Incercari esuate...

Stii ce se intampla cand nu esti obisnuita sa fii iubita? Se intampla ca nu ai incredere in nimeni, preferi sa stai singura, sa nu te increzi in vorbele nimanui. Refuzi incercarea nevinovata  de a se apropia de tine a fiecarui baiat. Refuzi sa crezi in vorbele lor, iar atunci cand cineva iti spune "te iubesc" raspunzi cu un zambet si gandesti "da, cum sa nu". Asta se intampla cand nu esti iubita, iar cand gasesti pe cineva care te iubeste cu adevarat, mori de frica ca nu e adevarat si ca doar vrea sa te abureasca, si-l pierzi... Cand ai langa tine ceea ce ai nevoi respingi si pierzi, preferand sa tii langa tine pe cineva ce te raneste si doar te foloseste... Sunt rare persoanele ce vor sa-ti aduca zambetul pe buze, iar cele ce sunt capabile sa-ti ofere lacrimi la fiecare minut ce trece le gasesti la fiecare pas. Daca 9 din 10 baieti ti-au gresit nu inseamna ca al 11-lea o va face si el.

O noua incercare...

Nu am mai scris de mult pe blog... Si nu pentru ca nu am avut subiecte, ci pentru ca mi-a lipsit timpul si am considerat acele subiecte a fi prea putin importante. Acum vreau sa revin asupra unui subiect des abordat de mine pe acest blog.
 Iubirea. De fapt ce simt acum nu e iubire, inca nu e iubire. E doar un sentiment nevinovat de placere pe care ti-l impartasesc. Placerea de a sta ore in sir vorbind cu tine, dar mi-e teama sa nu pierd asta sau totul sa fie doar o noua dezamagire, o farsa ce iubirea a ales sa mi-o joace din nou. Tu, da tu, esti atat de diferit, ai un suflet atat de bun si o gandire total opusa baietilor din ziua de azi. E putin ciudat, ba chiar flatant sa spui sa apreciezi la o fata mai mult sufletul decat corpul ei. E atat de rara o astfel de persoana... Am atat de multe in cap acum, dar nu pot materializa aproape nimic, pur si simplu ideile nu vor sa se lege cand incerc sa le dau culoare aici, pe blog. pur si simplu nu mai pot sa materializez ceea ce simt si gandesc acum. Poate ca asta e bine, sau poate e doar inceputul unui nou sfarsit dureros.

Iubesc din nou...

Voi scrie despre ceva ce de cateva saptamani ma apasa si nu ma lasa sa-mi eliberez mintea.M-am indragosit. Da, chiar m-am indragostit. Incep sa simt din nou acel sentiment ce imi incalzeste sufletul si ma face fericita. E atat de placut sa am din nou pe cineva in inima si mintea mea in fiecare minut al zilei. Orice as face, orice as vedea ma trimite cu gandul la el. E atat de bine sa adorm din nou in fiecare noapte cu gandul la cineva, iar a doua zi dimineata primul gand sa fie tot el. Acest el imi invadeaza din ce in ce mai mult inima si mintea, respingand astfel pe oricine altcineva care vrea sa se apropie de mine si sa-mi capteze atentia. Dar toate aceastea sunt de prisos. Ceea ce simt pentru el va ramane doar o opera de nivelul sublimului gravata in vid. Nu va sti niciodata ceea ce se afla in spatele unor fotografii inocente, zambete cu adevarat sincere si cuvinte incarcate de sentimente, inscriptionate aici, pe acest blog. E inutil sa sper ca imi poate impartasii aceleasi sentimente. Nu va exista niciodata cuvantul "noi", nu vom putea fi definiti niciodata de acest cuvant. Chiar daca stiu ca e imposibil ca noi doi sa fim impreuna, continui sa sper ca va exista o zi in care ma vei privi cu alti ochi si imi vei spune ca ma iubesti la fel de mult cat o fac eu...

Gandim mult dar nu ceea ce trebuie...

