Renunti tu, renunt si eu!!!

Vi in fata mea si pledezi ca fiind cel mai bun prieten. Sustii cu tarie ca tii la mine, ca ma iubesti. Aduci argumente tari, puternice, argumente ce intr-adevar ar face pe oricine sa creada in ele. Spui ca-mi vei fi mereu alaturi, ca nu ma vei lasa niciodata sa cad sau sa lupt singura. Ma strangi in brate si-mi spui in soapta ca ti-am lipsit si ca iti place totul asa cum e acum. Spui ca nu vrei sa-mi dai drumul niciodata, dar totusi o faci... Ma lasi singura in pustiu fara ca macar sa-ti iei ramas bun, fara ca macar sa-mi oferi o ultima imbratisare, un ultim sarut pe obrazu-mi batut de lacrimi. Ma abandonezi fara sa-mi stergi macar o lacrima, fara sa ma iei de mana si sa-mi spui ca ne vom revedea. Chiar daca ai ales sa renunti la mine dupa ce m-ai lasat sa intru in sufletul tau si sa-l citesc, promit ca-ti voi lipsi. Promit ca nu ma vei uita niciodata chiar daca de azi inainte nu ne vom mai vorbi, nu ne vom mai strange in brate si nu ne vom mai vedea. Iti jur ca-ti vei dori sa fim din nou cei mai buni prieteni, dar iti vei dori asta din nou prea tarziu. Vei vrea sa fim ca inainte atunci cand voi alege si eu sa renunt la tine pentru totdeauna. Daca renunti tu, renunt si eu!

Unul pentru celalalt...

Blocata intr-o camera mica privesc dezorientata. E intuneric. Aerul e atat de inchis, imi este aproape imposibil sa respir. Vreau sa ies, sa evadez, sa fug de tristetea ce m-a prins in bratele sale reci si dure. Ma raneste, ma doboara, ma face sa ma simt atat de rau incat nu mai pot actiona asupra nici unui muschi din corp. Ma sufoca, imi blocheaza mintea, ma seaca de fericire si amintiri frumoase. Nu-mi permite sa visez, sa sper, sa iubesc. Ma tine inchisa intr-o camera cu pereti negri, neluminata si cu un aer greu de respirat. Sunt constienta ca nu ma pot salva singura, am nevoie de ajutor. Am nevoie de cineva care sa ma elibereze si sa ma-nvete din nou ce e fericirea. Am nevoie de el sa ramana mereu langa mine si sa ma tina de mana ajutandu-ma sa raman in picioare, sa nu mai cad. Te-ntrebi cine e el? El este...EL. Acea persoana care ma tine in brate cand totul in jurul meu se praguseste cu repeziciune. El ma ajuta sa ma agat de ultimul fir de speranta care mai exista. El ma a tine atat de strans in brate incat ii simt fericirea cum ii trece prin vene, simt fiecare sentiment care se zbate in el, fiecare amintire a noastra. Simtind tot ceea ce el ascunde in sufletul si mintea sa ma determina sa sper din nou, sa zambesc si sa ma ridic de pe podeaua camerei ce-mi da fiori, ce-mi face lacrimile sa-mi inunde obrajii. Dar a reusit!!! A reusit sa ma salveze, sa-mi arate ca daca ai persoana care te iubeste cu adevarat langa tine te poti ridica, te poti redresa si poti incepe sa mergi pe alt drum alaturi de el. Iar cu fiecare zambet pe care mi-l adreseaza simt cum fericirea sa imi inunda corpul. Cu fiecare strangere de mana simt cum pot sa iubesc din nou. Cu fiecare imbratisare il simt din nou aproape, simt cum imi impartaseste toate sentimentele sale. Cu fiecare privire calda ce mi-o ofera ma face din nou sa zambesc. Cu fiecare atingere vreau sa-i arat ca-l iubesc si ca ii voi fi alaturi mereu asa cum mi-a fost si el mie. Daca nu ma crede ma va testa, imi poate bea sufletul, imi poate rapi zambetul si fericirea pentru ca nu mi-ar parea rau sa ajung din nou intre cei patru pereti negri pentru fericirea lui. Arata-mi ce gandesti, ce simtit, ce vrei, si-ti jur ca nu te voi lasa niciodata. De ce? Pentru ca asta inseamna o prietenie adevarata intre un baiat si o fata. Te iubesc mult, C.!!!

