Fake love sau iubire la juma' de pret

Oamenii speciali la care vei ajunge sa tii enorm de mult intra in viata pe cat de repede, pe atat de simplu. As vrea sa pun stop, sa pot sa ma opresc din toata nebunia asta ce-mi place s-o numesc "fake love". Mi-ar placea sa am puterea sa te privesc in ochi si sa iti spun ca nu vreau sa mai continuam asa. Dar nu pot, pur si simplu acest sentiment fals, aceste gesturi false nu ma lasa sa spun nu. Dar nici nu-mi e usor sa accept tot ceea ce se intampla. Ma omoara, ma omoara gandul ca nu pot spune nimanui despre povestea asta si trebuie pur si simplu sa ma inchid in mine si sa simt cum vinovatia se aseaza in mintea mea cu o greutate insuportabila. As vrea sa te urasc, dar nu pot. Nu pot nici sa te iubesc, stiu doar ca vreau sa te tin langa mine cat mai mult timp. Nu pot sa nu fiu afectata, nu pot sa uit ce se intampla, nu pot sa te iert, nu ma pot ierta nici pe mine ca ti-am permis atatea... Nu pot, pur si simplu nu pot sa ma prefac ca nu existi si sa-mi iau viata de la inceput lasand in urma greseala facuta. Defapt, nu cred ca e o greseala, din moment ce m-am simtit bine cand am facut aceasta "greseala" , ceea ce s-a intamplat nu poate fii numit astfel. Daca nu ar exista sentimentul de vinovatie ce-mi strange inima ca intr-o menghina, sugrumandu-mi orice sentiment si speranta ca as putea uita sau schimba ceva la situatia in care ma aflu mi-ar fi mai usor sa trec peste tot ceea ce se intampla.

"Jocuri de culise"

Tu, tu esti doar un nume gravat in vid acum. Candva ai fost numele gravat cu praf de diamante pe inima mea. Dar diamantele se sparg, iar gand se sparg nu mai ramane nimic din ele. Fiecare particula ce alcatuia acel intreg sublim este spulberata de vantul rece al realitatii. Iar realitatea, realitatea e ca tu nu esti altceva decat un carbune ce i-a placut sa pretinda ca e ceea ce nu este, un diamant, o parte a sublimului, ceva ce nu pot descrie in cuvinte. Dar asta a fost doar un joc de culise, ceva ce spectatorii nu vor afla niciodata. Priveste, sala e plina, oameni asteapta ca piesa sa inceapa, ca tu sa fii ceea ce nu esti defapt. Eu nu pot intra in scena alaturi de tine, nu pot pentru ca eu langa tine nu pot fii altfel decat sunt eu. Nu pot sa joc un rol alaturi de tine, nu pot avea incredere nici in minciunile tale... Hai, iesi! Dute pe scena! Spectatorii asteapta ca tu sa apari, nimini nu stie ca eu sunt aici acum sau ca am fost vreodata atat de aproape de tine. Nu stie nimeni ce se ascunde in spatele tuturor mastilor pe care alegi sa le porti. Niciodata nu ai renuntat la ultima masca, nu ai lasat pe nimeni sa te descopere... Credeam ca vreau asta, credeam pot reusi sa te descopar asa cum esti, dar mi-am pierdut interesul cand am vazut caracterul dizgratios pe care-l afisezi. Nu vreau sa vad ce se ascunde in spatele unei persoane plina de rautate si extrem de dura. Vreau doar ca ce s-a intamplat in spatele scenei sa ramana in spatele scenei, publicul nu trebuie sa stie ce jocuri de culise au avut loc in spatele cortinei. Dute pe scena, ramai acolo si continua sa-ti porti masca in fata tuturor..