Acum vorbesc cu tine, persoana care stai in fata ecranului, tu care incepi sa citesti acest post plin de adevar sau minciuna. Dar daca tot ce urmeaza e un pur adevar sau o minciuna nevinovata ramane la alegerea TA.
~Te-ai gandit vreodata la iubire ca la o necesitate nu ca la un simplu sentiment? Ai incercat macar o data sa iti imaginezi cum ar fi viata ta daca nu ai oferii si primii iubirea ce inima ta o detine? Poate ca nu te-ai gandit niciodata la asta, dar acum sigur o faci. Si poate iti imaginezi cum ar fii daca parintii tai nu ti-ar fii alaturi si nu te-ar iubi, cum ar fi daca nu ar exista macar o persoana careia sa ii impartasesti iubirea ta. Acum gandeste-te ca multi nu au parte de iubirea ce o primesti tu, ei nu au familia pe care o ai tu si poate nu stiu ce e aceea o familie sau iubire. Tu, poti schimba ceva, poti obtine iubirea oricui doar luptand pentru ea. Daca te astepti ca ea sa apara fara ca tu sa lupti te inseli. Fi sigur ca daca nu ar exista iubire nu ai exista nici tu. Iubirea a existat candva in cantitati mari, dar usor, usor ea se pierde si isi pierde din intensitatea ce o avea odata. Iubirea e o necesitate pentru ca fara ea nu am putea trai, exista sau supravietui.
~ Ai pretuit vreodata fiecare clipa asa cum trebuia? Te-ai gandit macar odata ca poate maine dimineata viata alege sa iti dea o palma dureroasa si sa nu te lase sa te mai trezesti si sa-ti continui rutina zilnica? Poate nici la asta nu te-ai gandit. Defapt noi ca oameni nu ne gandim la multe lucruri importante pana nu ne lovesc pe noi sau pe persoanele apropiate noua. Nici tu, poate nici eu si multi altii nu stim sa apreciem viata si tot ce ne ofera aceasta. 
Tu chiar ai impresia ca totul ti se cuvine? Chiar crezi ca le pasa tuturor de suferinta ta fie ca e ea banala sau e intr-adevar reala? Ei bine multora nu le pasa, unora ar trebui sa le pese dar sunt prea ocupati sa ii intereseze de tine si de sentimentele tale, iar cei carora le pasa cu adevarat sunt prea putini si sunt acele persoane la care nu te-ai fi asteptat niciodata sa le pese. Invata macar acum sa apreciezi viata si fiecare clipa ce ti-o ofera aceasta pentru ca poate fi ultima.
~Uneori ajungi sa dai totul pentru prieteni si ei sa te lase balta mai apoi. Rare si putine sunt acele persoane ce le poti numi intr-adevar prieteni. Prietenii sunt acele persoane care atunci cand ai mai mare nevoie sunt alaturi de tine fara a-ti reprosa mai tarziu ca te-au ajutat. Sunt cele mai bune si frumoase fiinte din punct de vedere sufletesc. Adevaratii prieteni nu te vor trada niciodata, nu vor alege niciodata sa te de-a la schimb pentru implinirea unui vis propriu, vor fi mereu langa tine chiar daca mii de kilometri va despart. Dar pana vei gasi acesti prieteni nu te lasa indus in eroare de catre cei ce vor sa foloseasca.
~Ai stiut vreodata sa apreciezi lucrurile si momentele frumoase atunci cand s-au intamplat? Mai mult ca sigur ai stiut sa te bucuri cu adevarat de ele dupa ce au trecut, dupa ce au devenit o amintire frumoasa imprimata in sunfletul si mintea ta. Si te mai miri de ce lumea din jurul tau e asa de rea. E rea pentru ca nu stie sa aprecieze clipele frumoase atunci cand se petrec si le apreciaza abea dupa ce acestea sunt urmate de ceva dureros.
Fiecare lucru se intampla cu un motiv, fiecare zambet e urmat de o lacrima, fiecare iubire e urmata de ura, fiecare gand e urmat de cuvinte iar fiecare cuvant e urmat de tacere. Fiecare om gandeste prea mult la lucruri inutile in loc sa se gandeasca la ceea ce merita cu adevarat gandire. Dovada ca ne gandim mereu la ce trebuie este ca 90% din cei ce au citit asta nu s-au gandit niciodata la lucrurile insiruite mai sus, iar reustul de 10% stiu cu adevarat sa aprecieze viata,iubirea, familia si prietenia. <3
P.S.: Este creatie proprie!;;)

O amintire...

Stau in pat, cu laptopul in brate si o amintire ce si-a pus amprenta asupra mea ma rascoleste brusc. Pana acum nu am scris despre acea amintire, hotarasem sa ramana doar in mintea mea. Dar nu pot sa o mai tin inchisa in acel cufar ferecat cu mii de lacate din inima mea pentru ca se zbate din ce in ce mai tare vrand sa iasa, sa evadeze, sa ma lase sa o uit... Si totusi nu o pot da uitarii, ma face mult prea fericita.
Ar trebui sa vorbesc despre acea amintire in sine si sa o descriu nu sa continui sa ma eschivez datorita fricii. Da, imi e teama sa scriu despre asta pentru ca e una din cele mai frumoase amintiri ce le detin. E acea amintire in care credeam ca am gasit persoana potrivita, era perfect, era totul pentru mine. Dar voi ramane doar la verbul ERA, pentru ca acele momente frumoase au trecut si au urmat altele mult mai dureroase. Acum ar trebui sa vorbesc de tot ceea ce a fost frumos si sa las partea urata a lucrurilor pentru alta data. Ne cunosteam de mult timp, de aproximariv 7 ani, dar o lunga perioada de timp nu ne-am mai vazut si nu ne-am mai vorbit. Asta pana in vara ce tocmai a trecut unde totul s-a schimbat. Nu ne mai vazusem de mult, dar ne-am recunoscut reciproc intr-un parc. Atunci, cand l-am vazut, am decis sa fac eu primul pas si sa merg la el si sa ii spun ca sunt fosta lui colega si ca mi-a fost atat de dor de el. Ma asteptam sa nu ma recunoasca, ca doar au trecut 6 ani de cand nu ne mai vazusem, dar m-a recunoscut. Iar de atunci a inceput totul. Am inceput sa vorbim si nu dupa mult timp am iesit impreuna. Era seara, iar el a intarziat cateva minute la asazisa noastra "intalnire". Exact in momentul in care am vrut sa ma duc spre usa blocului si sa o deschid, a aparut el cerandu-si scuze ca a intarziat. L-am iertat pentru ca nu puteam sa nu o fac, era atat de dragut, inalt, cu ochii caprui precum ciocolata, parul saten, buzele mari si frumoase, iar chipul sau angelic si sufletului lui bun[asa cum am crezut eu ca il are] mi-au creat in minte imaginea de baiat perfect, el era ceea ce credeam ca am nevoie. Am inceput sa ne plimbam, sa mergem spre un parc ce se afla in apropiere. In timp ce ne plimbam am vorbit, am chicotit, ne-am tachinat si am depanat amintiri, asta pana cand am simtit cum mana lui mi-a atins usor soldul tragandu-ma cu caldura mai aproape de el. Nu am ezitat prea mult si am acceptat sa fiu mai aproape de el. Nu trecu mult timp de cand mergeam asa ca simt cum mana lui aluneca usor de pe soldul meu, urmand sa ma ia de mana. Am mers tinandu-ne de mana tot drumul ce ne mai ramasese sa-l parcurgem pana la parc. Intrarea in parc era marcata printr-o bolta de lemn pe care atarnau trandafiri albi si rosii. Dand sa intram in parc, el ma opri exact sub bolta de trandafiri deasupra careia luminau doar miile de stele, ma opreste usor, ma apropie mai mult de el si ma saruta usor si cu caldura, iar acel sarut delicat transformandu-se intr-unul pasional. A fost cel mai romantic lucru pe care l-am trait pana atunci. In acel moment cand buzele noastre formau un intreg am simtit cum inima da sa-mi iasa din piept si atunci mi-am dat seama ca il iubesc. Am petrecut minute bune in acel parc linistit tinandu-ne in brate, tachinandu-ne si sarutandu-ne. Nu trecu mult timp si a trebuit sa plecam deoarece era tarziu. El m-a condus pana acasa, tinandu-ne de mana tot drumul. Ajunsi in fata blocului meu am mai petrecut o ora impreuna, vorbind despre noi, despre ceea ce ne place sa facem despre modul nostru de a gandi si caracterul nostru. Totul se imbina atat de bine, era asa de frumos, dar a sosit si momentul in care a trebuit sa plec si sa imi iau ramas bun de la el si de la acea seara minunata pe care mi-a oferit-o. Dar inainte de a intra in bloc se apropie usor de mine si ma saruta dandu-ma cativa pasi in spate lipindu-ma de perete si luandu-mi fata in maini, ma saruta timp de cateva minute. Am incercat sa ma retrag de cateva ori din sarutul lui dar nu m-a lasat, iar ce-i drept nici nu vroiam sa se termine. Dupa toate astea imi plasa un sarut pe frunte iar apoi unul pe buze, ma stranse in brate si si-a luat la revedere. Se pare ca acel la revedere a fost pentru totdeauna. A plecat si a lasat in inima mea numai dragoste impletita cu ura ce i-o port pentru ceea ce mi-a facut. Acela a fost ultimul moment in care l-am vazut. Da, stiu ca nu are sens ceea ce a facut. Nu are sens faptul ca s-a purtat asa de frumos iar apoi a plecat luandu-mi inima si speranta ce o detineam. Sunt atatea intrebari ale caror raspunsuri sunt la el... Dar nu voi afla nicioadata aceste raspunsuri pentru ca el a ales sa plece... [C.]

