03.09.2015

Astazi mi-a fost dor de tine mai mult ca oricand! Astazi trebuia sa fie aniversarea noastra, dar noi nu mai existam... Acum exist doar eu, singura, si tu, iubirea vietii mele. M-am intrebat mereu in tot acest timp daca va mai exista vreodata noi, macar ca prieteni daca iubirea noastra s-a stins si e imposibila. S-a stins in sensul ca eu inca te iubesc iar tu nu mai simti nimic. Nici nu mai sunt sigura daca ai simtit vreodata ceva. Toata ziua mi-au trecut prin fata ochilor cele mai frumoase momente petrecute impreuna. Defapt toate momentele noastre au fost frumoase, cu exceptia celui in care ai ales sa pleci definiv fara sa spui nimic.. De atunci iti duc dorul zilnic! Nu trece macar un moment fara sa ma gandesc la tine, fara sa ma intreb daca esti bine. Mi-ar placea sa stiu ca esti fericit, dar ma indoiesc de asta. Iar daca ai fi fericit acum stiu ca nu va dura mult. Si nu vreau sa te stiu suparat, ranit... Ma intreb des cu ce am gresit in relatia asta, iar singurele intrebari ce imi vin in minte sunt: Oare am gresit iubindu-te atat de mult? Oare am gresit punandu-mi sufletul pe tava in fata ta? Oare am gresit oferindu-ti totul? Am crezut ca voi reusi sa trec peste asta, am crezut ca incercarea de a fi puternica macar o data imi va reusi, dar m-am inselat!! Nu pot sa uit, nu pot sa trec peste, nu pot sa te urasc! Pot doar sa te iubesc in continuare la fel de mult ca la inceput chiar daca nu meriti! Nu, nu meriti iubirea mea! Cum poate cineva care raneste, dezamageste, promite si nu indepliste, minte si inseala sa merite atat de multa iubire, iubire sincera? Daca nu o sa te mai pot iubi pe tine vreodata, n-am sa mai pot oferi iubire nimenui... Stii, n-am dormit toata noaptea, m-am tot gandit la tine, la ochii tai de un albastru profund ce ma hipnotizeaza, la zambetul tau, la buzele tale mari, carnoase. Imi e atat de dor de ele, sa le simt pe piele. Imi e atat de dor de atingerea ta, de imbratisarile calde, de diminetile tarzii in care ma trezeai gadilandu-ma sau maingaindu-mi usor parul si sarutandu-ma bland.. Imi e atat de dor de tine, de noi... As da orice sa te mai am langa mine macar o clipa, sa iti pot spun un ultim cuvant... 

Tot ce imi doresc esti tu, macar un ultim moment cu tine, atat! Te iubesc! Sa nu uiti asta! Si am s-o fac pana la ultima bataie a inimii mele! De ce? Pentru ca ea a batut si va bate doar pentru tine.

Mesaj catre EA...

