Jur ca merit!

"Niciodată nu mi-a plăcut aroganța unui bărbat și nici momentul în care el a concis că sunt ireparabil îndrăgostită de el. Prea puțini au înțeles că sunt, de fapt, o femeie complicată, care nu se mulțumește niciodată cu puțin. Am nevoie necontenit de dovezi de dragoste și afecțiune. Am nevoie să mi se spună că sunt frumoasă. Cedez greu. Poate asta mă face specială, nu știu. Mi s-a spus zilele trecute că sunt o femeie în adevăratul sens al cuvântului. Nu știu dacă sunt. Uneori sunt o copilă capricioasă. Și, mai presus de toate, mă îndrăgostesc greu și sunt greu de iubit și de păstrat. Nu lupt pentru o persoană decât dacă mi se dovedește că merită efortul. Nu sunt o puștoaică care se aruncă legată la ochi și ia decizii din pasiune de moment. Urăsc bărbații care nu înțeleg asta. Nu mă las cucerită de două vorbe frumoase. Acord timp bărbatului de lângă mine nu pentru că mă îndrăgostesc după ce am ieșit la o cafea, ci pentru că îmi place să cred că în fiecare dintre noi este ceva demn de iubit. Îmi place să văd în străfundul sufletului. Să înțeleg ce, cum și de ce. Îmi plac poveștile despre iubirile lui pierdute, doar ele l-au făcut bărbatul care este astăzi. Dar atenția pe care o acord nu are nici cea mai mică legătură cu iubirea. La mine iubirea se naște greu… și moare greu. Da, port în suflet amintirea unui om pe care încă îl iubesc. Nu caut să-l înlocuiesc cu nimic, nu caut asemănări între el și cel căruia îi acord timpul meu. Am o poveste în spate care m-a făcut ceea ce sunt azi, care m-a făcut atât de rece și de greu de păstrat. Dar merit! Jur că merit. Și-ar putea-o spune toți cei care au avut privilegiul să-i iubesc cu adevărat."