El se opreste langa ea pe banca si ii observa lacrimile aproape uscate pe obrajii ei palizi. Nu a fost nevoie sa o intrebe ce a patit, o cunoaste atat de bine incat stie de ce plange. Acesta ii ridica barbia pentru a-i putea privii ochii de un albastru inchis si ii spune: "Tu meriti pe cineva mai bun de atat, meriti toata atentia din lume, toate vorbele frumoase ce pot fi rostite, meriti atingeri delicate, saruturi scurte in vazul lumii, meriti pe cineva care sa te tina de mana si sa nu-i fie rusine ca face asta in vazul tuturor, meriti nopti pline de dragoste, nu seri imbibate in fum si lacrimi. Meriti pe cineva care sa te iubeasca pentru ceea ce esti nu pentru corpul tau si pentru ceea ce ii oferi. Meriti un om la fel de bun ca tine, nu pe cineva care sa te raneasca.
Tu, tu esti frumoasa, inteligenta, speciala, esti cea mai buna persoana pe care am intalnit-o vreodata. Meriti pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat, sa te respecte, sa te inteleaga, sa te asculte, sa tina cont de parerile si deciziile tale, sa aiba grija de tine mai bine decat oricine altcineva. Ai nevoie de cineva care sa doarma noaptea langa tine si sa te tina in brate pana dimineata, sa fie acolo pentru tine, fara ca macar sa incerce sa obtina altceva. El ar trebuii sa-ti aduca zambetul pe buze, nu lacrimi pe obraji. Ar trebuii sa te apere si sa fie langa tine cand ai cea mai mare nevoie, pentru ca tu meriti cu adevarat asta. Tu ai trecut prin atatea cat n-au trecut altii intr-o viata. Esti puternica, pot spune ca esti cea mai puternica persoana pe care o cunosc si te respect pentru ca tu, chiar si atunci cand plangi ai zambetul pe buze si in ciuda a toate prin care ai trecut continui sa ti capul sus si sa te bucuri de fiecare doza de fericire pe care o primesti.
Tu ai nevoie de o relatie frumoasa, genul ala de ralatie pe care toti si-ar dori sa o aiba, nu ai nevoie de baieti de bani gata sau care se cred mari gigolo care altceva in afara de a rani si a se da mari cu propria persoana nu stiu sa faca. Tu, da tu, ai atat de multa iubire in inima ta in ciuda durerii si suferintei ce ai adunat-o, fie ca ai vrut sau nu, in sufletul tau de-a lungul timpului, si asta apreciez cel mai mult la tine, Imparti mereu zambete si iubire tuturor, chiar si persoanelor care nu merita asta, persoanelor care te-au ranit si te-au facut sa suferi tu continui sa le arati dragostea ta. N-am intalnit pe nimeni care sa fie capabil sa imparta atata iubire, In ciuda a toate acestea, tot iti ramane o mare parte de dragoste ce trebuie sa o imparti cu o persoana la fel de speciala ca tine, tu ai nevoie de o astfel de persoana, ai nevoie de iubire, de bunatate, de acea persoana pentru care sa dai totul si sa merite asta. Meriti sa fii iubita si sa ai langa tine pe cineva care sa-ti arate ce e dragostea si cum se iubeste.
Pana acum ai intalnit multe persoane care ai crezut ca sunt speciale si merita asta si le-ai oferit tot ce ai avut tu mai bun. Acei baieti ar trebuii sa stie ca sunt cei mai norocosi ca au avut langa ei o astfel de persoana care sa le poarte o dragoste adevarata, dragoste care nu a murit nici dupa ce te-au ranit. De ce? Pentru ca asa esti tu, nu esti capabila sa urasti, nu ai nici macar un gram de rautate in tine in ciuda a tot ce ti s-a intamplat. Daca tot ce ti s-a intamlat tie de-a lungul timpului ar fi trait o alta persoana ar fii ajuns o persoana plina de o rautate pe care nu o intalnesti zilnic, si-ar fi oprit sentimentele, umanitatea, ar fi devenit de gheata. Dar tu nu, continui mereu si mereu sa fii buna cu toti si nu inteleg de unde poate iesi atata bunatate dintr-un suflet atat de ranit, nu inteleg cum nu te lasi niciodata doborata, cum poti sa ti capul sus chiar si atunci cand psihic esti la pamant, cum nu arati nimanui ca tu suferi, ca te doare.