Acel EL...

As vrea sa plec, sa fug, sa evadez, sa uit de toata lumea. As vreau sa pot uita ce e iubirea, ce e durerea, suferinta. Imi doresc ca lacrimile ce imi inunda si acum obrajii sa nu mai existe. Vreau doar putina ferice, atat mai am curaj sa cer. Dar stiu ca nu o voi primi, m-am obisnuit sa primesc palma dupa palma si inima sa imi fie rupta in mii de bucatele. Dar nu-i nimic, m-am obisnuit cu toate astea, au devenit parte din rutina zilnica. Chiar daca doare si imi e din ce in ce mai greu sa indur si sa ma ridic nu incetez sa o fac, continui sa visez si sa sper ca acel EL exista. Acel EL ce ma poate face fericita, ce-mi va fi alturi, ma va iubi si va fi mereu langa mine sa imi dea un sfat bun si un umar pe care sa plng. Vreau un EL de care sa ma inragostesc, dar nu se aspectul lui, vreau sa ma indragostec de sufletul lui. Ei bine l-am gasit si e tot ceea ce cautam, ceea ce am nevoie. Avem atat de multe lucruri in comun si totusi el nu stie asta, nu stie nici ca e ceea ce am nevoie. El stie poate doar ca exist, ca sunt doar o persoana in plus pe care o cunoste, o persoana a carei inima bate in fiecare secunda si a carei plamani continua sa asoarba oxigen, nu stie ca sunt chiar acea persoana pe care o cauta el. Poate veti crede ca aberez sau ca asta vreau eu sa cred in dubconstientul meu. Dar nu, chiar asa este. Singurul lucru care ne deosebeste unul de celalalt este ca el e baiat iar eu fata...dar ar mai fi un motiv, acela ca eu il iubesc iar lui nici macar nu ii pasa de mine. Acel EL acum sta in bratele alteia, sarutand si tinand de mana pe alta. Da, ma doare dar nu am ce altceva ce sa fac decat sa accept si sa sper ca poate va veni si vremea mea, vreme in care voi fi si eu cu adevarat fericita.  [A.]

Ganduri...

Si devine din ce in ce mai greu sa supravietuiesti in aceasta lume. E din ce in ce mai greu sa faci un pas inainte fara sa fi judecat pentru alegerea ta si drumul pe care ai ales sa mergi. Devenim din ce in ce mai suspiciosi, mintim din ce in ce mai mult, dragostea dispare pe zi ce trece lasand ura si rautatea sa se instaleze in noi. Nu mai stim ce e iubirea, ce e fericirea, ce sunt lacrimile de bucurie sau cele de tristete. Luptam pentru lucruri materiale in loc sa alergam dupa sentimente. Suntem doar pentru noi insine, nu ne pasa de cei din jur. Continuam sa alungam oamenii dragi de langa noi si sa ii tinem aproape pe cei ce ne folosesc. Intr-adevar, in ziua de azi nu stii cine iti este cu adevarat prieten si cine nu, nu stii in cine sa te increzi si pe cine sa crezi. Facem alegeri gresite, ne lasam purtati de prejudecati si orgolii. Ma intreb oare unde o sa ajungem daca vom continua asa... Probabil vom trai intr-o lume in care iubirea va fi considerata un sentiment din categoria SF iar ura si rautatea vor fi la ordinea zilei. Ma-ntreb de ce respingem socializarea si vrem sa ramanem in acelsi cerc inchis de prieteni, nu mai exista dorinta de a explora si a gasi lucruri noi. Alergam dupa lucruri infantile. Putini sunt cei ce in aceste vremuri stiu ce e iubirea. Nu multi stiu sa o arate si sa o impartaseasca. Multi doar joaca un rol in care iubirea le e arma. Alti iubesc iubirea dar nu o gasesc, iar cei ce se iubesc reciproc nu au curajul sa si-o spuna unul celuilalt. De ce e atat de greu sa iubim? Pentru ca ne e teama de suferinta, pentru ca suntem mult prea comozi ca sa ne implicam in ceva ce necesita seriozitate si stabilitate.Acum stau si ma gandesc si ajung la concluzia ca am scris toate aceste lucruri degeaba pentru ca ele vor ramane in arhiva blogului fara ca celor ce citesc aceste cuvinte sa le pese cu adevarat. Scriind toate aceste lucruri nu pot schimba nimic, nici daca acest post ar fi citit de intreaga lume. Dar voi continua sa scriu chiar daca o fac doar pentru mine. Voi continua pentru ca asta ma ajuta sa ma eliberez de sentimente, ganduri si regrete. Asternand gaduri si amintiri prafuite aici, pe acest fundal alb pot spune cu exactitate cine sunt cu adevarat. Daca cineva ar vrea sa ma cunoasca cu adevarat ar fi deajuns sa citeasca macar o mica parte din acest blog si isi va da seama cine sunt eu cu adevarat...

