Incercari esuate...

Stii ce se intampla cand nu esti obisnuita sa fii iubita? Se intampla ca nu ai incredere in nimeni, preferi sa stai singura, sa nu te increzi in vorbele nimanui. Refuzi incercarea nevinovata  de a se apropia de tine a fiecarui baiat. Refuzi sa crezi in vorbele lor, iar atunci cand cineva iti spune "te iubesc" raspunzi cu un zambet si gandesti "da, cum sa nu". Asta se intampla cand nu esti iubita, iar cand gasesti pe cineva care te iubeste cu adevarat, mori de frica ca nu e adevarat si ca doar vrea sa te abureasca, si-l pierzi... Cand ai langa tine ceea ce ai nevoi respingi si pierzi, preferand sa tii langa tine pe cineva ce te raneste si doar te foloseste... Sunt rare persoanele ce vor sa-ti aduca zambetul pe buze, iar cele ce sunt capabile sa-ti ofere lacrimi la fiecare minut ce trece le gasesti la fiecare pas. Daca 9 din 10 baieti ti-au gresit nu inseamna ca al 11-lea o va face si el.

O noua incercare...

Nu am mai scris de mult pe blog... Si nu pentru ca nu am avut subiecte, ci pentru ca mi-a lipsit timpul si am considerat acele subiecte a fi prea putin importante. Acum vreau sa revin asupra unui subiect des abordat de mine pe acest blog.
 Iubirea. De fapt ce simt acum nu e iubire, inca nu e iubire. E doar un sentiment nevinovat de placere pe care ti-l impartasesc. Placerea de a sta ore in sir vorbind cu tine, dar mi-e teama sa nu pierd asta sau totul sa fie doar o noua dezamagire, o farsa ce iubirea a ales sa mi-o joace din nou. Tu, da tu, esti atat de diferit, ai un suflet atat de bun si o gandire total opusa baietilor din ziua de azi. E putin ciudat, ba chiar flatant sa spui sa apreciezi la o fata mai mult sufletul decat corpul ei. E atat de rara o astfel de persoana... Am atat de multe in cap acum, dar nu pot materializa aproape nimic, pur si simplu ideile nu vor sa se lege cand incerc sa le dau culoare aici, pe blog. pur si simplu nu mai pot sa materializez ceea ce simt si gandesc acum. Poate ca asta e bine, sau poate e doar inceputul unui nou sfarsit dureros.

Renunti tu, renunt si eu!!!

Vi in fata mea si pledezi ca fiind cel mai bun prieten. Sustii cu tarie ca tii la mine, ca ma iubesti. Aduci argumente tari, puternice, argumente ce intr-adevar ar face pe oricine sa creada in ele. Spui ca-mi vei fi mereu alaturi, ca nu ma vei lasa niciodata sa cad sau sa lupt singura. Ma strangi in brate si-mi spui in soapta ca ti-am lipsit si ca iti place totul asa cum e acum. Spui ca nu vrei sa-mi dai drumul niciodata, dar totusi o faci... Ma lasi singura in pustiu fara ca macar sa-ti iei ramas bun, fara ca macar sa-mi oferi o ultima imbratisare, un ultim sarut pe obrazu-mi batut de lacrimi. Ma abandonezi fara sa-mi stergi macar o lacrima, fara sa ma iei de mana si sa-mi spui ca ne vom revedea. Chiar daca ai ales sa renunti la mine dupa ce m-ai lasat sa intru in sufletul tau si sa-l citesc, promit ca-ti voi lipsi. Promit ca nu ma vei uita niciodata chiar daca de azi inainte nu ne vom mai vorbi, nu ne vom mai strange in brate si nu ne vom mai vedea. Iti jur ca-ti vei dori sa fim din nou cei mai buni prieteni, dar iti vei dori asta din nou prea tarziu. Vei vrea sa fim ca inainte atunci cand voi alege si eu sa renunt la tine pentru totdeauna. Daca renunti tu, renunt si eu!

Unul pentru celalalt...

