Ganduri...

Si devine din ce in ce mai greu sa supravietuiesti in aceasta lume. E din ce in ce mai greu sa faci un pas inainte fara sa fi judecat pentru alegerea ta si drumul pe care ai ales sa mergi. Devenim din ce in ce mai suspiciosi, mintim din ce in ce mai mult, dragostea dispare pe zi ce trece lasand ura si rautatea sa se instaleze in noi. Nu mai stim ce e iubirea, ce e fericirea, ce sunt lacrimile de bucurie sau cele de tristete. Luptam pentru lucruri materiale in loc sa alergam dupa sentimente. Suntem doar pentru noi insine, nu ne pasa de cei din jur. Continuam sa alungam oamenii dragi de langa noi si sa ii tinem aproape pe cei ce ne folosesc. Intr-adevar, in ziua de azi nu stii cine iti este cu adevarat prieten si cine nu, nu stii in cine sa te increzi si pe cine sa crezi. Facem alegeri gresite, ne lasam purtati de prejudecati si orgolii. Ma intreb oare unde o sa ajungem daca vom continua asa... Probabil vom trai intr-o lume in care iubirea va fi considerata un sentiment din categoria SF iar ura si rautatea vor fi la ordinea zilei. Ma-ntreb de ce respingem socializarea si vrem sa ramanem in acelsi cerc inchis de prieteni, nu mai exista dorinta de a explora si a gasi lucruri noi. Alergam dupa lucruri infantile. Putini sunt cei ce in aceste vremuri stiu ce e iubirea. Nu multi stiu sa o arate si sa o impartaseasca. Multi doar joaca un rol in care iubirea le e arma. Alti iubesc iubirea dar nu o gasesc, iar cei ce se iubesc reciproc nu au curajul sa si-o spuna unul celuilalt. De ce e atat de greu sa iubim? Pentru ca ne e teama de suferinta, pentru ca suntem mult prea comozi ca sa ne implicam in ceva ce necesita seriozitate si stabilitate.Acum stau si ma gandesc si ajung la concluzia ca am scris toate aceste lucruri degeaba pentru ca ele vor ramane in arhiva blogului fara ca celor ce citesc aceste cuvinte sa le pese cu adevarat. Scriind toate aceste lucruri nu pot schimba nimic, nici daca acest post ar fi citit de intreaga lume. Dar voi continua sa scriu chiar daca o fac doar pentru mine. Voi continua pentru ca asta ma ajuta sa ma eliberez de sentimente, ganduri si regrete. Asternand gaduri si amintiri prafuite aici, pe acest fundal alb pot spune cu exactitate cine sunt cu adevarat. Daca cineva ar vrea sa ma cunoasca cu adevarat ar fi deajuns sa citeasca macar o mica parte din acest blog si isi va da seama cine sunt eu cu adevarat...

Identici pe jumatate

Traim intr-o lume in care ne bazam pe idei preconcepute si detalii inutile. In viata nu trebuie sa iti para rau de nimic pentru ca ai una singura si trebuie sa te bucuri si sa traiesti fiecare clipa asa cum e ea, fie ca e buna sau rea. In viata cazi, te ridici, plangi, suferi, razi, zambesti, iubesti, urasti, adori, dispretuiesti, te simti bine, te plictisesti sau te simti si rau, oricum ar fi nu dispera pentru ca asta e viata. Fiecare om are trairile lui, sentimentele lui, gandurile lui. Am ajuns la concluzia ca toti suntem la fel, fiecare detinem aceeasi inima, suntem identici din punct de vedere sentimental, nu ne delimiteaza si nu ne ridica nimic fata de ceilalti in afara de mintea noastra, de creier, de inteligenta innascuta si cea dobandita de-a lungul timpului.

Ce e amorul?

Ce e amorul? Sau mai bine zis... Ce e iubirea?
E ceva ce te ridica pe un drum anevoios sau lin pe culmile inalte ale fericii, acolo unde totul ti se pare perfec si imposibil de distrus. Dar pe cat de repede ajungi acolo sus, tot atat de repede, ba chiar mai repede si cazi, zdrobindu-te de asfaltul rece si umed al lumii rele in care traim. Si te doare, suferi, plangi si nu poti schimba nimic pentru ca ei, baietii sunt doar niste simplii vanatori, iar tu esti prada lor. Iar tu, esti soarecele, iar ei pisica pana cand te prinde si te doboara, iar atunci rolurile de inverseaza si tu devii doar o noua achizitie la numeroasa lor colectie de inimi furate si zdrobite cu nepasare. E ceva ce doare si iti sfasie de fiecare data cate o bucatica sin inima, ajungand la un moment dat sa nu o mai ai. Ramai fara inima, iar atunci devii ca ei, rea si nepasatoare. Dar pana atunci mai ai de indurat suferinta provocata de vorbele lor murdare si mincinoase. Daca ar stii ei, baietii, cate nopti am pierdut plangand pentru ei, cate lacrimi am varsat si cate vise ni s-au spulberat nu ar mai repeta greselile facute cu nici o fata. Dar chiar daca ar stii ar fi imposibil ca ei sa se schimbe. Asta e natura lor, sa raneasca simbolul frumusetii, femeia. Nu stiu sa aprecieze sentimentele ce le avem pentru ei. Ei continua sa alerge dupa ambalaje ieftine dar frumoase, nefiind atenti la sufletele ce ascund fiinte si sentimente adevarate nu papusi plastifiate. Dar chiar si asa, scriind toate astea nu voi schimba nimic, orice as face eu, orice cuvant in plus pe care l-as scri aici ar fii de prisos pentru ca lor nu le pasa. Sunt atat de nepasatori incat nici nu se vor deranja sa citeasca aceasta insiruire de cuvinte pline de durere ale unei fete ce stie ce e aceea dragoste si ce e aceea durere.