Ce e amorul?

Ce e amorul? Sau mai bine zis... Ce e iubirea?
E ceva ce te ridica pe un drum anevoios sau lin pe culmile inalte ale fericii, acolo unde totul ti se pare perfec si imposibil de distrus. Dar pe cat de repede ajungi acolo sus, tot atat de repede, ba chiar mai repede si cazi, zdrobindu-te de asfaltul rece si umed al lumii rele in care traim. Si te doare, suferi, plangi si nu poti schimba nimic pentru ca ei, baietii sunt doar niste simplii vanatori, iar tu esti prada lor. Iar tu, esti soarecele, iar ei pisica pana cand te prinde si te doboara, iar atunci rolurile de inverseaza si tu devii doar o noua achizitie la numeroasa lor colectie de inimi furate si zdrobite cu nepasare. E ceva ce doare si iti sfasie de fiecare data cate o bucatica sin inima, ajungand la un moment dat sa nu o mai ai. Ramai fara inima, iar atunci devii ca ei, rea si nepasatoare. Dar pana atunci mai ai de indurat suferinta provocata de vorbele lor murdare si mincinoase. Daca ar stii ei, baietii, cate nopti am pierdut plangand pentru ei, cate lacrimi am varsat si cate vise ni s-au spulberat nu ar mai repeta greselile facute cu nici o fata. Dar chiar daca ar stii ar fi imposibil ca ei sa se schimbe. Asta e natura lor, sa raneasca simbolul frumusetii, femeia. Nu stiu sa aprecieze sentimentele ce le avem pentru ei. Ei continua sa alerge dupa ambalaje ieftine dar frumoase, nefiind atenti la sufletele ce ascund fiinte si sentimente adevarate nu papusi plastifiate. Dar chiar si asa, scriind toate astea nu voi schimba nimic, orice as face eu, orice cuvant in plus pe care l-as scri aici ar fii de prisos pentru ca lor nu le pasa. Sunt atat de nepasatori incat nici nu se vor deranja sa citeasca aceasta insiruire de cuvinte pline de durere ale unei fete ce stie ce e aceea dragoste si ce e aceea durere.

El e diferit...

El nu e la fel ca ceilalti. E bun, grijuliu si stie sa-ncalzeasca sufletul cuiva doar prin cateva cuvinte rostite cu caldura din adancul inimii sale mari si extrem de bune. Cand il privesc in ochi vad toata bunatatea ce o detine in sufletul sau pur de copil matur. Mai vad si o urma de dragoste ce mi-e adresata. Aceeasi dragoste pe care ti-o port si eu. E sentimentul ce ma face sa zambesc cand e langa mine, cand ma trange de mana si ma imbratiseaza cu o caldura pe care nu am mai intalnit-o la nimeni pana acum. Ma face sa vreau sa fiu in preajma lui in fiecare minut al zilei. Continuie sa ma faca sa zambesc cu fiecare secunda care trece agale pe lanag noi si iubirea noastra.Cand sunt langa el as vrea sa transform secundele in ore iar orele in zile. Nu pot sta departe de el. Nu pot lupta cu sentimentele ce i le port cu drag. Chiar de incerc sa le infrunt, lupta cu ele ar fii in zadar, au ajuns sa fie mai puternice decat mine. Voi continua sa-l iubesc pana-n momentul in care-l voi revedea.

Prieteni cu beneficii

Cei mai buni prieteni sau potentiali iubiti? Prietenie sau iubire? Dragoste sau indiferenta? Ce e intre noi? Ce ne desparte? Ce ne retine? E doar un joc. Suntem doar prieteni cu beneficii. Avem sentimente superficiale si vieti diferite. De fapt gresesc. Eu te iubesc, chiar te iubesc cu adevarat. Dar ceea ce simti tu e doar ceva superficial, e doar o minciuna ce tine in piciore o amintire de neuitat. Daca as putea m-as juca astfel la nesfarsit. Nu m-as opri niciodata din a te iubii daca as stii ca ai continua cu acest joc ce ma fascineaza. Te ajut sa aflii totul despre noi, fetele, iar tu ma ajuti sa va inteleg pe voi, baietii. Chiar si asa continui sa iti spun sau mai bine zis sa gandesc: - Hai, vino mai aproape, saruta-ma, spune-mi ca ma iubesti chiar daca ma minti, simte caldura privirii si a corpului meu cand esti atat de aproape de mine. Priveste cum reusesti sa fii singurul baiat ce a izbutit sa ma emotioneze cu adevarat. Oricat de mult imi place mie acest joc e momentul sa pun STOP si sa o iau de la capat. Nu vom ajunge nicaieri astfel, iar asta imi ordona mintea ce reuseste sa gandeasca rational, nu inima ce gandeste prin iubirea ce ti-o port. Azi uit tot ce tine de NOI si redevenim cei mai buni prieteni chiar daca te iubesc.

Nu fi orb!!!