Blocata intr-o camera mica privesc dezorientata. E intuneric. Aerul e atat de inchis, imi este aproape imposibil sa respir. Vreau sa ies, sa evadez, sa fug de tristetea ce m-a prins in bratele sale reci si dure. Ma raneste, ma doboara, ma face sa ma simt atat de rau incat nu mai pot actiona asupra nici unui muschi din corp. Ma sufoca, imi blocheaza mintea, ma seaca de fericire si amintiri frumoase. Nu-mi permite sa visez, sa sper, sa iubesc. Ma tine inchisa intr-o camera cu pereti negri, neluminata si cu un aer greu de respirat. Sunt constienta ca nu ma pot salva singura, am nevoie de ajutor. Am nevoie de cineva care sa ma elibereze si sa ma-nvete din nou ce e fericirea. Am nevoie de el sa ramana mereu langa mine si sa ma tina de mana ajutandu-ma sa raman in picioare, sa nu mai cad. Te-ntrebi cine e el? El este...EL. Acea persoana care ma tine in brate cand totul in jurul meu se praguseste cu repeziciune. El ma ajuta sa ma agat de ultimul fir de speranta care mai exista. El ma a tine atat de strans in brate incat ii simt fericirea cum ii trece prin vene, simt fiecare sentiment care se zbate in el, fiecare amintire a noastra. Simtind tot ceea ce el ascunde in sufletul si mintea sa ma determina sa sper din nou, sa zambesc si sa ma ridic de pe podeaua camerei ce-mi da fiori, ce-mi face lacrimile sa-mi inunde obrajii. Dar a reusit!!! A reusit sa ma salveze, sa-mi arate ca daca ai persoana care te iubeste cu adevarat langa tine te poti ridica, te poti redresa si poti incepe sa mergi pe alt drum alaturi de el. Iar cu fiecare zambet pe care mi-l adreseaza simt cum fericirea sa imi inunda corpul. Cu fiecare strangere de mana simt cum pot sa iubesc din nou. Cu fiecare imbratisare il simt din nou aproape, simt cum imi impartaseste toate sentimentele sale. Cu fiecare privire calda ce mi-o ofera ma face din nou sa zambesc. Cu fiecare atingere vreau sa-i arat ca-l iubesc si ca ii voi fi alaturi mereu asa cum mi-a fost si el mie. Daca nu ma crede ma va testa, imi poate bea sufletul, imi poate rapi zambetul si fericirea pentru ca nu mi-ar parea rau sa ajung din nou intre cei patru pereti negri pentru fericirea lui. Arata-mi ce gandesti, ce simtit, ce vrei, si-ti jur ca nu te voi lasa niciodata. De ce? Pentru ca asta inseamna o prietenie adevarata intre un baiat si o fata. Te iubesc mult, C.!!!

Chiar si tu poti!

Din ceea ce urmeaza sa-ti spun ar trebui sa inveti ceva, sa realizezi ca totul are o solutie si ca nimic nu te poate dobori.
Cand inima ti-e sfasiata, lipeste-o cu zambete si fericire chiar daca ea nu va mai fi la fel. Cand simti ca mintea te abandoneaza lansandu-te sa o iei razna, adu-o din nou pe drumul ei cu vointa ta. Cand simti ca nu mai poti, ca vei cadea, ridica-te gandindu-te ca tu ai intr-adevar incredere in tine. Daca iubesti si nu esti iubit, continua sa speri. Orice s-ar intampla speranta si optimismul te vor ajuta mereu sa treci peste orice piedica pe care viata alege sa ti-o puna. Chiar si atunci cand toti te abandoneaza si refuza sa te ajute, tu ai puterea sa mergi mai departe, sa te ridici peste nivelul lor si sa ii lasi in spate. Incearca sa ai taria de a lasa trecutul sa fie trecut chiar daca ti-e greu. Lasa prezentul sa fie prezent si bucura-te de el asa cum trebuie pentru ca el va face parte din trecut si vei uita, vei trece peste. Iar viitorul lasa-l sa vina, nu te gandi prea mult la el ca vei uita prezentul. Daca destinul lupta impotriva ta, lupta-te cu el pana va pierde, pana vei reusi sa ti-l faci asa cum vrei tu. Poti face tot ceea ce-ti doresti daca stii cu adevarat sa lupti pentru asta...

Cine sunt eu?