Sa ti minte ca acolo undeva, exista o persoana la fel ca tine care te merita, dar tu, dintre toate persoanele trebuie sa ai cea mai mare rabdare ca sa poti gasi asta. De ce? Pentru ca sunt prea putine persoane care sunt ca tine. Multi nu mai stiu ce e iubirea, bunatatea, sinceritatea. Chiar daca tu ai incercat sa inveti fiecare persoana pe care ai intalnit-o cate putin din toate astea, este greu sa schimbi o persoana, mai ales una care are sufletul lipsit de toate acestea. Tot ce porti tu acum in suflet, e cel mai mare dar pe care l-ai primit, iar eu ma simt norocos ca am cunoscut o astfel de fata si ca imi e prietena. Oricat de mult vei fi ranita si vei suferi, nu te schimba, nu vreau sa pierd persoana care m-a invatat ca iubirea e dincolo de cuvinte si gesturi, care m-a invatat ca atunci cand tratezi rautatea cu bunatate, tu iesi invingator, esti persoana care imi aduce zambetul pe buze doar cand o privesc in ochi si vad totata bunatatea si dragostea din ei.
N-am conoscut in viata mea o persoana care sa fie atat de buna si de sincera si respect atat de mult asta la tine pentru ca prea putine persoane mai au un astfel de caracter. Faptul ca te-am intalnit pe tine este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat."
Ea n-a scos nici un cuvant in tot acest timp, a ascultat tot ce a avut el de spus cu lacrimi in ochi si cu un zambet sincer pe buze.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat astfel de prieteni! Te iubesc!
E atat de ciudat cum cu totii alergam dupa sentimente, persoane sau idealuri care in realitate sunt atat de aproape de noi. Ar trebui doar sa deschidem ochii mai mult si sa privim cu mai multa atentie la tot ceea ce ne inconjoara. Ar trebui sa acordam o sansa fiecarei persoane care incearca sa ne rapeasca un zambet, un cuvant sau poate chiar un sentiment. Nu putem stii niciodata ce ne asteapta dupa colt, ce ascunde sufletul unei persoane sau ceea ce simte ea pentru noi. Alegem mereu calea cea mai grea cand ceea ce avem nevoie e atat de aproape de noi, Trebuie doar sa deschidem ochii si sa privim dincolo de aparente.
Credeam ca m-am obisnuit sa fac mereu aceeasi greseala. Credeam ca am reusit in sfarsit sa devin indiferenta, credeam ca am reusit sa tin lucrurile care ma pot rani departe de mine. Dar m-am inselat. Voi continua mereu si mereu sa fac aceeasi greseala: sa ma indragostesc de persoana nepotrivita, sa-mi pun sufletul pe tava, sa investesc milioane de sentimente, sa ma consum si sa consum ceea ce era intre noi cu atata pasiune si devotament. Gasisem in sfarsit genul de relatie care sa ma consume din toate punctele de vedere si sa-mi ofere pasiune si siguranta oricand si oriunde fie ca eram sau nu unul langa celalalt. N-am crezut pana acum ca poate exista cineva care sa ma poata face sa simt asemenea lucruri, cineva care sa ma poata face sa zambesc chiar si atunci cand sunt la pamant, cineva care sa ma innebuneasca doar cand imi zambeste sfios. Gasisem acea persoana care pur si simplu ma facea sa imi doresc mai mult de la el, de la mine, de la noi...
Mereu spui cu mândrie că primul meu cuvânt rostit a fost "mama". Şi poate, întotdeuna a fost şi va fi la fel : Mereu am să rămân fetiţa cea mică a mamei, indiferent de ce fac, sau de cine o să fiu în viitorul apropiat, asta nu se va schimba niciodată.
Cand eram mică adesea mi se punea întrebarea : "Cine este eroul tău, modelul tău în viaţă?". Fără să ezit şi în momentul de faţă răspunsul este acelaşi : MAMA.