Prostutule, nu fi orb! Priveste-ma in ochi, uita-te atent si ai sa-mi vezi povestea, adevarul, si vei mai vedea si cat de mult te iubesc. 
De ce vrei sa ma faci sa urasc ziua in care mi-ai intrat in viata si-n inima? De ce ma urasti atat de mult? De ce nu vrei sa ma asculti si sa vezi ca-ti vreau doar binele?
Nu fi orb! Ea e rea, nu vrea binele nimanui. Vrea doar binele ei. Ii raneste pe toti pentru a obtine ea totul.
Acum ma vezi, nu? Ma vezi zilnic si nici macar nu apreciezi asta. Dar ce vei face in momentul in care voi disparea? Oare iti voi lipsi? Oare ma vei cauta ori ma vei lasa sa plec fara a-ti lua ramas bun sau fara a-mi mai da prilejul de a mai vorbi vreodata cu tine dupa ce voi pleca?
Poate ca eu nu-ti voi lipsi, dar tu mie da. Imi va lipsi zambetul tau, strangerea de mana ce mi-o daruiai, sarutul timid, imratisarea calda si incercarea ta aproape continua de a ma face fericita si de a-mi aduce zambetul pe buze.
Voi pleca, imi va fi dor, dar jur ca nu voi putea fi suparata pe tine. Nu te voi putea ura vreodata. Nu te pot ura pentru ca insemni totul pentru mine. Nu stii cat de multe as face si am facut pentru tine. Habar nu ai cate sacrificii am facut pentru a putea continua sa-ti vorbesc si sa-mi pentrec timpul cu tine. Orium ar fi nu mai conteaza acum...

Ceea ce simt

Imi ceri sa-ti spun ceea ce simt pentru tine, imi ceri sa-ti spun tot ce e in inima mea. Ei bine, iti voi spune daca intradevar vrei sa sti asta. 
Cand ma suni simt cum inima mi-o ia la goana si un zambet sincer si larg mi se afiseaza pe fata oricat de suparata as fi fost pana in acel moment. Cand ma tii de mana simt cum bunatatea ta intra in mine, trecand prin fiecare vena a corpului meu, facandu-ma sa nu mai am nici macar un gram de rautate in interiorul meu. Cand ma strangi in brate simt cum toata lumea din jurul meu dispare, lasandu-ma sa fiu doar eu cu tine. Cand te apropii usor de mine si ma alinti simt cum intreg corpul incepe sa-mi tremure de emotii. Cand imi umbli delicat prin par simt ca ma iubesti si ca sunt singura fata care exista pentru tine chiar daca nu e asa. Cand imi vorbesti serios simt bunatatea si sinceritatea ta iesind la iveala. Cand treci pe langa mine, chiar de ma saluti sau nu, simt ca esti rau pentru simplul fapt ca nu i-ai spus "buna" si nu m-ai intrebat "ce ai faci?", si chiar de faci asta tot simt ca eti rau petrru faptul ca nu te-ai oprit din drumul tau ca sa stai macar un minut cu mine. Cand te vad vorbind cu alta fata simt cum gelozia ma inunda asa cu nu a mai facut-o vreodata. Cand te vad in curtea scolii sau pe hol si nu esti cu mine simt nevoia de a face orice numai sa mai trec odata pe langa locul in care te aflii tu, pentru ca, poate, astfel vei veni si vei sta cu mine. Cand ma necajesti, ma tachinezi sau ma faci sa ma simt oarecum prost, facand toate astea doar in gluma, simt afectiunea ta fata de mine chiar daca poate ea nu exista cu adevarat. Cand ma minti simt ca vrei sa ma aperi, sa nu ma ranesti cu adevarul ce sti ca ma va durea. Cand ma certi simt ca vrei sa ma determini sa fiu mai puternica si mai buna decat restul. Cand ma incurajezi simt cum crezi in mine. Cand ne certam simt ca o facem numai din vina mea, simt ca puteam fi mai buna si mai ingaduitoare, astfel incat sa fac in asa fel sa nu ne mai certam. Cand incerci sa ma opresti din plans simt ca-ti pasa cu adearat. Cand ma ajuti simt fericirea ce nu amm-ai simtit-o de mult. Cand ma saruti simt fantezie, bucurie, iubire, mandrie, ma simt frumoasa si speciala, simt inima batandu-mi tare, parca vrand sa-mi iasa din piept si sa ti se daruiasca singura, fara a-mi cere acordul. Cand imi spui ca ma iubesti, chiar de o faci si in gluma, sincer, nu simt nimic, si asta pentru ca nu exista cuvinte sau sentimente sa exprime ceea ce simt in momentul in care imi spui ca ma iubesti. Cand esti langa mine, doar noi doi, ma simt fericita si implinita. Ceea ce simt eu pentru tine e unic si de neegalat, e sentimentul ce imi e frica sa il exteriorizez, sa ti-l arat sau sa ti-l fac cunoscut doar de teama ca tu nu simti acelasi lucru. Ceea ce simt pentru tine e ceea ce ma defineste ca om, ceea ce spune totul despre mine. Este sentimentul ce nu-mi sa voie sa te mint sau sa te abandonez vreodata. Iar de voi face asta candva, sa stii ca nu am facut-o constient. Acest sentiment ce il am pentru tine este cel mai de pret lucru pe care il am in momentul de fata...

Asa simte sa faca!

Inca simt primul sarut pe buze,inca visez ca ma iubesti sau ca ma iubeai candva. Nu vreau, nu pot sa-mi iau adio acum cand stiu ca am insemnat si insemn ceva pentru tine... Nu-mi spulbera visul,nu a alunga de langa tine niciodata si nu-mi spune ca nu m-ai iubit pentru ca stiu ca ai facut-o,am sitit asta in momentul in care buzele noastre s-au lipit continuand cu miscari blande si placute. Ofera-mi doar o ora in care sa-mi fi alaturi inainte ca eu sa plec, iar de vei face asta doar strange-ma in brate,spune-mi ca ma iubesti si saruta-ma pentru ultima data inaite de a ne desparti pentru totdeauna... Acorda-mi din nou acea privire blanda si plina de dragoste ce o ador. Strange-ma in brate si spune-i ca nu vrei sa plec daca intradevar vrei si simti asta. Promite-mi ca-mi vei spune totul si mai pormite-mi ca nu va mai exista nimeni ca mine si nici o amintire ca a mea in viata ta. Nu ma lasa sa mai vars vreo lacrima. Doar tine-ma de mana si spune-mi ca totul va fi bine chiar daca nu va fi asa. Imi doresc ca tu sa fi acel baiat din viata mea care sa lupte pentru dragostea si fericirea mea. Acel baiat ce peste un an se va intoarce la mine si nu ma va mai parasi vreodata.Cel ce ma va tine in brate,ma va saruta si ma va iubi pentru ca asa sime sa faca nu doar pentru a ma face fericita. 