Acum stau si ma gandesc la cine sunt, la ce sunt eu. Ei bine, nici eu nu stiu cu exactitate, dar o sa incerc sa raspund la aceasta intrebare.
Eu sunt o persoana buna, poate prea buna pentru lumea in care traiesc. Nu am putut fi niciodata rea cu cineva, nu am putut izgoni niciodata pe nimeni din viata mea. Cine a plecat, a ales pe propria raspundere sa o faca, nu l-am alungat eu. Daca as putea as da totul pentru fericirea celor din jurul meu. Stiu ca suna ciudat, dar sunt buna chiar si cu cei ce-mi fac rau, cu cei ce ma urasc si cu cei ce vor sa ma doboare. Nu pot sa fac rau nimanui. Te intrebi de de? Pentru ca am primit atata suferinta incat nu am suficienta putere sa o ofer si eu altora. Nu-mi place sa ma razbun, nu-mi place sa ranesc pe cineva. Pur si simplu nu pot fi asa. Chiar daca zeci de suflete ma urasc si ma improasca cu rautate si suferinta nu pot sa nu fiu buna. Chiar daca asta ma doboara, chiar daca imi aduce mii de lacrimi pe obraji, oricata rautate as primi nu ma pot schimba. 
Eu...eu ofer iubire tuturor. Pentru mine iubirea inseamna fericire, putere, curaj, inseamna totul. Daca nu as iubi, as muri. Sunt o persoana puternica, dar am momente in care simt cum ma prabusesc, cum nu mai pot sta in picioare, cum pamantul vrea sa cad si sa ma fac unul si acelasi lucru cu el. Dar nu pot sa las ca toate astea sa se intample. Nu pot accepta sa nu fiu optimista si sa nu cred in mine. Am momente de slabiciune, moemnte in care plang, momente in care vreau sa fiu singura, izolata de toate persoanele si tot raul ce ma inconjoara. Uneori ajung sa fiu zdrobita, la pamant, lipsita de ajutor. Dar chiar si atunci gasesc undeva in interiorul meu puterea de a ma ridica.
Pentru cei ce nu stiu, pentru mine prietenia si iubirea sunt cele mai frumoase sentimente. Sunt sentimentele ce ma caracterizeaza, ce ma definesc. In ceea ce priveste prietenia, dau totul. Renunt la tot pentru cel de langa mine, pentru cel ce sper ca tine la mine si imi e alaturi mereu. Dar de multe ori ma insel, gresesc si ma doare. Dar continui sa fac aceeasi greseala la nesfarsit. Si nu, nu repet aceeasi greseala din nestiinta, o repet doar datorita faptului ca asa sunt cladita. Nu pot rezista fara iubire si prieteni. Cat despre iubire, ea imi da totul. Ea ma defineste intr-u totul. Fara doar si poate, daca iubesc si ceea ce impartasesc imi este intors, sunt cea mai fericita persoana din lume. In ciuda varstei, chiar stiu sa iubesc, stiu sa apreciez si pastrez langa mine ceea ce-i mai bun. Dar nu pot pastra cu forta langa mine ceea ce nu vrea sa fie acolo si ceea ce considera ca acolo nu-si are locul.
Am ajuns la concluzia ca pentru anumite persoane sunt o comoara a carei valoare este inestimabila, cat pentru multi alti reprezint doar un cufar gol. Multi ma subestimeaza si invidiaza. Iar toate astea dor. Dar nu am putut arata niciodata lumii intregi ca sunt ranita, ca sunt cu moralul la pamant. Imi iubesc prietenii mai mult ca orice si doar ei stiu ce e in sufletul si mintea mea fara ca eu sa le spun nimic. Din pacate doar putine persoane au avut rabdarea si vointa sa ma cunoasca cu aevarat, caci restul au avut doar incercari esuate. Au preferat sa se de-a batuti doar pentru ca mintea si sufletul meu sunt mari si incarcate de lucruri uimitoare.
Mi s-a spus ca sunt cea mai buna persoana pe care a cunoscut-o cineva vreodata. Oare chiar asa e? Poate ca da, poate ca doar acea persoana ma cunoaste cu adevarat.
Sunt o persoana care nu se fereste de nimeni si de nimic. Nu mi-e teama de nimic. Ador sa dau sfaturi si sa-i ascult pe cei din jurul meu. De multe ori le spun persoanelor din jur ce e bine si ce e rau, dar nici una nu a ascultat de la inceput ceea ce i-am spus, si a preferat sa isi dea seama mai tarziu ca ceea ce i-am spus era adevarat.
Asta sunt eu...o persoana buna, cu un bagaj mare de sentimente si amintiri. O persoana care isi exteriorizeaza sentimentele si trairile prin scris. Imbin sentimente opuse, ma lupt cu realitatea in care traies si cu destinul ce a ales sa lupte impotriva mea. Nu ma dau niciodata in laturi de la nimic. Lupt pentru ceea ce ma face fericita chiar daca nu obtin. Visez si sper la nesfarsit ca pot schimba ceva si pe cineva din lumea asta mare si complicata in care traiesc. Am atatea lucruri in minte, atat de multe de spus despre mine, dar ma pierd scriind. Ma concentrez asupra unui lucru si il dau la o parte pe cel ce acum un minut mi-a invadat gandul. Poate acest post nu contine descrierea mea completa. Dar numai daca tu, cel ce citesti acum acest post ai vointa si rabdarea sa citesti tot acest blog iti vei da seama cine sunt eu cu adevarat. Dar cum stiu eja, nimeni nu va face asta. Nimeni nu are rabdarea necesara pentru a ma cunoaste cu adevarat. Daca ar avea-o, ar ramane uimiti. Dar din pacate pana acum nimeni nu a avut rabare...

Gandim mult dar nu ceea ce trebuie...