Buna! Imi e greu sa iti spun pe nume, pentru ca al meu e acelasi, asa ca voi evita sa iti spun numele. Tu, tu esti... Vreau doar sa stii ca nu am nimic cu tine, nu te detest, nici macar nu te invidiez. Dar scriu asta doar ca sa stiu ca el va fii bine. Sper sa-l iubesti cel putin la fel de mult ca mine daca nu vei putea mai mult, sper sa il poti face mai fericit decat l-am facut eu. Ai grija de el te rog, iubeste-l, intelege-l, iarta-l macar cat l-am iertat eu. Trezeste-l dimineata cu un sarut bland pe frunte, mangaie-i fata, cuprinde-i mana intr-o strangere ferma si plina de dragoste, ii place asta. Joaca-te usor in parul lui, dar sa nu il tragi de par caci nu-i place asta, de fapt, uraste asta. Pregateste-i micul de-jun si proteinele, il vei face sa zambeasca oricat de obosit ar fii. Cand nu e atent cuprinde-l intr-o imbratisare stransa. Lasa-l sa bea din acelasi pahar cu tine cand sunteti acasa. Imparte toate dulciurile cu el, ba chiar da-i si portia ta, il vei face sa zambeasca cu gura pana la urechi. Cand conduce, aseaza-ti mana pe piciorul lui, cuprinde-i bratul sau tine-l de mana, ii place asta. Lasa-l sa te sarute scurt cand mai sunt doar 3 secunde pana ce se va schimba culoarea de la semafor. Nu profita de bunatatea lui, arata-i ca e totul pentru tine. Nu fii exagerata si nici prea geloasa, uraste asta. Alinta-l, tachineaza-l, lasa-l sa fie copilul care e in adancul sufletului cand e cu tine, iubeste asta. Inainte de a adormi, ia-l tu in brate, adora asta! Lasa-l sa te surprinda cu gesturi mici, nu fii curioasa, nu suporta asta. Ii place sa te faca sa te simtit bine, sa zambesti. Nu-i lua asta! Lasa-l sa se joace cu tine, il face sa se simta barbat, puternic. Lasa-l sa creada ca el detine controlul in relatia voastra chiar daca nu e asa, ii place sa se simta stapan pe situatie. Cand e suparat, trist, dezamagit si iti spune sa il lasi singur, nu o face, nu il abandona. Sper sa ii fii alaturi mereu cand va avea nevoie, sa il sustii, sa il incurajezi, sa il faci fericit, sa il iubesti si sa il respecti chiar daca uneori are prostul obicei de a gresi facandu-te sa suferi. Iubeste-l infinit, daca nu, lasa-l, nu-l amagi... Te rog, ai grija de el si de inima lui! De ce iti cer asta? Pentru ca o parte din inima mea, o parte din mine, e la el si va ramane la el pentru totdeauna.

Only twice

In viata iubesti de doua ori! Atunci cand te indragostesti pentru prima data si atunci cand intalnesti persoana cu care ramai toata viata! Restul seunt iubiri pasagere, sentimente de sticla! Relatii din care trebuie doar sa inveti anumite lectii ca sa poti fi capabil sa recunosti adevarata iubire atunci cand ti se iveste in fata ochilor! Fiecare dezamagire e o lectie, fiecare minciuna care ti se spune cu atata nonsalanta este un pas inainte spre a invata cum sa fi puternic. Fiecare mangaiere te ajuta sa devi mai tandru, mai cald, fiecare despartire iti intareste sentimentele si orgoliul! Ai doar de castigat din ceea ce multi numesc esecuri!

Mi-e dor...

M-am tot gandit sa iti scriu, dar imi e teama. Oare mi-ai raspunde? Asa ca am ales sa vorbesc cu tine aici. Stiu ca la un moment dat vei intra aici si vei citi, sunt sigura de asta. Am atatea sa iti spun, sa iti scriu. Uite, ma si incurc in idei. Din cauza ta mi se intampla asta, tu ai influenta asta asupra mea. Mereu ai avut acest efect asupra mea, nu stiu cum ai reusit dar ma bucur ca ai facut-o. Imi lipsesti, sincer, chiar imi lipsesti. Imi e dor de tine, de discutiile noastre, de glumele noastre, de mesajele de "noapte buna" si "buna dimineata", de "te iubesc"-ul de la sfarsitul convorbirilor la telefon. Imi e dor de tot, de tine, de noi. Ma tot intreb daca voi putea vreodata sa te uit, dar nu cred ca voi reusi... Familia, prietenii, imi spun sa imi bag mintile in cap si sa uit, ca nu meriti sa ma mai gandesc la tine dupa ce ai facut. Stiu, ai gresit! Sunt constienta de asta si ma doare, dar te iubesc. Iar iubirea pe care o am pentru tine e inzecit mai mare decat durerea si suferinta pe care mi-ai provocat-o. Nu pot sa incetez sa te mai iubesc. Stiu, poate e absurd sa continui sa simt asta pentru tine dar crede-ma, iubirea nu e precum o melodie, sa ii poti da pauza sau sa o opresti cand vrei tu.

