Mana destinului.

               Totul incepe cu acea intepatura calduroasa ce-o simti in interiorul inimii. Asta e doar inceputul sentimentului, acelui sentiment, acelui gand de iubire ce ai sa-l porti multa vreme cu tine-n suflet. O singura soapta, o singura atingere, un simplu zambet strengaresc aruncat in graba si simti cum iti lumineaza ziua. Si cum am ajuns sa simt asta? Cum ai ajuns sa simti asta? Cum am ajuns aici, acum?

               Viata, destinul si pura intamplare face ca totul sa fie asa cum e acum, adica aproape de perfectiunea absoluta. Iar el, a aparut in viata mea cu totul diferit si mai special decat orice lucru feeric de pe pamant. Simt cum nimic altceva nu mi-as mai putea dori cand sunt in preajma sa. Si acum a venit vremea aceea in care trebuie sa dau timpul inapoi si sa scrijelesc usor, cu penita stiloului, pe foaia alba din fata mea intreaga poveste...

              Fiind o zi calduroasa si plictisitoare de vara am hotarat sa ma duc la biblioteca din oras si sa imprumut o carte pe care aveam sa o citesc pentru a-mi alunga sentimentul de o usoara nefericire si pe cel de plictiseala. Cartea ce am imprumutat-o a fost una de dragoste, ce a avut un impact mare asupra mea. Acea carte m-a impresionat, m-a facut sa gandesc lucruri ce nu le mai gandisem inainte, si era asa de bine cand inima imi era plina de fericire si o oarecare dragoste superficiala, zic eu. Dar nu cartea, cat comentariile lasate pe marginea paginilor ingalbenite de timp m-au facut sa simt toate astea. Din cate intelesesem din acele comentarii sublime, minunate si atat de pline de dragoste si sinceritate, mi-au dat o oarecare banuiala ca ele ar putea fi scrise de un baiat ce avea aceeasi pasiune ca si mine, cititul. La finele cartii, pe ultima pagina, am gasit o adresa si numele baiatului ce a scris superbele comentarii ce mi-au umplut din nou inima cu acea caldura puternica.

              Avand adresa si numele acestuia am hotarat, luandu-mi inima-n dinti, sa-i scriu. In scrisoarea mea erau insiruite cuvinte ce aveau sa-i transmita ca acea carte si comentariile sale scrise pe marginile filelor de poveste au avut un impact major asupra mea. Acesta mi-a scris inapoi si astfel am inceput sa conversam din ce in ce mai mult prin scrisori. La putin timp dupa toate acestea, intr-una din lungile mele scrisori, am indraznit sa-l rog sa-mi trimita o poza cu el. Incepand sa simtim ceva unul pentru celalalt, Andrei mi-a spus ca,daca ma simt apropiata de el si daca sentimentele mele sunt adevarate nu conteaza cum arata. Acestea fiind spuse, am inteles totul, iar situatia a reluat cursul sau normal, continuand sa ne scriem unul celuilalt exact ca si inainte de a-i solicita fotografia.

             Vorbind din ce in ce mai mult si cunoscandu-ne din ce in ce mai bine am hotarat sa ne intalnim in parcul central. Fiind un loc exrem de aglomerat acesta a spus, ca sa ma poata recunoaste, sa tin cartea in mana, iar el va avea un trandafir rosu precum picurii de sange.

             Ajunsa la locul intalnirii scrutam cu ochii, foarte atenta,  locul in care ma aflam si  oamenii ce treceau agale pe langa mine. Deodata trecu pe langa mine un baiat inalt, frumos, brunet, cu ochii de un albastru atat de intens incat nu mi-am mai putut muta privirea de la ochii-i superbi. Acesta ma privi cu o placere nespusa, dar el nu avea trandafirul rosu in mana. La un interval scurt, usor apasator si dureros, de doar cateva secunde aparu langa mine un domn de aproape 40 de ani ce nu era asa de frumos, cu trandafirul rosu ca focul in mana stanga. Ce as fi putut face? Sa-l aleg pe baiatul frumos, de aroape 20 de ani, aceeasi varsta ca a mea, pe care nu-l cunosteam deloc sau pe barbatul de 40 de ani al carui suflet il cunosteam si il iubeam din scrisori si tinea in mana simbolul recunoasterii noastre? 

              Cunoscandu-i sufletul m-am indreptat catre barbatul de 40 de ani,nu prea frumos, in timp ce baiatul minunat ce-mi fascinase privirea se opri la doar cativa pasi de mine si  ma intreba:

              - Vii cu mine?

              Bulversata de alegeri si decizii inima imi era sfasiata. Am stat ingandurata timp de un minut, un minut apasator si dureros precum un cutit ce-ti taie o vena. In timp ce baiatul se indeparta, am aluat decizia de a-l alege pe domnul ce tinea in mana trandafirul, spunandu-i:

              - Buna ziua! l-am salutat cu un ton sfios. Trandafirul imi este destinat, iar tu esti Andrei?  l-am intrebat cu glas tremurat.