Jura-mi!!!

E aceeasi dimineata! Aceeasi dimineata in care te trezesti,e aceeasi tigara,aceeasi fereastra si acelasi soare...
Diferenta dintre diminetile din-naintea zilei de ieri si dimineata de astazi este cea ca acum tu si sentimentele tale nu va mai aflati doar in visele mele,ci si in realitate.Daca as avea puterea sa micsorez distanta ce ne despare as face-o sa dispara definitiv,daca as putea sa te tin mereu langa mine as face-o pentru totdeauna,daca as putea sa-ti pun sentimentele ce le ai acum pentru mine intr-o cutie,as inchide-o si as pastra-o pentru toata viata.Dar ce spun eu?Iubitule,daca tu citesti asta acum stiu ce crezi.Crezi ca toate astea sunt doar ganduri infantile asternute pe hartie de un copil ce te iubeste enorm.
Fiecare "TE IUBESC" pe care mi-l spui ma face sa tresar, chiar daca la inceput am crezut ca o spui doar pentru a glumi.M-am inselat! Tu chiar ma iubesti! Adu-ti aminte mereu de acum inainte ca si eu te iubesc,si ca asta nu se va schimba niciodata. Dar tot nu inteleg cum gandurile tale s-au impletit cu ale mele,cum gesturile tale s-au unit cu ale mele si cum buzele noastre s-au lipit poate nu intamplator.Dar ce fac eu acum? De ce stau aici si scriu in loc sa te sun si sa-ti spun cat de mult te iubesc? De ce mi-e frica sa nu te pierd?De ce uneori am senzatia ca totul a fost si este un vis sau o alta minciuna? Dar de ce gandesc si ma intreb asta cand tu mi-ai dovedit ca ma iubesti? Cine ar fi venit 15 kilometri pe jos pentru mine doar ca sa-mi fie alaturi? Sunt sigura ca nimeni!Dar tu ai facut-o si simt in privirea ta ca nu-ti pare rau...
Ce ciudat a fost momentul in care mai sarutat pentru prima data!Dar pe cat de ciudat pe atat de special si frumos a fost. Nu o sa uit niciodata cum mai intrebat "Ce-ti doresti in clipa asta?" in timp ce ma tineai in brate,fata ta fiind extrem de aproape de a mea,iar eu raspunzandu-ti de nenumarate ori ca nu stiu in timp ce tu continuai sa spui ca sti ce-mi doresc si ca vrei sa auzi de la mine.In momentul in care mi-am facut curajul sa-mi rostesc dorinta,fara a apuca sa mai trag aer in piept pentru a ma putea concentra la ce avea sa urmeze, tu te-ai apropiat si mai mult de mine si mai sarutat imediat,fara a mai spune ceva. Cum as putea sa uit acest moment?Cum as putea sa uit cum printre saruturi m-ai intrebat de cand imi doream ca tu sa ma saruti si cum eu ti-am raspuns sincer,fara a ezita si fara a-mi fi frica, ca astept asta de mult timp.
Oare pot fi acestea bazele unei povesti frumoase sau doar inceputul unei drame ce se va sfarsi tragic?Eu una continui sa sper ca toate acestea sunt doar inceputul unei povesti frumoase ce va avea sa dureze ceva timp.
Acum as vrea doar sa-mi juri ca ma iubesti cu adevarat si ca nu vom lasa nimic sa ne desparta vreodata.Ea nu va trebui sa stie niciodata ceea ce numai noi doi stim.Jura-mi ca vom fi doar noi doi si ca nu ma vei minti!Te rog jurami toate astea...

Iubire.

Cu toate ca nu e prima data, as vrea sa vorbesc despre iubire si ceea ce inseamna ea pentru mine si cum o vad eu prin ochii altora dar si prin ai mei.
Iubirea pentru mine e cel mai frumos sentiment care exista.Cel mai pur si mai sincer sentiment ce-l poti simti vreodata.El se dezvolta si creste acum,in anii de liceu si de ce nu chiar si mai devreme.Se intampla, acum, in aceasta periada, sa iubesti cu toata fiinta ta, si iubesti totul ,zambetul sau strengaresc si in acelasi timp inocent, ochii sai de un caprui fermecator, rasul sau si lucrurile copilaresti ce le  face pentru a te simti mai bine.Fiecare simte si ar trebi sa stie ce e iubirea.Nu e doar un simplu sentiment ca si celelalte.E ceva ce te poate duce pe culmi inalte ,unde totul e perfect si unde chiar si luna impreuna cu soarele privesc uimite la sentimentele ce radiaza in tine si in jurul tau cu atata putere.E atat de minunat sa iubesti...

Vad si simt!

                          Vad dragostea in ochii tai,simt sarutul in buzele tale,                                vad atingerea pe mana ta si-ti aud inima spunand ''Da''!

Mana destinului.

               Totul incepe cu acea intepatura calduroasa ce-o simti in interiorul inimii. Asta e doar inceputul sentimentului, acelui sentiment, acelui gand de iubire ce ai sa-l porti multa vreme cu tine-n suflet. O singura soapta, o singura atingere, un simplu zambet strengaresc aruncat in graba si simti cum iti lumineaza ziua. Si cum am ajuns sa simt asta? Cum ai ajuns sa simti asta? Cum am ajuns aici, acum?