Acum vorbesc cu tine, persoana care stai in fata ecranului, tu care incepi sa citesti acest post plin de adevar sau minciuna. Dar daca tot ce urmeaza e un pur adevar sau o minciuna nevinovata ramane la alegerea TA.
~Te-ai gandit vreodata la iubire ca la o necesitate nu ca la un simplu sentiment? Ai incercat macar o data sa iti imaginezi cum ar fi viata ta daca nu ai oferii si primii iubirea ce inima ta o detine? Poate ca nu te-ai gandit niciodata la asta, dar acum sigur o faci. Si poate iti imaginezi cum ar fii daca parintii tai nu ti-ar fii alaturi si nu te-ar iubi, cum ar fi daca nu ar exista macar o persoana careia sa ii impartasesti iubirea ta. Acum gandeste-te ca multi nu au parte de iubirea ce o primesti tu, ei nu au familia pe care o ai tu si poate nu stiu ce e aceea o familie sau iubire. Tu, poti schimba ceva, poti obtine iubirea oricui doar luptand pentru ea. Daca te astepti ca ea sa apara fara ca tu sa lupti te inseli. Fi sigur ca daca nu ar exista iubire nu ai exista nici tu. Iubirea a existat candva in cantitati mari, dar usor, usor ea se pierde si isi pierde din intensitatea ce o avea odata. Iubirea e o necesitate pentru ca fara ea nu am putea trai, exista sau supravietui.
~ Ai pretuit vreodata fiecare clipa asa cum trebuia? Te-ai gandit macar odata ca poate maine dimineata viata alege sa iti dea o palma dureroasa si sa nu te lase sa te mai trezesti si sa-ti continui rutina zilnica? Poate nici la asta nu te-ai gandit. Defapt noi ca oameni nu ne gandim la multe lucruri importante pana nu ne lovesc pe noi sau pe persoanele apropiate noua. Nici tu, poate nici eu si multi altii nu stim sa apreciem viata si tot ce ne ofera aceasta. 
Tu chiar ai impresia ca totul ti se cuvine? Chiar crezi ca le pasa tuturor de suferinta ta fie ca e ea banala sau e intr-adevar reala? Ei bine multora nu le pasa, unora ar trebui sa le pese dar sunt prea ocupati sa ii intereseze de tine si de sentimentele tale, iar cei carora le pasa cu adevarat sunt prea putini si sunt acele persoane la care nu te-ai fi asteptat niciodata sa le pese. Invata macar acum sa apreciezi viata si fiecare clipa ce ti-o ofera aceasta pentru ca poate fi ultima.
~Uneori ajungi sa dai totul pentru prieteni si ei sa te lase balta mai apoi. Rare si putine sunt acele persoane ce le poti numi intr-adevar prieteni. Prietenii sunt acele persoane care atunci cand ai mai mare nevoie sunt alaturi de tine fara a-ti reprosa mai tarziu ca te-au ajutat. Sunt cele mai bune si frumoase fiinte din punct de vedere sufletesc. Adevaratii prieteni nu te vor trada niciodata, nu vor alege niciodata sa te de-a la schimb pentru implinirea unui vis propriu, vor fi mereu langa tine chiar daca mii de kilometri va despart. Dar pana vei gasi acesti prieteni nu te lasa indus in eroare de catre cei ce vor sa foloseasca.
~Ai stiut vreodata sa apreciezi lucrurile si momentele frumoase atunci cand s-au intamplat? Mai mult ca sigur ai stiut sa te bucuri cu adevarat de ele dupa ce au trecut, dupa ce au devenit o amintire frumoasa imprimata in sunfletul si mintea ta. Si te mai miri de ce lumea din jurul tau e asa de rea. E rea pentru ca nu stie sa aprecieze clipele frumoase atunci cand se petrec si le apreciaza abea dupa ce acestea sunt urmate de ceva dureros.
Fiecare lucru se intampla cu un motiv, fiecare zambet e urmat de o lacrima, fiecare iubire e urmata de ura, fiecare gand e urmat de cuvinte iar fiecare cuvant e urmat de tacere. Fiecare om gandeste prea mult la lucruri inutile in loc sa se gandeasca la ceea ce merita cu adevarat gandire. Dovada ca ne gandim mereu la ce trebuie este ca 90% din cei ce au citit asta nu s-au gandit niciodata la lucrurile insiruite mai sus, iar reustul de 10% stiu cu adevarat sa aprecieze viata,iubirea, familia si prietenia. <3
P.S.: Este creatie proprie!;;)

Doar tu, nimeni altcineva

Inceteaza sa mai visezi ca lumea e buna, sa crezi ca exista fericire. Accepta ca el nu te iubeste asa cum o faci tu, lasa-l sa vada mai tarziu ca poate a pierdut dragostea vietii lui. Realizeaza odata pentru totdeauna ca nimanui nu ii pasa de tine, ca toti lupta pentru ei si sunt oricand in stare sa te dea pe tine la o parte pentru binele si fericirea lor. Nu mai pune suflet in orice cuvant ce il rostesti sau il auzi. Nu mai visa la fericire si dragoste pentru ca nu le vei primi atunci cand ti le doresti mai mult, le vei primi atunci cand ai intr-adevar nevoie de ele, atunci cand vei crede ca nu o sa mai ai parte de ele nicioata. Asculta-ti inima mereu, las-o pe ea sa vorbeasca pentru ca ea nu minte. Fa tot ce iti place, da-i pe toti la o parte pentru tine, fi rea, egoista dar nu uita sa si iubesti atunci cand trebuie. Da, poate tu, persoana care stai in fata ecranului si citesti ce am scris crezi ca sunt prea dura. Nimic din ce am scris nu e fals, e doar purul adevar, chiar daca acesta doare. Trebuia sa o spun, sa stii si tu ca nu e asa de usor sa traiesti si sa ramai in picioare in lumea asta rea. Chiar crezi ca esti singura persoana pe care o doare, care vrea sa renunte? Ei bine nu, nu esti singura. Sunt milioane de oameni ce au probleme mult mai mari decat ale tale si continua sa lupte ducand durerea pe umeri, oricat de grea ar fi ea. Priveste-i cum nu renunta sa lupte pentru sanatatea lor, cum nu renunta la visul ca la un moment dat le va fi mai bine. Ti se intampla uneori sa simti cum cazi, cum nu mai poti sa induri rautatile, dar trebuie sa realizezi ca nu poti sa renunti, ca trebuie sa te ridici. Uneori iti doresti ca viata sa te ajute sa faci un pas inainte, sa te ajute sa ajungi in fata, dar nu, ea te forteaza sa faci pasi innapoi, sa te legi mereu de trecut, pur si simplu nu vrea sa te lase sa uiti greselile facute, nu vrea sa te lase sa te gandesti la viitor blocandu-te in trecut. Si totusi nu dispera, spera  in continuare ca totul va fi bine si poate odata iti va fi si tie bine si altora rau, asa cum iti e si tie acum.