              Imi raspunse cu glas molcom si melodios:

              - Copila nu stiu ce se intampla aici, dar Andrei este tanarul brunet ce a trecut mai devreme pe langa tine si care m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si daca vei veni la mine sa-ti spun ca te asteapta la cafeneaua din capatul parcului.              Auzind acestea , i-am multumit politicos domnului ce-mi inmana trandafirul si am plecat cu pasi repezi spre cafenea. Aici, Andrei ma astepta la o masa destul de retrasa, pentru a putea discuta in intimitate. Cand ma vazu se ridica si veni sa ma conduca, iar ajunsi la masa imi trase scaunul, comportandu-se ca un adevarat domn.

              Intalnirea a fost una grozava, una cum nu am mai avut parte pana atunci. Am petrecut ore in sir discutand, nedandu-ne seama de timpul ce trecea extrem de repede. Am observat la un moment dat ca se facuse ora 22:30, asa ca am plecat din cafenea. Dar intalnirea noastra nu avea sa se sfarseasca aici, aceasta a continuat cu o lunga plimbare prin parc, o plimbare ca nici alta de pana atunci. La un moment dat ma lua de mana si se uita bland si protector la mine cu acei ochi de un albastru intens ce-i adoram, apropiindu-se usor mi-a luat fata in maini si m-a sarutat lent, intr-un mod ce m-a fascinat. In acel moment am simtit cum povestea  noastra are sa fie scrisa in stele si cantata de luna cu un glas incet si timid. Noaptea aceea avea sa fie cea mai frumoasa dintre toate pe care le traisem pana atunci.

              Facandu-se tarziu, Andrei m-a condus acasa. In fata blocului ma saruta si ma stranse in brate de parca ar fi vrut sa nu-mi mai dea drumul vreodata. Odata ce am fost eliberata din stransoarea sa am intraznit sa-l intreb:

             - Totul a fost real? Maine cand ma voi trezi vei mai fi aici, cu mine? i-am adresat aceste doua intrebari cu glasul tremurand si cu lacrimi in ochi, ce ajunsesera rapid sa se prelinga pe fata, in timp ce el ma privea afisand un zambet discret.

             -Da,voi fii aici! Mereu, din acest moment, pentru totdeauna!

            Aceste cuvinte ma facura sa izbucnesc in plans fara a-mi putea controla lacrimile.Totul era asa de ciudat si de frumos pentru mine, era ceva ce nu ma traisem vreodata. Singurul lucru ce-mi trecu prin minte atunci era ca-l iubesc si imi era teama sa nu plece crezand ca am inceput sa plang ca o ciudata in loc sa ma bucur. Dar nu facu asta, din contra, e apropie, ma saruta pe frunte si ma lua in brate soptindu-mi usor:

            -Te iubesc! Vreau sa stiu ca esti bine, da-mi cheile de la aprtamentul tau si voi sta cu tine in seara aceasta!

            Incantata de ideea ca va sta toata noaptea alaturi de mine, am scos cheile din geanta si i le-am inmanat. El imi sterse lacrimile, ma saruta si ma ruga sa-i arat unde locuiesc.

            Ajunsi in fata usii, imi dadu drumul din bratele sale unde era asa de bine, unde ma simteam minunat, deschise usa in timp ce ma lua de mana si am intrat in casa.

          Seara se anunta a fi una minunata. In camera mea, cu lumina stinsa, doar stalpii de iluminat de afara aruncau doua-trei raze ce indrazneau sa lumineze difuz camera. In bratele lui totul era asa de diferit si de frumos. Nici nu-mi amintesc cand am reusit sa adorm.

           A doua zi, de dimineata, Andrei nu era langa mine, acest lucru speriandu-ma foarte tare. Din fericire am gasit un biletel pe perna de langa mine pe care scria: ''A trebuit sa plec acasa,nu te teme, totul este in regula. Uite numarul meu, suna-ma cand te trezesti! Te iubesc! Andrei.". Biletelul sau  ma linisti, dar imediat am pus mana pe telefon si l-am sunat. Andrei mi-a raspuns cu o voce asa de calda si de dulce incat orice urma de tristete din sufletul meu a fost alungata. Astfel am stabilit sa ne intalnim la ora 11:00 la cafeneaua la care am fost cu o zi in urma.Totul a fost minunat. Intalnirile noastre, el, totul. Asa ca acestea aveau sa fie bazele unei relatii extrem de frumoase.

          Pe parcursul a trei luni, incepand din ziua in care ne-am intalnit pentru prima data, am strans o colectie mare de trandafiri rosii, amintiri, imbratisari si saruturi, iar acum totul continua la fel se frumos si special.

          Am scrijelit pe aceste foi povestea noastra, modul fascinant in care ne-am cunoscut. Am scris totul cu inima batandu-mi tare si picuri de dragoste asternuti pe-o foaie. Poate viata nu-i ca-n povesti, dar atunci cand le intalnesti in viata reala, e bine sa le traiesti!

          Iubeste ce ai in prezent si nu te uita inapoi, pentru ca vei regreta!