Cuvintele mari pălesc în faţa persoanei tale, iar în acest moment nu mai pot spune alte cuvinte măreţe despre un om măreţ. Noi (familia, prietenii, cunoştinţele) te ştim exact aşa cum eşti în viaţa de zi cu zi : un om simplu, dar complex în acelaşi timp, cu un caracter puternic, muncitor, corect, blând şi foarte deshis, cu un suflet mare şi cu o inima şi mai mare. O mamă te învaţă să nu uiţi de unde ai plecat şi îţi oferă încredere pe drumul ce îl urmezi. Tu m-ai învăţat cum să mă port, cum să vorbesc, nu doar cum să am succes în viaţă, ci să port cu onoare numele tău şi ceea ce m-ai învăţat. Datorită ţie am speranţa, înţelepciunea şi credinţa să fiu cinstită cu mine însumi.
Multi imi spun ca sunt prea mica sa pot vorbi despre asta, dar nu e asa. Iubirea nu are varsta, limite sau reguli. Vrei sa iti spun ce cred eu despre iubire? Ce cred eu ca este ea? Ei bine, iubirea nu e doar un sentiment, iubirea e puterea care creaza din doua persoane una singura. Iubirea nu inseamna sex si nici forme voluptoase sau chipuri angelice si muschi. Iubirea e pur si simplu iubire. E atunci cand adormi cu numele persoanei iubite in gand, cand te trezesti cu acel mesaj in care scrie "Buna dimineata!" sau cu apelul pe care il primesti in diminetile tarzii ca sa te trezeasca doar pentru ca ii era dor de vocea ta. Iubirea e atunci cand nu va vedeti toata ziua, iar seara te suna si iti spune sa cobori in fata blocului pentru ca e jos si te asteapta. Adevarata iubire e atunci cand totul ramane intre VOI, totul tine de VOI, totul inseamna VOI si tot ce conteaza e ceea ce simtiti VOI. Sa iubesti inseamna sa dai puterea celui de langa tine de a te distruge, iar el nici macar sa nu incerce s-o faca.
Nimieni nu stie nimic despre nimeni! Toata lumea se joaca cu toata lumea. Sau mai bine spus toti se joaca cu sentimentele si mintea celor din jur. Ce-i drept, ador sa ma joc cu mintea si sentimentele oamenilor, recunosc. Imi place sa vad cum isi pun un milion de intrebari dupa ce fac un simplu gest sau spun cateva cuvinte. Ador sa vad cum nu gasesc raspunsuri in ceea ce ma priveste, in ceea ce vor sa afle. Multi cred ca ma cunosc, ca sunt o carte deschisa in fata lor, dar stii ce? Nimeni nu ma cunoste nici macar pe jumatate. Nimeni nu stie de ce plang noptile si rad cu gura pana la urechi zilele. Totul, ganduri, gesturi, cuvinte, chiar si viata, sunt un joc, un joc de noroc. Daca nu folosesc ce am mai bun si nu pariez tot pe asta, pierd. Pierd prieteni, familie, lucruri, sentimente, pe mine, pierd TOT. Iar daca ai avut ocazia sa petreci ceva timp cu mine cu siguranta stii ca nu-mi place sa pierd. Nu am pierdut niciodata, iar daca voi pierde, acele va fi sfarsitul jocului, nu voi mai incerca sa ma joc cu nimeni si nimic, voi deveni neutra si voi continua sa traiesc, dar fara sa mai risc totul pentru implinirea unui vis.