Asa simte sa faca!

Inca simt primul sarut pe buze,inca visez ca ma iubesti sau ca ma iubeai candva. Nu vreau, nu pot sa-mi iau adio acum cand stiu ca am insemnat si insemn ceva pentru tine... Nu-mi spulbera visul,nu a alunga de langa tine niciodata si nu-mi spune ca nu m-ai iubit pentru ca stiu ca ai facut-o,am sitit asta in momentul in care buzele noastre s-au lipit continuand cu miscari blande si placute. Ofera-mi doar o ora in care sa-mi fi alaturi inainte ca eu sa plec, iar de vei face asta doar strange-ma in brate,spune-mi ca ma iubesti si saruta-ma pentru ultima data inaite de a ne desparti pentru totdeauna... Acorda-mi din nou acea privire blanda si plina de dragoste ce o ador. Strange-ma in brate si spune-i ca nu vrei sa plec daca intradevar vrei si simti asta. Promite-mi ca-mi vei spune totul si mai pormite-mi ca nu va mai exista nimeni ca mine si nici o amintire ca a mea in viata ta. Nu ma lasa sa mai vars vreo lacrima. Doar tine-ma de mana si spune-mi ca totul va fi bine chiar daca nu va fi asa. Imi doresc ca tu sa fi acel baiat din viata mea care sa lupte pentru dragostea si fericirea mea. Acel baiat ce peste un an se va intoarce la mine si nu ma va mai parasi vreodata.Cel ce ma va tine in brate,ma va saruta si ma va iubi pentru ca asa sime sa faca nu doar pentru a ma face fericita. 

Sinceritatea si bunatatea ta...

Esti ceea ce nu am crezut ca vei putea fi vreodata. Ador sa vad cum sinceritatea si bunatatea din tine iese la iveala. Dar totusi e prea tarziu. De ce ai facut-o asa de tarziu? Oricum ar fi, acum, la final, nu mai conteaza asta. Important e ca ai facut-o si acum. Poate vei continua sa o dai in bara,dar nu te voi putea judeca. Stiu prin ce treci,stiu ceea ce simti si ceea ce gandesti. Daca as putea si mai lasa, ti-as fi alaturi mereu,noapte si zi,fara a-ti cere nimic la schimb.As face asta doar din pura placere. Vreau sa-ti arat ceea ce simt,ceea ce gandesc si cine sunt cu adevarat, macar acum, la final.Dar e imposibil daca tu continui sa respingi orice urma de comunicare. Nu vreau sa o mai aduc in discutie pe EA,pentru ca ma voi enerva si voi scire lucruri rele si despre ea dar si despre tine,iar acum nu vreau sa fac asta... Vreau doar sa cred ca totul a fost real,nu doar o minciuna...

Crede-ma!!!

Pana acum nu ai stiut ceea ce gandesc si simt cu adevarat.Dar acum ai sa afli chiar daca vrei sau nu.Daca vei citi asta bine,inseamna ca iti pasa macar putin,iar daca o vei impaturi,o vei baga in buzunar si la un moment dat o vei arunca sau nu o vei citi niciodata inseamna ca intradevar nu-ti pasa de mine.
Poate ma crezi o ciudata.De fapt asta ma crezi,dar in fine nu asta conteaza. Nu conteaza nici ca ma consideri o copila cu vise nebune si cu o perspectiva diferita si mult prea ciudata de a privi lumea.E ceea ce crezi tu si nu cred ca te pot judea pentru asta. In fine...
Eu una sa stii ca m-am saturat de toate astea.Mam saturat sa ma simt folosita si luata in bataia ta de joc.As vreaca macar odata,acum, sa-mi spui adevarul.Vreau doar sa stiu ceea ce gandesti,crezi si simti pentru mine.
Pricepe odata pentru totdeauna ca insemni mult pentru mine,dar asta nu va insemna niciodata ca voi fi proasta ta sau o marioneta pentru tine. Nu vreau sa ajung vreaodata sa regret ca te-am iubit sau ca te-am iertat de atatea ori.Nu vreau sa regret ca te-am lasat sa-mi intri in inima.Nu vreau sa regret fiecare clipa petrecuta cu tine.
Crede-ma ca mai facut sa nu stiu ce se intampla cu mine...

Jura-mi!!!

