Am atatea de spus si totusi tac

Am uitat de vise, de sperante, de tot. M-am inchis in mine din teama de a fi ranita din nou si nou. De multe ori imi e teama sa spun ce gandesc pentru ca mi-e frica sa nu gresesc, sa nu pierd si mai mult decat am pierdut pana acum.. Deseori simt nevoia sa tip, sa ma exteriorizez, sa spun tot ceea ce am pe suflet, tot ce ma deranjeaza, tot ce simt, tot ce vreau. Dar ma inchid in camera mea, cu castile in urechi, cu melodiile mele la pian, cu povestile mele, cu tristetea mea si ajung sa creez noi povesti si sa-mi inund iar ochii. As vrea ca macar odata sa pot scrie despre ceva frumos, ceva cu final fericit. Am incercat de atatea ori dar de fiecare data am dat gres. Imi doresc ca macar o data sa ma pot exterioriza altfel, nu prin scris, nu prin lacrimi. Vreau ca cineva sa ma asculte si sa ma sprijine cand imi e greu, sa ma ridice cand sunt la pamant, nu sa se asigure ca stau doborata cat mai mult timp. Vreau schimbari in bine, nu vorbe frumoase, realitate, nu vise...

Esti totul pentru mine, nu uita!

Buna, am ceva sa iti spun... Crezi ca m-ai putea asculta? Ai timp pentru asta? Esti pregatit sa auzi ce am de spus? Esti macar putin curios in legatura cu ce se intampla cu mine de cand te-am cunoscut? Daca da, asculta cu atentie, caci nu iti voi spune si a doua oara!!! Tu, tu esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata. Esti cel care imi pune cuvinte frumoase in cafea ca sa simt ca e dimineata, cel care imi ofera atentie si priviri blande, pline de dragoste. Nu esti nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce am visat toata viata. Nu am crezut vreodata ca voi avea ocazia sa traiesc o poveste de dragoste precum cele din filme la care orice fata viseaza. Ador modul in care imi vorbesti, felul in care ma protejezi si ma iubesti. Alaturi de tine nu imi e teama de nimic, de nimeni. Esti refugiul meu, inspiratia mea, motivatia mea, curajul meu. Esti iubirea mea, totul potul pentru mine!! Cand sunt in bratele tale ma simt de parca as fi acasa si simt ca acolo a fost locul meu mereu. Simt ca te cunosc de o viata... Simpla ta atingere ma face sa tremur dar in acelasi timp ma linisteste, in sarutul tau simt blandetea, dragostea ce mi-o oferi. E de ajuns ca tu sa zambesti ca eu sa fiu fericita. Tu esti singura persoana care doar prin simpla prezenta imi poate aduce zambetul pe buze oricat de trista as fi. Tu ma iubesti cum n-a facut-o nimeni pana acum si am senzatia ca traiesc un vis si imi e teama sa nu ma trezesc din acest vis vreodata. Cu siguranta abia acum incep sa cunosc iubirea.. De ce? Pentru ca pana acum nu am simtit nimic mai profund decat acest sentiment pe care il am de cand te-am cunoscut. Sunt fericita ca langa tine pot invata sa iubesc cu adevarat. Mi-am dorit ceva special, ceva extrem de bun si am primit exact cand ma asteptam mai putin. Acel ceva special esti tu, si promit ca o sa te fac feiricit si o sa iti ofer tot ceea ce am mai bun de oferit. Iti multumesc pentru tot, pentru fiecare cuvant frumos, fiecare mangaiere, fiecare lacrima pe care mi-ai sters-o cu blandete, pentru fiecare zambet pe care mi l-ai asezat pe buze, pentru fiecare privire calda, fiecare strangere de mana sincera, pentru toate tachinarile... Iti multumesc ca ai incredere in mine si ca ma iubesti! Stiu ca poate uneori sunt o copila rasfatata care nu stie ce vrea, nehotarata, capricioasa, poate putin geloasa si mult prea lipicioasa si iubitoare. Dar tu ai stiut sa vezi si sa scoti in evidenta doar ce e mai bun la mine fara sa-mi reprosezi ceva vreodata. Iti multumesc pentru rabdarea pe care o ai cu mine, stiu ca uneori sunt un dezastru! Daca m-as arunca alaturi de tine din inaltul cerului nu as avea timp sa iti spun pana ajungem pe pamant cat de mult de te iubesc!! Am sa te iubesc pana la sfarsitul lumii si tot ar fii putin!