Reflexia inimii

Privesc reflexia din oglinda, ma obsedeaza. Ma omoara chipul plin de lacrimi al acestei persoane. Buzele ei afiseaza un zambet larg, atat de sincer si frumos, dar ochii... ochii ei sunt plini de lacrimi si tristete. Cum e posibil? Cata putere poate avea sa zambeasca atat de sincer cand tristetea aproape ca o omoara? Nu mai suport sa o vad asa, vreau sa ii sterg lacrimile, sa ii vad ochii stralucind de fericire, dar nu pot... Ea mai are doar puterea sa arate ca e fericita in fata celorlalti, dar sufletul ei, mintea ei, trupul ei, totul este sfasiat de durere. Dar ea continua sa zambeasca, sa rada, uneori chiar glumeste, iar glumele ei sunt chiar amuzante. Cum? Cum poti avea puterea sa faci asta dar sa nu ai puterea sa alungi aceasta suferinta din suflet? Cand o privesc in ochi, vad cum nu mai crede in fericire, in dragoste, vad cum nu mai crede in nimeni. As vrea sa o ajut, sa o imbratisez, sa o imbarbatez, dar paca am mainile legate, iar orice cuvant as incerca sa pronunt e de prisos. Am ajuns sa tip atat de tare incat ma dor urechile, dar ea nu aude nici macar un sunet. Ma intreb ce a facut sa merite asta, cu ce a gresit? M-am tot intrebat asta o vreme, pana am realizat ca nu e vorba despre ce a facut ea, despre greselile ei, e vorba de ce au facut altii, cum au dezamagit-o altii. Am tot privit-o luni la rand, ani... si inca incerc sa o inteleg, sa o ajut, sa o fac sa inteleaga ca daca nu isi va deschide inima din nou nu va scapa niciodata de aceasta suferinta, de temerile pe care le are. Daca nu acorda din nou o sansa oamenilor din jurul ei, oameni care ii vor binele, care vor sa o faca fericita, care vor sa ii ofere iubire, se va distruge singura. Se va distruge singura din cauza a catorva zeci de persoane carora ea le-a oferit tot, in care a crezut si pe care i-a iubit. Acesti oameni au profitat ori nu le-a pasat atunci. Dar acum cand o vad asa sau cand va fii distrusa complet se vor intoarce in genunchi incercand sa repare ce au stricat, dar in zadar. O inima buna, un suflet curat calcat in picioare, ramane tot un suflet curat, dar zdrobit de durere si fara putere. Apreciaza ceea ce ai si ceea ce ti se ofera la momentul potrivit, nu cand devine prea tarziu si nu mai poti salva nimic.

Invata sa iubesti din nou...

Am crezut pana de curand ca nu voi mai putea simti vreodata ceva pentru un barbat. Am crezut ca nu mai pot oferi dragoste, ca am consumat-o pe toata in incercari esuate. Dar de fiecare data, cand te astepti mai putin si ajungi sa nu mai crezi in nimeni si nimic, apare cineva si iti da gandurile peste cap. Iar cand acea persoana apare aduce cu ea si teama, teama de a fii dezamagita si ranita din nou. Ai impresia ca orice gest, orice cuvant, orice atingere este o minciuna. Crezi ca are interese ascunse, ca minte, ca vrea doar sa te prosteasca si ca vei fii doar inca un nume pe o lista de cuceriri. Dar cand acel barbat nu inceteaza sa incerce cand tu ii spui in mod repetat ca te minte si ca nu ai incredere el, incepi sa simti din nou, sa inveti din nou sa iubesti. Tine-l langa tine pe cel care are rabdarea sa te invete sa iubesti din nou, pe cel ce are puterea sa-ti vindece usor usor ranile vechi, pe cel care e langa tine chiar si atunci cand ii spui sa plece. Apreciaza-l si invata sa iubesti din nou, sa-l iubesti pe el...