E aceeasi dimineata! Aceeasi dimineata in care te trezesti,e aceeasi tigara,aceeasi fereastra si acelasi soare...
Diferenta dintre diminetile din-naintea zilei de ieri si dimineata de astazi este cea ca acum tu si sentimentele tale nu va mai aflati doar in visele mele,ci si in realitate.Daca as avea puterea sa micsorez distanta ce ne despare as face-o sa dispara definitiv,daca as putea sa te tin mereu langa mine as face-o pentru totdeauna,daca as putea sa-ti pun sentimentele ce le ai acum pentru mine intr-o cutie,as inchide-o si as pastra-o pentru toata viata.Dar ce spun eu?Iubitule,daca tu citesti asta acum stiu ce crezi.Crezi ca toate astea sunt doar ganduri infantile asternute pe hartie de un copil ce te iubeste enorm.
Fiecare "TE IUBESC" pe care mi-l spui ma face sa tresar, chiar daca la inceput am crezut ca o spui doar pentru a glumi.M-am inselat! Tu chiar ma iubesti! Adu-ti aminte mereu de acum inainte ca si eu te iubesc,si ca asta nu se va schimba niciodata. Dar tot nu inteleg cum gandurile tale s-au impletit cu ale mele,cum gesturile tale s-au unit cu ale mele si cum buzele noastre s-au lipit poate nu intamplator.Dar ce fac eu acum? De ce stau aici si scriu in loc sa te sun si sa-ti spun cat de mult te iubesc? De ce mi-e frica sa nu te pierd?De ce uneori am senzatia ca totul a fost si este un vis sau o alta minciuna? Dar de ce gandesc si ma intreb asta cand tu mi-ai dovedit ca ma iubesti? Cine ar fi venit 15 kilometri pe jos pentru mine doar ca sa-mi fie alaturi? Sunt sigura ca nimeni!Dar tu ai facut-o si simt in privirea ta ca nu-ti pare rau...
Ce ciudat a fost momentul in care mai sarutat pentru prima data!Dar pe cat de ciudat pe atat de special si frumos a fost. Nu o sa uit niciodata cum mai intrebat "Ce-ti doresti in clipa asta?" in timp ce ma tineai in brate,fata ta fiind extrem de aproape de a mea,iar eu raspunzandu-ti de nenumarate ori ca nu stiu in timp ce tu continuai sa spui ca sti ce-mi doresc si ca vrei sa auzi de la mine.In momentul in care mi-am facut curajul sa-mi rostesc dorinta,fara a apuca sa mai trag aer in piept pentru a ma putea concentra la ce avea sa urmeze, tu te-ai apropiat si mai mult de mine si mai sarutat imediat,fara a mai spune ceva. Cum as putea sa uit acest moment?Cum as putea sa uit cum printre saruturi m-ai intrebat de cand imi doream ca tu sa ma saruti si cum eu ti-am raspuns sincer,fara a ezita si fara a-mi fi frica, ca astept asta de mult timp.
Oare pot fi acestea bazele unei povesti frumoase sau doar inceputul unei drame ce se va sfarsi tragic?Eu una continui sa sper ca toate acestea sunt doar inceputul unei povesti frumoase ce va avea sa dureze ceva timp.
Acum as vrea doar sa-mi juri ca ma iubesti cu adevarat si ca nu vom lasa nimic sa ne desparta vreodata.Ea nu va trebui sa stie niciodata ceea ce numai noi doi stim.Jura-mi ca vom fi doar noi doi si ca nu ma vei minti!Te rog jurami toate astea...

Cafea si ceea ce nu vei sti...

Vezi ceasca de cafea de pe noptiera?Vezi cum chipul tau se oglindeste in lichidul negru si amar ce ceasca il contine?Tu nu vezi.Dar eu da! Te vad pe tine lanaga mine,te vad tinandu-ma in brate si nedandu-mi drumul vreodata.Dar o vad si pe ea,cu sufletu-i plin de ura ce mi-o poarta ca tu esti cu mine acum si nu cu ea. Poate fiecare gest sau cuvant al tau e o minciuna sau un joc.Dar daca nu e asa si ma indoiesc fara sens de tine si de ceea ce spui? Am mii de intrebari ce nu au inca raspunsuri,si nu cred ca vor avea vreodata.Vreau sa mai simt odata acel sarut,acea imbratisare,acea strangere de mana calda si placuta.Oare se vor mai repeta aceste lucruri sau doar acelea au fost?!Oare vom continua sau se va sfarsi doar dupa cateva zile?Daca se va termina asa de repede nici nu vei sti cat ma vei putea rani. Si chiar adaca o vei face.Chiar de ma vei rani.Nu voi putea sa-ti spun "Adio!" chiar daca as vrea sa o fac. Dar in adancul inimii mele simt ca se va termina curand,iar vina va fi a ei... O urasc! Nu-mi vine sa cred cum o asemenea scorpie mi-a putut fi prietena... Dar sa o lasam pe ea la o parte acum cat inca mai esti langa mine in sensul ce-l ador. Nu vei sti niciodata cat de mult iubesc sa-ti aud vocea in difuzorul telefonului meu,sa-ti simti si sa-ti vad ingrijorarea ce o ai cand mi se intampla ceva nu tocmai bun,nu vei sti cat de mult ador sa ma tii in brate si sa ma strangi de mana atunci cand esti langa mine.

Iubire.

