Iubeste ce ai in prezent,nu te mai uita inapoi ,pentru ca mai tarziu vei regreta!!
Cand sunt in bratele sale ma simt atat de sigura,incat nici cel mai urat lucru nu poate schimba asta...
E mai bine sa ma prefac ca sunt bine decat sa-i vad pe cei din jur prefacandu-se ca le pasa.Nu vreau sa vad cum isi pun acea masca si vin spre mine incercand sa para ingrijorati si ma-ntreaba : "Ce-ai patit?Ce s-a intamplat?Esti in regula?".Nu vreau sa-i vad prefacandu-se!
Vreau sa-i spui ca e la fel de bun ca tatal lui,vreau sa-i spui ca e in regula daca ma iubeste,vreau sa-mi spui daca e in regula daca-l iubesc!Spune-i cat de mult inseamna pentru mine!!!
Cand sufletul si mintea-ti sunt sfasiate o simpla imbratisare poate ajuta.Dar ce sa faci cand cei pe care-i iubesti si-i credeai prieteni nici nu le pasa ca tu suferi?!Daca ai putea te-ai arunca in bratele primului strain ce-ti iese-n cale,si ai impresia ca in acesta poti avea mai multa incredere decat in toti prieteni la un loc.Uneori acel strain este in cel mai bun prieten!
Dupa cum s-a si observat nu am prea mai scris pe blog in ultima vreme.Nu stiu de ce nu am mai putut scrie.Mi-a lipsit inspiratia,sentimentele si poate si placerea aceea nebuna pe care o aveam inainte de a scrie pe blog.Dar frigul de afara,fulgii de nea ce mangaie aerul m-au determinat sa incep din nou sa scriu.Poate mi-am pierdut talentul.Nu stiu ce se-ntampla cu mine.Simt cum o briza usoara dar rece precum gheata imi zgarie sufletul si mintea lasandu-le pline de rani si durere.Vreau sa scap,sa fug,sa plec,sa spun stop,sa opresc timpul in loc sau chiar sa ma duc in trecut,in acel timp in care totul era asa cum trebuie,atunci cand iubeam din tot sufletul viata,fericirea si tot ceea ce ma inconjura.Am ajuns pe marginea prapastie osciland in a ma arunca sau a pleca de acolo.E greu,e extrem de greu ca atunci cand toti prietenii,colegii si tot ce ma-nconjoara arunca cu tone de fericire,dragoste,bucurie,iar acea persoana rea vine si-ti suge toata viata si fericirea din vene.Urasc sa nu am zambetul pe buze si lacrimi pe obraji-mi rumeni.Imi doresc sa fiu intr-un loc singura,doar eu si gandurile mele.
Azi m-am trezit mai devreme,dar nu pentru ca am vrut,ci pentru ca a facut-o mama.Cum am reactionat cand a venit si ma sarutat pe frunte spunandu-mi sa ma trezesc ca e o zi noua?Am luat-o in brate,i-am sarutat obrajii si m-am ridicat din pat cu toate ca as fi vrut sa mai dorm.Daca o iubesc?Noarmal ca da.Ea mi-a dat viata.,ea m-a invatat tot ce stiu acum si ea imi e alaturi mereu la bine si la greu fara sa-mi reproseze vreodata ceva.Tot ea ma iubeste neconditionat iar ea e singura ce-mi da acel sfat bun de care am nevoie uneori.Daca i-am gresit vreodata?Mmm,normal ca am facut-o,dar mereu mi-a parut rau.Daca m-am suparat vreodata pe ea?Da,de multe ori,dar in urmatoarele 10 minute ne-am impacat mereu.E mama perfecta!De ce?Pentru ca este ea,mama,pentru ca mi-a alcatuit familia ce o am si pentru ca ma iubeste si ma ajuta sa-mi indeplinesc visele.
Pentru ce-a mai buna mama,
Deea.
Sunt o straina in propria mea lume.Poate treci pe langa mine pe strada sau poate ne zarim intamplator si ma recunosti de pe Facebook.Imi traiesc viata cu o carte in mana,fumand tigari cu vise si drogandu-ma cu fericire superficiala.Port esarfe de tot felul si nu-mi place sa zambesc.De ce?Pentru ca e fals.Sunt un om egoist si-mi tin sentimentele pentru mine uneori.Uneori sunt lenesa,uneori nu am inspiratie...sau poate am dar nu stiu sa-mi pun toate ideile cap la cap si sa dau viata unei noi postari,iar acesta esti si motivul penrtu care in ultimul timp nu am mai postat asa de mult ca inainte.Ideile le scriu pe foi si apoi le expun cu sinceritate aici,pe blog,iar dupa le cititi voi.Acum am 14 ani.Poate vi se pare ciudat ca scriu asemenea lucruri la varsta asta,dar asta sunt eu,un copil matur cu o punga mare cu vise si un trecut in spate cu care nu ma inteleg.Poate voi ma ve-ti intelege sau nu...