               Viata, destinul si pura intamplare face ca totul sa fie asa cum e acum, adica aproape de perfectiunea absoluta. Iar el, a aparut in viata mea cu totul diferit si mai special decat orice lucru feeric de pe pamant. Simt cum nimic altceva nu mi-as mai putea dori cand sunt in preajma sa. Si acum a venit vremea aceea in care trebuie sa dau timpul inapoi si sa scrijelesc usor, cu penita stiloului, pe foaia alba din fata mea intreaga poveste...

              Fiind o zi calduroasa si plictisitoare de vara am hotarat sa ma duc la biblioteca din oras si sa imprumut o carte pe care aveam sa o citesc pentru a-mi alunga sentimentul de o usoara nefericire si pe cel de plictiseala. Cartea ce am imprumutat-o a fost una de dragoste, ce a avut un impact mare asupra mea. Acea carte m-a impresionat, m-a facut sa gandesc lucruri ce nu le mai gandisem inainte, si era asa de bine cand inima imi era plina de fericire si o oarecare dragoste superficiala, zic eu. Dar nu cartea, cat comentariile lasate pe marginea paginilor ingalbenite de timp m-au facut sa simt toate astea. Din cate intelesesem din acele comentarii sublime, minunate si atat de pline de dragoste si sinceritate, mi-au dat o oarecare banuiala ca ele ar putea fi scrise de un baiat ce avea aceeasi pasiune ca si mine, cititul. La finele cartii, pe ultima pagina, am gasit o adresa si numele baiatului ce a scris superbele comentarii ce mi-au umplut din nou inima cu acea caldura puternica.

              Avand adresa si numele acestuia am hotarat, luandu-mi inima-n dinti, sa-i scriu. In scrisoarea mea erau insiruite cuvinte ce aveau sa-i transmita ca acea carte si comentariile sale scrise pe marginile filelor de poveste au avut un impact major asupra mea. Acesta mi-a scris inapoi si astfel am inceput sa conversam din ce in ce mai mult prin scrisori. La putin timp dupa toate acestea, intr-una din lungile mele scrisori, am indraznit sa-l rog sa-mi trimita o poza cu el. Incepand sa simtim ceva unul pentru celalalt, Andrei mi-a spus ca,daca ma simt apropiata de el si daca sentimentele mele sunt adevarate nu conteaza cum arata. Acestea fiind spuse, am inteles totul, iar situatia a reluat cursul sau normal, continuand sa ne scriem unul celuilalt exact ca si inainte de a-i solicita fotografia.

             Vorbind din ce in ce mai mult si cunoscandu-ne din ce in ce mai bine am hotarat sa ne intalnim in parcul central. Fiind un loc exrem de aglomerat acesta a spus, ca sa ma poata recunoaste, sa tin cartea in mana, iar el va avea un trandafir rosu precum picurii de sange.

             Ajunsa la locul intalnirii scrutam cu ochii, foarte atenta,  locul in care ma aflam si  oamenii ce treceau agale pe langa mine. Deodata trecu pe langa mine un baiat inalt, frumos, brunet, cu ochii de un albastru atat de intens incat nu mi-am mai putut muta privirea de la ochii-i superbi. Acesta ma privi cu o placere nespusa, dar el nu avea trandafirul rosu in mana. La un interval scurt, usor apasator si dureros, de doar cateva secunde aparu langa mine un domn de aproape 40 de ani ce nu era asa de frumos, cu trandafirul rosu ca focul in mana stanga. Ce as fi putut face? Sa-l aleg pe baiatul frumos, de aroape 20 de ani, aceeasi varsta ca a mea, pe care nu-l cunosteam deloc sau pe barbatul de 40 de ani al carui suflet il cunosteam si il iubeam din scrisori si tinea in mana simbolul recunoasterii noastre? 

              Cunoscandu-i sufletul m-am indreptat catre barbatul de 40 de ani,nu prea frumos, in timp ce baiatul minunat ce-mi fascinase privirea se opri la doar cativa pasi de mine si  ma intreba:

              - Vii cu mine?

              Bulversata de alegeri si decizii inima imi era sfasiata. Am stat ingandurata timp de un minut, un minut apasator si dureros precum un cutit ce-ti taie o vena. In timp ce baiatul se indeparta, am aluat decizia de a-l alege pe domnul ce tinea in mana trandafirul, spunandu-i:

              - Buna ziua! l-am salutat cu un ton sfios. Trandafirul imi este destinat, iar tu esti Andrei?  l-am intrebat cu glas tremurat.

              Imi raspunse cu glas molcom si melodios:

              - Copila nu stiu ce se intampla aici, dar Andrei este tanarul brunet ce a trecut mai devreme pe langa tine si care m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si daca vei veni la mine sa-ti spun ca te asteapta la cafeneaua din capatul parcului.              Auzind acestea , i-am multumit politicos domnului ce-mi inmana trandafirul si am plecat cu pasi repezi spre cafenea. Aici, Andrei ma astepta la o masa destul de retrasa, pentru a putea discuta in intimitate. Cand ma vazu se ridica si veni sa ma conduca, iar ajunsi la masa imi trase scaunul, comportandu-se ca un adevarat domn.

              Intalnirea a fost una grozava, una cum nu am mai avut parte pana atunci. Am petrecut ore in sir discutand, nedandu-ne seama de timpul ce trecea extrem de repede. Am observat la un moment dat ca se facuse ora 22:30, asa ca am plecat din cafenea. Dar intalnirea noastra nu avea sa se sfarseasca aici, aceasta a continuat cu o lunga plimbare prin parc, o plimbare ca nici alta de pana atunci. La un moment dat ma lua de mana si se uita bland si protector la mine cu acei ochi de un albastru intens ce-i adoram, apropiindu-se usor mi-a luat fata in maini si m-a sarutat lent, intr-un mod ce m-a fascinat. In acel moment am simtit cum povestea  noastra are sa fie scrisa in stele si cantata de luna cu un glas incet si timid. Noaptea aceea avea sa fie cea mai frumoasa dintre toate pe care le traisem pana atunci.