Cu toate ca nu e prima data, as vrea sa vorbesc despre iubire si ceea ce inseamna ea pentru mine si cum o vad eu prin ochii altora dar si prin ai mei.
Iubirea pentru mine e cel mai frumos sentiment care exista.Cel mai pur si mai sincer sentiment ce-l poti simti vreodata.El se dezvolta si creste acum,in anii de liceu si de ce nu chiar si mai devreme.Se intampla, acum, in aceasta periada, sa iubesti cu toata fiinta ta, si iubesti totul ,zambetul sau strengaresc si in acelasi timp inocent, ochii sai de un caprui fermecator, rasul sau si lucrurile copilaresti ce le  face pentru a te simti mai bine.Fiecare simte si ar trebi sa stie ce e iubirea.Nu e doar un simplu sentiment ca si celelalte.E ceva ce te poate duce pe culmi inalte ,unde totul e perfect si unde chiar si luna impreuna cu soarele privesc uimite la sentimentele ce radiaza in tine si in jurul tau cu atata putere.E atat de minunat sa iubesti...

Bizar...

Totul a inceput extrem de bizar,dar frumos.Increderea oarba pe care mi-ai acordat-o mi-a dat satisfactie iar asta ma facut sa nu te tradez.Te-am ajutat,te-am ascultat si te-am inteles chiar daca uneori poate nu aveam chef sa fac asta.Acum e altfel...abea daca ne mai salutam iar de telefoane si conversati lungi ca cele de odata nici nu incape vorba...Mie dor de tine,de vocea ta,dar si de acea privire ce odata imi era adresata.Ma intreb de nenumarate ori pe zi "Ce vezi la ea?!" si nu-mi pot raspunde deloc la aceasta intrebare ce continua sa ma bantuie in ficare zi. Ce vise,ce intrebari si ce concluzii de copil nu?Asta crezi tu despre mine? Sa sti ca te inseli...

Baga-ti mintile-n cap!!!

Pe prima pagina a povestii noastre viitorul parea atat de luminos.Chiar daca s-a dovedit a nu fi asa nu stiu de ce ma mai surprinde inca.Pana si ingerii au partile lor rele,iar tu ai demonstrat asta si ai dus-o la noi extreme.Orice se va intampla tu vei fi mereu eroul meu chiar daca ti-ai pierdut mintile in adevaratul sens al cuvantului.A fost greseala mea!Am crezut in ochi sinceri si m-am ars.Am vazut lacrimi in ochii tai cand ma raneai,dar nu erau adresate mie,ci ei.Am avut incredere si speranta ca esti ceea ce cautam de atata timp.Dar am ajuns la concluzia ca esti la fel ca restul dar ai si ceva diferit fata de altii.Esti un om bun dar care raneste,esti sensibil dar nu te doare cand faci pe cel caruia ii pasa de tine sa planga,dai totul pentru NIMIC si pierzi totul,inclusiv NIMICUL!Iubesti dar urasti,glumesti dar plangi,ai incredere dar minti,lupti dar pierzi!Sunt sute de contradictii ce ti le-as putea enumera.Te contazici pe tine insati,te darami singur si tot singur te ridici ca apoi sa poti cadea din nou.Lasi in urma persoane ce te iubesc si dai totul pentru cea pe care o iubesti tu dar ea nu.
PS: Baga-ti mintile-n cap!!!!!!

- Nu ma lasa sa trag!!!

-  Mama, ia-mi pistolul din mana! Ca de nu o vei face voi trage in ea, o voi omari, si-l voi rani pe el.Va fi asa de suparat daca o voi face,nu ma va ierta niciodata.Dar vreau sa o fac sa dispara macar in ziua ce trebuia sa fie doar a mea. Dar ea apare si atunci distrugandu-mi visele si sperantele.

Daca as avea intradevar un pistol si un cartus ce ar contine doar 3 gloante l-as folosi cum stiu eu mai bine. Un glont va fi al ei, unul aruncat spre el, dar fara sa-l innimereasca, iar ultimul are cheia inimii mele. Daca nu sunt eu, atunci nu va fi nici ea in inima lui pentru ca o voi ucide iar astefel el nu va mai avea pe nici una dintre noi.Da,ii va parea rau...mai mult de ea dar poate cat de putin si de mine. Il iubesc, e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultima perioada...si nu vreau sa-l pierd,dar decat sa traies cu ideea ca el mar vinde oricand pentru inima ei nu ma lasa sa-i dau voie ei sa mai traiasca...

PS : Nu as putea face sta niciodata pt ca l-as rani pe EL!:)

Doare rau...