Suferinta aduce fericire

Am invatat ca in viata iubesti de mai multe ori, iar de fiecare data e mai intens dar si mai dureros. Va trebuii sa rezisti mereu durerii coplesitoare. De ce? Pentru ca atunci cand te va durea cel mai tare, vei plange cel mai mult, atunci cand vei suferi enorm, cand vei vedea peste tot chipul lui, cand totul iti aminteste de el, abia atunci poti spune ca ai iubit cu adevarat, ca ai intalnit intr-adevar prima ta dragoste. Si abia atunci esti pregatita sa te schimbi, sa te maturizezi, sa te ridici si sa o iei de la capat chiar daca doare al naibii de tare. Dar acum, acum cand ai cunoscut iubirea, adevarata dezamagire, suferinta, absenta unei persoane, abia acum esti pregatita sa te iubesti pe tine si sa incepi sa iubesti din nou. Acum nu iti vei mai dori dragoste, nu o vei cauta. De ce? Pentru ca sti ca doare. Dar persoana potrivita, dragostea vietii tale, acum va aparea! Acum, cand tu nu o cauti, cand sufletul si trupul tau nu mai cerseste dragoste, cand toate aceste lucruri iti sunt indiferente. Abia acum esti pregatita sa primesti persoana potrivita in sufletul tau. Acea persoana nu va intra cu bocancii in viata ta, acea persoana iti va fii mai intai prieten, mai apoi iubit si familie. Acea persoana va avea grija sa vindece ranile facute de dobitocii pe care i-ai intalnit pana acum, va avea grija sa iti aduca zambetul pe buze prin gesturi mici, prin cuvinte frumoase rostite din suflet si prin mangaieri blande si calde. Acea persoana va fi langa tine chiar daca incerci sa o alungi, nu te va judeca si te va intelege mereu. Aceasta este persoana care intr-adevar iti merita dragostea.
Dar pana atunci, fii tare, suferinta e buna, la un moment dat vei castiga mai mult decat iti poti imagina de pe urma ei. Daca suferi si plangi nu inseamna ca esti slaba, doar o persoana puternica are curajul sa isi arate sentimentele, asa ca tine capul sus si accepta cu mandrie tot ceea ce viata iti ofera, chiar daca uneori iti ofera mai mult rau decat bine. Vei vedea, ca vei primi fericirea, iubirea si tot ce iti doresti, abia atunci cand vei putea sa apreciezi toate astea si sa fii recunoscatoare pentru ele.

O sa te iubesc mereu!

Oare poti uita omul pe care l-ai iubit cel mai mult? Poti ajunge sa nu mai simti nimic pentru el? Iar cand spun asta nu ma refer sa transformi iubirea in ura, ci pur si simplu sa nu mai simti nimic.. Oare e posibil? Te-a mintit, te-a inselat, te-a tradat, te-a abandonat in cel mai josnic mod, ti-a oferit doar un miraj al dragostei si a plecat fara sa spuna nimic. Cum sa continui sa iubesti un asemenea om? Cum e posibil sa fi atat de ranit si totusi sa il iubesti, sa te gandesti la el, sa iti pese de el, sa te intrebi mereu daca e bine, daca a mancat, daca a fost la sala? Iar el nu merita ca tu sa faci asta, probabil el nu s-a mai gandit nici o secunda la tine, dar tu continui sa o faci in fiecare moment al zilei. Cand toti cei din jurul tau cred ca esti bine, ca nu te mai gandesti la el, ca esti impacata cu ceea ce se intampla, tu te ascunzi sub zambetul tau inocent, sub machiajul perfect, rujul aprins de pe buzele tale si tinute dupa care si fetele intorc capul. Arati de parca nimic nu s-ar fi intamplat, arati mai bine ca niciodata, dar in interiorul tau totul e sfasiat, murdar, putrezit! Pe dinauntru nu mai esti tu, parca n-a mai ramas nimic din tine in interior, iar la exterior totul e atat de frumos si totul arata atat de bine, atat de normal. Cum e posibil? Oare o sa incetezi vreodata sa il iubesti?
Nu ai cum sa incetezi sa iubesti omul care ti-a aratat pentru prima data ce inseamna cu adevarat dragostea, care a reusit sa te schimbe in cel mai frumos mod si care a reusit sa scoata la iveala tot ce e mai bun din tine.