"M-am plictisit." O propozitie pe care cu totii am spus-o macar odata. Cu totii avem momente cand ne plictisim. Majoritatea persoanelor se plictisesc de lucruri banale sau de lucruri de care nu ar trebuii sa se plictiseasca niciodata. Te plictiseste o melodie, te plictiseste un film, o discutie, televizorul, hainele pe care le ai in sifonier si nu le mai suporti, uneori ajunge sa te plictiseasca chiar si o persoana, un sentiment, o relatie... Intr-adevar, si pe mine ma plictisesc aceste lucruri uneori, dar incerc sa nu le dau importanta pentru ca sunt doar niste lucruri minore. Iar cand spun ca ma plictisesc, vreau sa spun de fapt ca m-am plictisit de lumea asta, de rautatea ce ma asteapta la fiecare pas, de sentimentele bune pe care le impart si de cele negative pe care le primesc la schimb. M-am plictisit sa vad cum oamenilor nu le pasa decat de ei insisi, cum ar fii in stare sa-ti vanda si sufletul pentru a le fii lor bine si a-si duce planul la bun sfarsit sau doar pentru a-si implini anumite dorinte. M-am plictisit sa privesc o persoana cu caldura iar ea sa emane prin privirea ei toata gheata ce-o tine-n suflet. M-am plictisit sa vad cum incerc sa fac bine si primesc rau inzecit. M-am plictisit sa am asteptari de la persoane care poate nu-mi merita nici zambetul, nici atentia si nici prezenta. M-am plictisit sa vad oameni suferind pentru oameni care nu ii merita. M-am plictisit sa astept ca ceva bun sa se intample si totul sa fie bine. Sincer? M-am plictisit si sa iubesc. Da, m-am plictisit poate de cel mai frumos sentiment. M-am plictisit sa-ti pun tie inima pe tava, iar tu in loc sa ai grija de ea, iei primul cutit si o tai in mii si mii de bucatele ori o iei si o arunci undeva departe, ea devenind doar o pulbere. M-am plictisit sa iubesc persoana gresita. M-am plictisit sa te iubesc pe tine mai mult decat pe mine. M-am plictisit sa gresesc cand vine vorba de deciziile pe care le iau in privinta ta. Decizii luate cu inima, nu cu mintea. M-am plictisit de tine, de ura ta, de raul pe care mi-l faci, de indiferenta ta. M-am plictisit de tine, de imbratisarile tale, de strangerea ta de mana, de saruturile tale... M-am plictisit de tot ce insemni tu chiar daca te iubesc. M-am plictisit sa vad cum alte zeci de persoane simt ceea ce simt eu acum. Stii ce simt? Simt cum din dragostea ce ti-o port se naste o ura profunda... Sa te feresti mereu de ura celui ce candva te-ai iubit!
"Niciodată nu mi-a plăcut aroganța unui bărbat și nici momentul în care el a concis că sunt ireparabil îndrăgostită de el. Prea puțini au înțeles că sunt, de fapt, o femeie complicată, care nu se mulțumește niciodată cu puțin. Am nevoie necontenit de dovezi de dragoste și afecțiune. Am nevoie să mi se spună că sunt frumoasă. Cedez greu. Poate asta mă face specială, nu știu. Mi s-a spus zilele trecute că sunt o femeie în adevăratul sens al cuvântului. Nu știu dacă sunt. Uneori sunt o copilă capricioasă. Și, mai presus de toate, mă îndrăgostesc greu și sunt greu de iubit și de păstrat. Nu lupt pentru o persoană decât dacă mi se dovedește că merită efortul. Nu sunt o puștoaică care se aruncă legată la ochi și ia decizii din pasiune de moment. Urăsc bărbații care nu înțeleg asta. Nu mă las cucerită de două vorbe frumoase. Acord timp bărbatului de lângă mine nu pentru că mă îndrăgostesc după ce am ieșit la o cafea, ci pentru că îmi place să cred că în fiecare dintre noi este ceva demn de iubit. Îmi place să văd în străfundul sufletului. Să înțeleg ce, cum și de ce. Îmi plac poveștile despre iubirile lui pierdute, doar ele l-au făcut bărbatul care este astăzi. Dar atenția pe care o acord nu are nici cea mai mică legătură cu iubirea. La mine iubirea se naște greu… și moare greu. Da, port în suflet amintirea unui om pe care încă îl iubesc. Nu caut să-l înlocuiesc cu nimic, nu caut asemănări între el și cel căruia îi acord timpul meu. Am o poveste în spate care m-a făcut ceea ce sunt azi, care m-a făcut atât de rece și de greu de păstrat. Dar merit! Jur că merit. Și-ar putea-o spune toți cei care au avut privilegiul să-i iubesc cu adevărat."