Drumul spre succes...

Ce drum pustiu, cata siguratate... M-am saturat sa merg de una singura pe acest drum care nu stiu unde duce. As vrea sa ma intorc dar deja am mers prea mult asa ca mai bine continui sa merg sa vad ce se afla la capatul lui. Totul in jur e pustiu, nici un copac pe marginea drumului, nici o vietate, nici o floare, macar un om, orice. Tot ce vad e orizontul si drumul acesta care uneori e drept, uneori plin de gropi. Incerc sa imi dau seama ce inseamna asta si cred ca in sfarsit am aflat raspunsul... Gropile reprezinta greutatile pe care le.am intampinat in viata, rautatea cu care am dat piept, piedicile oamenilor din jurul meu; iar portiunile de drum drept reprezinta realizarile si momentele de fericire dar si momentul in care am facut pentru prima data cunostinta cu dragostea oamenilor... Drumul, drumul in sine, reprezinta parcursul meu in viata cu bune si cu rele. Uneori linistea aceasta devine asurzitoare in timp ce continui sa merg. Am momente cand vreau sa ma opresc dar trag de mine sa ajung pana la capatul lui, sa vad ce ma asteapta acolo. Deseori ploua, iar picaturile mari si reci de ploaie imi brazdeaza pielea si sufletul de fiecare data. Tot acum am realizat ca aceasta ploaie reprezinta controversele din mintea mea. Fiecare picatura reprezinta ceva: iubire, ura, succes, dezamagire, vorbe frumoase sau rautaciose, ganduri pozitive sau negative. Ploaia reprezinta momentul in care ma aflu in cumpana, momentul in care ma lupt cu mine si cu gandirile mele incercand sa iau decizii corecte. Pana acum aceasta ploaie ma speria, acum nu, cand incepe aceasta ploaie stiu ca am de luat decizii importante si ca drumul pe care continui sa merg are sa-mi arate daca acestea au fost intr-adevar decizii bune sau nu pentru mine si viitorul meu...

Tot ce vreau!!!

Hai sa ne jucam cu cuvintele, sa ne spunem "te iubesc" fara sa simtim asta inca si sa incercam sa construim impreuna acest sentiment. Hai sa ne luam de mana si sa inercam sa mergem impreuna. Hai doar sa ne uitam unul in ochii celuilalt si sa vorbim astfel ore intregi, sa vorbim fara sa rostim macar un cuvant. Daca gresim hai sa o luam de la capat si sa incercam din nou si din nou pana vom reusi. De ce sa facem asta? De ce vreau asta? Vreau asta pentru ca vad in tine ceea ce n-am vazut in nimeni. Ce anume? Vad blandete, inteligenta, iubire, bunatate, calm, speranta, viata, TOT! De ce tu? Nu stiu, pur si simplu ai aparut cand trebuia, esti exact ce imi trebuia, esti exact asa cum mi-am imaginat de mica barbatul cu care vreau sa am o relatie. Iar daca asta va merge asa cum cred eu ii voi fi recunoscatoare lui D-zeu ca mi-a oferit ceea ce mi-am dorit si mi-am imaginat.

