Un joc nebunesc!

Sunt neajutorata ca un copil pierdut in intuneric si am nevoie de tine sa aprinzi o scanteie.Este un joc!Vreau sa simt ca asta este oarecum dragoste.Acesta este jocul ce ador sa il joc.Te joci cu mine ca si cand as fi o papusa in mainile tale,dar ador asta,as inebuni daca nu ar exista acest joc,care pot spune ca e periculos.Ma atragi,ma respingi,ma saruti,ma amagesti,ma imbratisezi,ma faci sa simt ca totul e perfect apoi totul dispare,ma ranesti si totusi ma iubesti.Nu e doar un joc,nu e doar o flacara ce arde in noi,e un stil de viata,unul chiar foarte ciudat dar si foarte incitant.Ai aprins scanteia de care aveam nevoie pentru a fii fericita,iar acum a devenit un foc mare si greu de stins.Tu imi stergi lacrimile ce mi se preling pe fata atunci cand ma ranesti in jocul nostru nebunesc,aducandu-mi pe fata un zambet larg si sincer urmat de un sarut ce umple aerul noptii tarzii de vara cu fericire si dragoste.Eu iti readuc zambetul acela strengaresc ce il ador,pe buzele tale moi,atunci cand te necajesc sau te supar in toiul jocului fascinant de periculos ce il jucam non-stop.Nu vreau sa pleci,sa ma lasi singura,luand fascinantul joc odata cu plecarea ta.NU,tu vei ramane aici,cu MINE!