Renunti tu, renunt si eu!!!

Vi in fata mea si pledezi ca fiind cel mai bun prieten. Sustii cu tarie ca tii la mine, ca ma iubesti. Aduci argumente tari, puternice, argumente ce intr-adevar ar face pe oricine sa creada in ele. Spui ca-mi vei fi mereu alaturi, ca nu ma vei lasa niciodata sa cad sau sa lupt singura. Ma strangi in brate si-mi spui in soapta ca ti-am lipsit si ca iti place totul asa cum e acum. Spui ca nu vrei sa-mi dai drumul niciodata, dar totusi o faci... Ma lasi singura in pustiu fara ca macar sa-ti iei ramas bun, fara ca macar sa-mi oferi o ultima imbratisare, un ultim sarut pe obrazu-mi batut de lacrimi. Ma abandonezi fara sa-mi stergi macar o lacrima, fara sa ma iei de mana si sa-mi spui ca ne vom revedea. Chiar daca ai ales sa renunti la mine dupa ce m-ai lasat sa intru in sufletul tau si sa-l citesc, promit ca-ti voi lipsi. Promit ca nu ma vei uita niciodata chiar daca de azi inainte nu ne vom mai vorbi, nu ne vom mai strange in brate si nu ne vom mai vedea. Iti jur ca-ti vei dori sa fim din nou cei mai buni prieteni, dar iti vei dori asta din nou prea tarziu. Vei vrea sa fim ca inainte atunci cand voi alege si eu sa renunt la tine pentru totdeauna. Daca renunti tu, renunt si eu!

Unul pentru celalalt...

Blocata intr-o camera mica privesc dezorientata. E intuneric. Aerul e atat de inchis, imi este aproape imposibil sa respir. Vreau sa ies, sa evadez, sa fug de tristetea ce m-a prins in bratele sale reci si dure. Ma raneste, ma doboara, ma face sa ma simt atat de rau incat nu mai pot actiona asupra nici unui muschi din corp. Ma sufoca, imi blocheaza mintea, ma seaca de fericire si amintiri frumoase. Nu-mi permite sa visez, sa sper, sa iubesc. Ma tine inchisa intr-o camera cu pereti negri, neluminata si cu un aer greu de respirat. Sunt constienta ca nu ma pot salva singura, am nevoie de ajutor. Am nevoie de cineva care sa ma elibereze si sa ma-nvete din nou ce e fericirea. Am nevoie de el sa ramana mereu langa mine si sa ma tina de mana ajutandu-ma sa raman in picioare, sa nu mai cad. Te-ntrebi cine e el? El este...EL. Acea persoana care ma tine in brate cand totul in jurul meu se praguseste cu repeziciune. El ma ajuta sa ma agat de ultimul fir de speranta care mai exista. El ma a tine atat de strans in brate incat ii simt fericirea cum ii trece prin vene, simt fiecare sentiment care se zbate in el, fiecare amintire a noastra. Simtind tot ceea ce el ascunde in sufletul si mintea sa ma determina sa sper din nou, sa zambesc si sa ma ridic de pe podeaua camerei ce-mi da fiori, ce-mi face lacrimile sa-mi inunde obrajii. Dar a reusit!!! A reusit sa ma salveze, sa-mi arate ca daca ai persoana care te iubeste cu adevarat langa tine te poti ridica, te poti redresa si poti incepe sa mergi pe alt drum alaturi de el. Iar cu fiecare zambet pe care mi-l adreseaza simt cum fericirea sa imi inunda corpul. Cu fiecare strangere de mana simt cum pot sa iubesc din nou. Cu fiecare imbratisare il simt din nou aproape, simt cum imi impartaseste toate sentimentele sale. Cu fiecare privire calda ce mi-o ofera ma face din nou sa zambesc. Cu fiecare atingere vreau sa-i arat ca-l iubesc si ca ii voi fi alaturi mereu asa cum mi-a fost si el mie. Daca nu ma crede ma va testa, imi poate bea sufletul, imi poate rapi zambetul si fericirea pentru ca nu mi-ar parea rau sa ajung din nou intre cei patru pereti negri pentru fericirea lui. Arata-mi ce gandesti, ce simtit, ce vrei, si-ti jur ca nu te voi lasa niciodata. De ce? Pentru ca asta inseamna o prietenie adevarata intre un baiat si o fata. Te iubesc mult, C.!!!