Kindness

Cu mult timp in urma o persoana foarte draga mie mi-a spus ca m-am nascut sa ofer bunatate si iubire tuturor persoanelor pe care la intalnesc in viata. Cand am auzit ca mi-a spus asta mi-a fost imposibil sa cred. Eram convinsa ca rade de mine sau vrea doar sa ma faca sa sufar. Cu timpul, mi-a demonstrat ca ceea ce a spus nu a fost o gluma. Ceea ce mi-a spus e adevarat, iar acum il cred si eu. Fiecarei persoane pe care o intalnesc ii ofer mereu bunatate, intelegere, chiar si iubire; chiar daca nu toate persoanele pe care le intalnesc merita asta. Am ajuns sa cred ca intr-adevar pentru asta m-am nascut, nu ma pot opri din a face asta. Oricat de ranita as fi de o persoana, oricata rautate mi s-ar oferi eu nu pot sa devin asa. Nu pot fi rea, rece, inchisa in mine. Fie ca vorbesc cu cea mai buna prietena, fie ca vorbesc cu mama, cel mai bun prieten sau un strain pe care doar ce l-am intalnit fie ca scriu aici, nu pot sa tin ceea ce simt si mi se intampla in mine. Mereu am vrut sa impart totul cu cineva, cu acel EL care apare la un moment dat in viata fiecarei fete/femei. Probabil aceasta dorinta atat de puternica se datoreaza faptului ca am crescut singura si mereu am fost pe cont propriu. Visez la iubire de cand sunt mica, dar nici acum nu am renuntat la acel vis. Continui sa caut iubire in fiecare gunoi fara ca macar sa ma apropii de implinirea visului. Uneori ma gandesc ca poate datorita faptul ca imi doresc atat de mult sa primesc dragoste iar eu am atata dragoste de oferit nu o voi primi niciodata. Pana acum tind sa cred ca mereu am dat-o in bara sau am acceptat sa am langa mine si sa investesc iubire in persoane nepotrivite care nu meritau asta sau nu simteau la fel. Incep sa cred din ce in ce mai mult ca ceea ce imi doresc cel mai mult sa obtin in viata nu voi avea niciodata: IUBIRE.

Toate la timpul lor

 Pana nu de mult tipam cat puteam de tare vreau IUBIRE! Mereu mi-am dorit asta... Dar de ceva timp am incetat sa ma mai gandesc la asta, am incetat sa mai caut asta. Am abandonat incercarea de a gasi iubirea in bratele cuiva, nici nu mai speram la asta. Poate pentru ca am avut parte de prea multe dezamagiri.. Am crezut pana de curand ca nu voi gasi niciodata iubirea dar se pare ca Dumnezeu iti ofera atunci cand incetezi sa mai implori sa primesti acel lucru. Ti-l ofera atunci cand esti pregatit si cand ai cea mai mare nevoie. Am gasit in sfarsit ceea ce am asteptat atata timp. Am intalnit un om bun, sensibil, barbatul care ma poate face sa rad oricat de suparata as fi, cel pe care nu pot fi suparata. Am gasit barbatul care imi ofera atingeri delicate, saruti scurte in vazul lumii, afectiune, incredere, blandete, sprijin moral... Tind sa cred ca imi poate oferi toate lucrurile de care am nevoie si pe care mi le-am dorit mereu. El nu e nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce mi.am dorit sa am langa mine. El e lupta pe care nu vreau sa o pierd. Oricat de stupid sau copilaresc ar suna, el e barbatul langa care ma vad fericita si la bratul caruia ma vad in viitor. Am descoperit in el tot ce mi-am dorit vreodata, as face orice sa nu plece vreodata sau sa-mi franga inima cum au facut-o pana acum cei pe care i-am intalnit, nu as mai putea rezista, nu daca ar face-o el. De ce? Pentru ca e tot ce mi-am dorit vreodata. Fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare atingere, fiecare sarut ma face pe zi ce trece sa ma conving ca e barbatul pe care l-am cautat pana acum si ca este exact asa cum mi.am imaginat. Nu am cuvinte sa descriu cat de fericita sunt ca am gasit alinarea in bratele unei persoane care este exact asa cum mi-am dorit si imaginat mereu.