Daca citesti asta, sa stii ca imi e dor de tine! :)

The love of my life

 Sta in fata mea si ma atinteste cu privirea. O privire blanda si curioasa in acelasi timp. Iar la un moment dat tacerea e sparta de vocea sa calda care ma intreaba:

 - Ce gand iti tremura pe buze?

 Imediat ce am auzit intrebarea mi s-au umplut ochii de lacrimi. Vazand asta ma cuprinde intr-o imbratisare puternica si protectoare. Ma las purtata de imbratisarea calda si ma cuibaresc la pieptul sau permitandu-i sa ma inconjoare cu bratele cat mai bine. Profit de acest moment ca sa imi pot delecta caile nazale cu parfumul lui dulce, inconfundabil. In tot acest timp incerc sa imi fac curaj sa ii spun ceea ce gandesc, dar in acelasi timp sper sa treaca peste intrebarea ce mi-a adresat-o si sa nu insiste sa raspund la ea. Dar nu trece mult timp si speranta ca as putea scapa de povara acestei intrebari este naruita. Ma elibereaza din imbratisarea calda si linistitoare, ma priveste in ochi, si mangaindu-mi obrazul pe care se prelingeau doua lacrimi stinghere, care nici nu realizasem sa ca se afla acolo, ma intreaba din nou:

 - La ce te gandesti? Ce te nelinisteste? 

 Ma ia de mana, imi linisteste buzele tremurande cu un sarut apasat si scurt si ma priveste din nou atat de curios. Fara sa mai stau pe ganduri imi sterg o lacrima ce tocmai se prelingea pe obrazul drept si incerc sa ma incarc cu toata puterea ca sa ii pot raspunde.

 - Vrei sa sti la ce ma gandesc? i-am raspuns la intrebare tot cu o intrebare in speranta ca voi putea sa mai trag de timp.

 - Da, vreau sa stiu la ce gandesti, ce vrei, cum te simti, cine esti, vreau sa stiu totul! imi raspunde cu un ton cald dar totusi ferm si putin autoritar.

 - Bine, daca intr-adevar vrei sa sti, o sa afli.

 Imediat ce am spus asta ma priveste cu ochii larg deschisi, precum un copil ce este intr-u totul atent la mama lui. Vazand asta imi fac curaj si ii spun: 

- Te vreau! Te vreau in orice mod posibil. Vreau sa te strang in brate si sa nu iti mai dau drumul, vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata langa tine, vreau sa fac totul impreuna cu tine! Esti tot ce mi-am dorit vreodata! Esti visul din care nu vreau sa ma trezesc! Esti povestea al carui final nu vreau sa il scriu! Esti melodia ce vreau sa o tin pe repeat ani intregi! Esti fericirea mea, alinarea mea, puterea mea! Esti totul! Tu dai contur vietii mele! Ma faci sa ma simt speciala, iubita, protejata! Langa tine ma simt in siguranta, ca si cand as fi acasa! Tu esti casa mea, refugiul meu, tot ce am nevoie! Nu ma pot vedea fara tine! Te iubesc atat de mult si ma inspaimanta teama ca as putea sa te pierd!

 Spunand in sfarsit toate astea ma simteam eliberata. Imi afund fata in palme si astept sa spuna ceva, orice. Dar el tace si ma priveste in timp ce schiteaza un zambet discret. Imi apuca mainile si mi le indeparteaza de pe fata, imi da o suvita de par dupa ureche si ma saruta pe frunte. Am simtit cum ma trec fiorii, de parca as fi luat foc pe interior. Asteptam sa spuna ceva, dar el tacea si ma privea cu ochi blanzi si umezi. Il privesc intrebator si imi adancesc mainile in parul lui, ma ridic usor pe varfuri si il sarut scurt, apoi ii spun:

 - Spune ceva, orice! Te rog!