              Facandu-se tarziu, Andrei m-a condus acasa. In fata blocului ma saruta si ma stranse in brate de parca ar fi vrut sa nu-mi mai dea drumul vreodata. Odata ce am fost eliberata din stransoarea sa am intraznit sa-l intreb:

             - Totul a fost real? Maine cand ma voi trezi vei mai fi aici, cu mine? i-am adresat aceste doua intrebari cu glasul tremurand si cu lacrimi in ochi, ce ajunsesera rapid sa se prelinga pe fata, in timp ce el ma privea afisand un zambet discret.

             -Da,voi fii aici! Mereu, din acest moment, pentru totdeauna!

            Aceste cuvinte ma facura sa izbucnesc in plans fara a-mi putea controla lacrimile.Totul era asa de ciudat si de frumos pentru mine, era ceva ce nu ma traisem vreodata. Singurul lucru ce-mi trecu prin minte atunci era ca-l iubesc si imi era teama sa nu plece crezand ca am inceput sa plang ca o ciudata in loc sa ma bucur. Dar nu facu asta, din contra, e apropie, ma saruta pe frunte si ma lua in brate soptindu-mi usor:

            -Te iubesc! Vreau sa stiu ca esti bine, da-mi cheile de la aprtamentul tau si voi sta cu tine in seara aceasta!

            Incantata de ideea ca va sta toata noaptea alaturi de mine, am scos cheile din geanta si i le-am inmanat. El imi sterse lacrimile, ma saruta si ma ruga sa-i arat unde locuiesc.

            Ajunsi in fata usii, imi dadu drumul din bratele sale unde era asa de bine, unde ma simteam minunat, deschise usa in timp ce ma lua de mana si am intrat in casa.

          Seara se anunta a fi una minunata. In camera mea, cu lumina stinsa, doar stalpii de iluminat de afara aruncau doua-trei raze ce indrazneau sa lumineze difuz camera. In bratele lui totul era asa de diferit si de frumos. Nici nu-mi amintesc cand am reusit sa adorm.

           A doua zi, de dimineata, Andrei nu era langa mine, acest lucru speriandu-ma foarte tare. Din fericire am gasit un biletel pe perna de langa mine pe care scria: ''A trebuit sa plec acasa,nu te teme, totul este in regula. Uite numarul meu, suna-ma cand te trezesti! Te iubesc! Andrei.". Biletelul sau  ma linisti, dar imediat am pus mana pe telefon si l-am sunat. Andrei mi-a raspuns cu o voce asa de calda si de dulce incat orice urma de tristete din sufletul meu a fost alungata. Astfel am stabilit sa ne intalnim la ora 11:00 la cafeneaua la care am fost cu o zi in urma.Totul a fost minunat. Intalnirile noastre, el, totul. Asa ca acestea aveau sa fie bazele unei relatii extrem de frumoase.

          Pe parcursul a trei luni, incepand din ziua in care ne-am intalnit pentru prima data, am strans o colectie mare de trandafiri rosii, amintiri, imbratisari si saruturi, iar acum totul continua la fel se frumos si special.

          Am scrijelit pe aceste foi povestea noastra, modul fascinant in care ne-am cunoscut. Am scris totul cu inima batandu-mi tare si picuri de dragoste asternuti pe-o foaie. Poate viata nu-i ca-n povesti, dar atunci cand le intalnesti in viata reala, e bine sa le traiesti!

          Iubeste ce ai in prezent si nu te uita inapoi, pentru ca vei regreta!

Sinfonia inimii mele...

Vreau sa aud sinfonia inimii mele pronutandu-ti numele clar in timp ce penita stiloului scrijeleste foaia alba umpland-o cu cuvinte dulci si amare.Credeam ca e asa de greu sa ajung la tine,la prietenia ta.Dar totul s-a dovedit a fi prea usor,mult prea usor.Oare e adevarul ceea ce-mi spui?Oare cuvintele-ti sunt sincere?Oare acesta esti tu?Tentatia e mare,fericirea orbitoare.Daca voi continua asa ma voi arde si voi suferi iar?Asta sti doar tu. Planul tau ti-e cunoscut doar tie...sau poate si ei.Dar acest plan chiar exista sau e doar o iluzie in mintea-mi incetosata?Poate da,poate nu...dar un singur lucru e clar,iar acela e ca                                                                                       Te Iubesc!

Iubire si Prietenie

Si incepe sa-mi intre din nou in corp acel sentiment placut ce ma face fericita, aducandu-ma in extaz,fascinandu-ma cum nu a mai facut-o vreodata.Dar ce-as putea face cand persoana pe care o iubesc nici nu stie ca exist?Sa  las totul asa m-ar durea prea mult.As vrea ca el sa stie ca sunt nereu in spatele lui,pasandu-mi de el,chiar daca nu stiu prea multe despre el.Dar ce conteaza pana la urma?Ar trebui sa-mi fac curaj si sa ma confrunt cu situatia .Dar care din cele 3 posibilitati existente sa o aleg?Cea de a renunta si de a incerca sa dau uitare sentimentelor ce inca sunt in formare sau sa ii impartasesc sentimentele ce i le port,din umbra,fara ca el sa stie asta sau sa infrunt adevarul si sa-i vorbesc?Nu stiu si nici nu ma pot decide deoarece sprijinul meu a disparut,ea a disparut,si asta doar dintr-o cearta prosteasca.Si pentru ce?Pentru un baiat pe care pana la urma amandoua il vom abandona in scurt timp.Dar nu voi lasa asta asa,ma voi duce la ea si ii voi vobi,spunandu-i ca totul a fost doar o "joaca" prosteasca si ca ar trebui sa dam uitarii totul.

O singura data.

Dragostea ne poate atinge o singura data si ne poate parasi o   viata,asa ca nu da cu piciorul unicei tale sanse!