Fake love sau iubire la juma' de pret

Oamenii speciali la care vei ajunge sa tii enorm de mult intra in viata pe cat de repede, pe atat de simplu. As vrea sa pun stop, sa pot sa ma opresc din toata nebunia asta ce-mi place s-o numesc "fake love". Mi-ar placea sa am puterea sa te privesc in ochi si sa iti spun ca nu vreau sa mai continuam asa. Dar nu pot, pur si simplu acest sentiment fals, aceste gesturi false nu ma lasa sa spun nu. Dar nici nu-mi e usor sa accept tot ceea ce se intampla. Ma omoara, ma omoara gandul ca nu pot spune nimanui despre povestea asta si trebuie pur si simplu sa ma inchid in mine si sa simt cum vinovatia se aseaza in mintea mea cu o greutate insuportabila. As vrea sa te urasc, dar nu pot. Nu pot nici sa te iubesc, stiu doar ca vreau sa te tin langa mine cat mai mult timp. Nu pot sa nu fiu afectata, nu pot sa uit ce se intampla, nu pot sa te iert, nu ma pot ierta nici pe mine ca ti-am permis atatea... Nu pot, pur si simplu nu pot sa ma prefac ca nu existi si sa-mi iau viata de la inceput lasand in urma greseala facuta. Defapt, nu cred ca e o greseala, din moment ce m-am simtit bine cand am facut aceasta "greseala" , ceea ce s-a intamplat nu poate fii numit astfel. Daca nu ar exista sentimentul de vinovatie ce-mi strange inima ca intr-o menghina, sugrumandu-mi orice sentiment si speranta ca as putea uita sau schimba ceva la situatia in care ma aflu mi-ar fi mai usor sa trec peste tot ceea ce se intampla.