As vrea sa pot spune ca ceea ce simt acum nu am mai simtit niciodata.Dar as minti!Nu e prima data cand primesc o palma si nu va fi nici ultima.Dar doare si mai tare atunci cand o primesti de la persoana pe care o iubesti.Si am crezut tot ce spunea,poate mintea sau era adevarul ascuns in spatele mastii sale.Poate chiar ma iubeste si crede ca sunt o fiinta atat de minunata.Dar daca nu e asa?Daca nici macar o secunda nu a crezut ceea ce a spus?Surioara lui mai mica, cea pe care spunea ca o iubeste atat de mult,va disparea in durere spunandu-i un simplu "ADIO" incercand sa-l faca sa-i para rau.Eu,eu sunt sau eram surioara lui mai mica si il iubesc asa de mult dar daca el nu o face ce sens are sa continui sa lupt de una singura cad din partea lui nu primesc nici un stimulent?Ii voi spune "ADIO",si-l voi lasa sa plece.Dar ma va durea atunci cand il voi vedea trecand pe langa mine uitandu-se la mine fara sa ma salute sau trecand fara a se uita in ochii mei.Doare,si doare rau cand vad ca aunci cand suntem doar noi doi se comporta normal si atat de perfect,iar cand apare si altcineva in peisaj totul se strica si incepe sa ma raneasca, reusind sa ma darame la un moment dat.Dar nu coteaza, ma ridic,dar totusi urmele raman.Si il iubesc,vreau sa fie mereu fratiorul meu mai mare!Vreau sa-i spun ca e cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata,si chiar asa e.Dar nu pot,pentru ca mi-e frica de cum va reactiona.Si ce ma fac daca am fost doar o jucarie in mainile sale?Daca m-a folosit pentru a o face pe ea geloasa si pentru a se putea impaca cu ea?De ce cand nu mai vorbea cu ea simteam cum imi umple corpul cu fericire iar acum ca ea a aparut din nou in viata lui e atat de dur si diferit? Si totusi il iubesc...dar nu vreau sa ma raneasca din nou.

Imi lipseste fratiorul meu!!!

Tine-ma departe de tine dar totusi pastreaza-ma aproape de tine,mintea si sufletul tau.Nu vreau sa plec lasandu-ne asa cum nu am crezut ca vom ajunge vreodata.Ar trebui sa fie totul ca acum ceva timp,cand totul era mirific iar fiecare minut petrecut alaturi unul de celalt era sublim si plin de fericire si foantezie.Imi lipsesc acele clipe,acele vorbe.Imi lipseste acel timp!Imi lipsesti tu si prietenia ce se legase cu sfori stranse intre noi!Imi lipseste privirea ta atintita asupra mea,imi lipsese imbratisarea ta,strangerea de mana,primul dans,prima soapta.Imi lipsesti!!!Nu stiu ce as putea face sa te aduc inapoi langa mine!Erai si esti fratorul meu dar imi lipsesti din momentul in care am plecat amandoi pe cai diferite datorita minciunilor ce ne inconjurau!                                                                                      Imi lipseste fratiorul meu!!!

Si totusi VA URASC!!!

Viata inseamna sentimente,trairi,soapte dulci,vorbe cu gust amar si lacrimi pline de ura.Fiecare persoana de aici,toti ce-i care ma inconjurati acum scotandu-va coltii aveti sentimente.De ce urati dragostea si poate chiar si fericirea?Ce satisfactie aveti trezindu-va la fiecare rasarit de soare cu ura si dispret in ochi si suflet?Si totusi cred si simt ca acolo,in interiorul vostru ar exista macar o urma de sentimente ce poate au ramas inca pure,neintoxicate de fumul cel inhalati din tigarile pline de ura ce va-nraiesc.Poate e mai simplu sa ma las batuta.Dar nu tot ce este simplu este si corect.Daca as face asta ce-ati crede?Normal...ca sunt o proasta si ca ati reusit sa ma doborati,asa cum incercati de atata timp.Cateodata stau intinsa in pat,sau in banca la scoala si incerc sa privesc prin ochii vostri...cu toate ca pot face asta,pot sa vad totul asa cum vedeti voi ,ceea ce vad ma-ngrozeste si ma sperie enorm.Nu exista om pe care sa-l puteti aprecia in toata fiinta lui.Vad prin ochii vostri cum toata lumea are in cel mai bun caz un singur defect daca nu o mie asa cum credeti voi.Nu e nimeni in masura sa judece pe nimeni.Mai ales atunci cand cei ce judeca se cred perfecti.Si nu,nu ma voi da batuta asa cum vreti voi sa fac ,iar de azi voi spune DA la tot ce-i bun si-mi apare in cale lovindu-ma in fata.Tu,tu,tu,chiar si tu...puteti face ce vreti,am capitulat!Eu nu ma lupt de dragul de a fii remarcata!Si nici ca-mi pasa de barfe ,vorbe,gesturi sau orice altceva.Si va spun "Face-ti ce vreti!Nu-mi mai pasa!"!Acum ajung sa va multumesc ca poate voi,cu rautatea voastra ma-ti facut mai puternica...POATE.Prefer sa plec,lasansu-va sa credeti ca sunt o lasa,dar asta demonstraza multe si despre mine,dar si depsre voi.Unul e puternic,incercand sa aplaneze totul usor si cu grija iar celalt,sau mai bine spus ceilalti dau dovada de o incapatanare bolnava si de o rautate inconjurata de tiranitate.Si se apropie momentul in care trebuie sa-nchei  totul si sa va las frustrarile sa misune intre voi impreuna cu ura si rautatea se va inunda corpul.Acum e momentul in care plec,incheind acest capitol cu capul cat pot eu de sus lasandu-va o mica amintire cu mine plina de ura in ochii si mintea vostra.Si da,privirea plina de ura si dispret era adresata voua,pietre cu sentimente de ura ce inlocuiti oamenii intr-un mod macabru.Si mai am doar doua cuvinte sa va spun si am sa inchei!Cu toate ca nu insemnati nimic pentru mine, totusi VA URASC!