Iti e teama de ceva? Ai avut vreodata acel sentiment pur de frica, sa simti ca esti prins intr-o cutie, fara oxigen si fara scapare? Ai simtit vreodata ca nu poti rezolva o situatie indiferent ce ai face, ce ai alege? Se spune ca ar trebuii sa te gandesti mereu la tine, sa te pui pe tine insati pe primul loc iar apoi sa te gandesti la cei din jurul tau. Dar ce faci cand nu poti face asta? Ce faci cand nu-l poti rani nici pe cel de langa tine dar nu iti poti face rau nici tie insati? Pe cine alegi sa ranesti, pe tine sau pe cel de langa tine? Alegi sa-ti sfasii sufletul in mii de bucati sau sa provoci tristete persoanei dragi de langa tine? Nu stii, nu poti alege. Cand iubirea si prietenia ajung sa se bata cap in cap tu esti corpul si trebuie sa reusesti sa controlezi asta cumva. Dar daca nu poti si continui sa fii prins in continuare intre cele mai mari puteri ale vietii? La ea nu renunti pentru ca iti e cea mai buna prietena, e sora ta, e cea care stie totul despre tine, cea care a fost mereu langa tine, iar la el nu poti renunta pentru ca e ceea ce cautai de atata timp, nu poti pentru ca el a aparut in viata ta cand te asteptai mai putin dar cand aveai mai mare nevoie si pur si simplu nu poti lua o decizie, nu poti alege si ajungi sa te distrugi incercand sa gasesti o cale de mijloc... Incerci sa procuri fericirea de care ai nevoie dar totusi nu vrei sa oferi suferinta celor din jur. E imposibil sa obti fericire fara sa oferi suferinta..
Iubire sau dragoste. Numeste-o cum vrei tu. Este cel mai frumos sentiment pe care il traim,pe care il avem de mici. Este lucrul care ne diferenteaza de celelalte fiinte. Avem caldura in ochi si in suflet,pe care daca o impartasim cu altii..devine intensa.Cand esti copil,ai un suflet pur si nepatat. Iubesti orice lucru colorat sau orice perosoana care iti zambeste bland. Insa pe masura ce te maturizezi,iti legi iubirea la ochi si o impachetezi in cutii mici pe care nu i le vei mai darui oricui. De asemenea pui deoparte si o cutie putin mai mare,colorata altfel. Acea cutie i-o vei darui sufletului tau pereche. Persoana aceea prea speciala pentru care esti pregatit sa dai totul. Prin aceasta cutie am inceput sa cotrobai si eu. Cand am asezat acei stropi de iubire in acea cutie,n-am stiut cum o voi simti mai tarziu. Am descoperit cateva secrete pe care am inceput sa le impartasesc deja cu o persoana prea speciala. Cel mai important secret pe care l-am aflat de o vreme este ca iubirea,desi este cel mai divin sentiment,nu aduce doar bucurie. Intr-o mare parte,cand inveti sa iubesti,inveti si sa suferi. Pentru ca cel ce te iubeste te va face,poate chiar neintentionat sa suferi. Vei afla ce inseamna dorul si ingrijorarea. Insa nu aceasta este definitia completa a iubirii. Iubirea este plina de bunatate si se ascunde intr-un suflet bland. Sufletul acela iti va purta de grija si te va face sa zambesti. Te va lua in brate si-ti va oferi cel mai primitor umar pe care sa plangi. Iubirea da speranta si uneste alte milioane si milioane de suflete;este rabdatoare si nu cere graba. Iubirea exista dintotdeauna si pastreaza acea lumina care nu se va stinge prea curand. Este vesnic vie si vegheaza ca ingerii. Este o boala cronica fara de care nu poti fi niciodata sanatos. E chiar parte din suflet,un tipat arzator in inimile noastre. Este legea vietii,ceea ce naste fiecare in sufletul sau. Doar timpul este capabil sa ne arate cum s-o pretuim. Iubirea este acea scanteie incoruptibila,indivizibila si infinita care implica atractia,conversatia,incapatanarea,dorul,compromisul si emotia. Inlatura tristetea si transcede in fericire eterna. In cautarea ei,merita sa alergi toata viata..
