Mi-e dor...

M-am tot gandit sa iti scriu, dar imi e teama. Oare mi-ai raspunde? Asa ca am ales sa vorbesc cu tine aici. Stiu ca la un moment dat vei intra aici si vei citi, sunt sigura de asta. Am atatea sa iti spun, sa iti scriu. Uite, ma si incurc in idei. Din cauza ta mi se intampla asta, tu ai influenta asta asupra mea. Mereu ai avut acest efect asupra mea, nu stiu cum ai reusit dar ma bucur ca ai facut-o. Imi lipsesti, sincer, chiar imi lipsesti. Imi e dor de tine, de discutiile noastre, de glumele noastre, de mesajele de "noapte buna" si "buna dimineata", de "te iubesc"-ul de la sfarsitul convorbirilor la telefon. Imi e dor de tot, de tine, de noi. Ma tot intreb daca voi putea vreodata sa te uit, dar nu cred ca voi reusi... Familia, prietenii, imi spun sa imi bag mintile in cap si sa uit, ca nu meriti sa ma mai gandesc la tine dupa ce ai facut. Stiu, ai gresit! Sunt constienta de asta si ma doare, dar te iubesc. Iar iubirea pe care o am pentru tine e inzecit mai mare decat durerea si suferinta pe care mi-ai provocat-o. Nu pot sa incetez sa te mai iubesc. Stiu, poate e absurd sa continui sa simt asta pentru tine dar crede-ma, iubirea nu e precum o melodie, sa ii poti da pauza sau sa o opresti cand vrei tu.