 Era o rugaminte disperata, glasul imi tremura, iar ochii mi s-au umplut din nou de lacrimi si el continua sa taca. Tacerea lui ma omora... Aveam privirea incetosata datorita lacrimilor, nici nu am realizat cand s-a apropiat atat de mult de mine. Imi ridica barbia cu o miscare delicata si imi spune:

 - Promit ca n-am sa te ranesc niciodata. Meriti tot ce e mai bun! Ma simt norocos ca am o persoana ca tine alaturi de mine. O fiinta atat de blanda, gingasa, buna, plina de dragoste si bunatate. Am sa fiu mereu langa tine, te voi sprijini si sustine in tot ce vrei sa faci! Te iubesc!

 Cand am auzit asta l-am cuprins intr-o imbratisare puternica, eliberatoare de sentimente, din care nu voiam sa ii dau drumul. Dar ma indeparteaza usor si ma saruta cu lacrimi in ochi. Fara sa ezit macar o secunda ii spun:

 - Te iubesc! N-am sa te las sa pleci niciodata! 
 Si ii plasez pe buze un sarut ferm, dar linistitor! El isi cufunda degetele in parul meu si imi raspunde la sarut cu atat de multa pasiune. Acest moment mi-a dat senzatia ca timpul s-a oprit in loc si ca toata lumea ne apartine. La un moment dat, ma indepartez usor de el ca sa-l pot privi in ochi, acei ochi de un albastru marin care ma fascineaza din ce in ce mai mult pe zi ce trece. Privindu-l in ochi, am stiut ca el e lumea mea, ca e tot ce imi doresc si tot ce am nevoie.

Love or sadness?

Daca mai mult plangi decat te saruti intr-o relatie... Atunci ce naiba mai cauti in acea relatie? O sa-mi spui ca-l iubesti, dar e total irelevant. Cum sa iubesti pe cel ce te face sa plangi, pe cel care iti face mai mult rau decat bine, pe ce-l ce-ti provoaca suferinta si durere? Intr-adevar, cand iubesti, trebuie sa fi dispus sa faci si compromisuri si sa intelegi anumite lucruri la persoana pe care ai ales-o sa fie langa tine. Dar cat sa accepti? De ce sa accepti doar tu anumite lucruri, iar cel de langa tine, vazand asta, sa continue sa-ti calce in picioare sentimentele? Cand incepi o relatie, invata sa ti-o asumi! Intr-o relatie nu mai esti doar tu, nu mai trebuie sa te gandesti doar la tine, trebuie sa te gandesti la voi, la ce vrea cel de langa tine si la ceea ce vrei tu sa fi langa persoana pe care ai ales sa o iubesti. Cand unul din voi a ajuns sa puna atat de multe sentimente, nu poti sa vi pur si simplu si sa arunci cu noroi in persoana care te iubeste si sa ii calci in picioare toate sentimentele pe care le are. Daca ti-a dat puterea sa ai o atat de mare influenta afectiva pentru ea, daca ti-a dat puterea sa o distrugi, tu de ce o faci? Ti-a oferit toata aceasta putere pentru ca are incredere deplina im tine, pentru ca te iubeste! Iar tu ce faci? Vi si iti bati joc de tot ce a investit in tine in materie de sentimente. Poate acum tu esti indiferent, rece, nu sti ce vrei... Dar va veni momentul in care vei privi inapoi si vei regreta ca ai lasat sa plece de langa tine persoana care te-a iubit poate cel mai mult! Si pentru ce ai facut asta? Pentru una care arata mai bine, pentru o aventura, pentru trecut? Uita-te putin in oglinda si gandeste-te: a meritat sa pierzi o persoana care te iubea sincer pentru un moft si pentru nesiguranta ta? 
Persoana pentru care se merita sa plangi este acea persoana care nu iti va da niciodata motive sa o faci.