"Prieteni"

Mi s-a spus de multe ori ca prietenii nu exista si de fiecare data am refuzat sa accept ideea asta. Dar la un moment dat, cand vezi ca nu mai poti avea incredere in nimeni decat in propria persoana si vezi cum persoana pe care o credeai cea mai apropiata tie si la care tineai cel mai mult te tradeaza si te vorbeste pe la spate asa cum nici cel mai mare dusman nu o face, te lasa rece. Ajungi sa nu-ti mai pese, sa te inchizi in tine si sa te distrugi. Dar nu poti renunta la ideea de a avea "prieteni" pentru ca pur si simplu nu poti trai singur, nu te poti inchide pentru totdeauna in camera ta numai tu si gandurile tale. Dar nu intelege nimeni ca ar trebui sa fim mai uniti ca sa putem realiza ceva, sa facem ceva mai bun din noi si din ceea ce ne inconjoara. Dar nu, cu totii refuzati sa fiti de incredere si sa oferiti incredere. Ajungi sa spui ca prietena ta e invidioasa pe tine si ca iti vrea raul. Cat de penibili sunteti cu totii. Voi toti care spuneti ca sunteti prieteni adevarti si de fapt nu stiti cum sa barfiti mai mult persoana care se presupune ca va este prietena. Va urasc pe toti cei care faceti asta, pe voi, oameni fara inima care nu va pasa de sentimentele altora. Sunteti cele mai mari esecuri, niste mizerii, oameni fara pic de valoare. Nu stiti decat sa barfiti si sa faceti rau persoanelor carora CICA le sunteti perieteni. Nu sunteti decat niste gunoaie, nu meritati sa traiti pentru ca faceti din lumea in care traim una din ce in ce mai rea si plina de neincredere. Va traiti viata facand rau oamenilor buni ce va inconjoara.

Chiar si tu poti!

Din ceea ce urmeaza sa-ti spun ar trebui sa inveti ceva, sa realizezi ca totul are o solutie si ca nimic nu te poate dobori.
Cand inima ti-e sfasiata, lipeste-o cu zambete si fericire chiar daca ea nu va mai fi la fel. Cand simti ca mintea te abandoneaza lansandu-te sa o iei razna, adu-o din nou pe drumul ei cu vointa ta. Cand simti ca nu mai poti, ca vei cadea, ridica-te gandindu-te ca tu ai intr-adevar incredere in tine. Daca iubesti si nu esti iubit, continua sa speri. Orice s-ar intampla speranta si optimismul te vor ajuta mereu sa treci peste orice piedica pe care viata alege sa ti-o puna. Chiar si atunci cand toti te abandoneaza si refuza sa te ajute, tu ai puterea sa mergi mai departe, sa te ridici peste nivelul lor si sa ii lasi in spate. Incearca sa ai taria de a lasa trecutul sa fie trecut chiar daca ti-e greu. Lasa prezentul sa fie prezent si bucura-te de el asa cum trebuie pentru ca el va face parte din trecut si vei uita, vei trece peste. Iar viitorul lasa-l sa vina, nu te gandi prea mult la el ca vei uita prezentul. Daca destinul lupta impotriva ta, lupta-te cu el pana va pierde, pana vei reusi sa ti-l faci asa cum vrei tu. Poti face tot ceea ce-ti doresti daca stii cu adevarat sa lupti pentru asta...

Cine sunt eu?

Acum stau si ma gandesc la cine sunt, la ce sunt eu. Ei bine, nici eu nu stiu cu exactitate, dar o sa incerc sa raspund la aceasta intrebare.
Eu sunt o persoana buna, poate prea buna pentru lumea in care traiesc. Nu am putut fi niciodata rea cu cineva, nu am putut izgoni niciodata pe nimeni din viata mea. Cine a plecat, a ales pe propria raspundere sa o faca, nu l-am alungat eu. Daca as putea as da totul pentru fericirea celor din jurul meu. Stiu ca suna ciudat, dar sunt buna chiar si cu cei ce-mi fac rau, cu cei ce ma urasc si cu cei ce vor sa ma doboare. Nu pot sa fac rau nimanui. Te intrebi de de? Pentru ca am primit atata suferinta incat nu am suficienta putere sa o ofer si eu altora. Nu-mi place sa ma razbun, nu-mi place sa ranesc pe cineva. Pur si simplu nu pot fi asa. Chiar daca zeci de suflete ma urasc si ma improasca cu rautate si suferinta nu pot sa nu fiu buna. Chiar daca asta ma doboara, chiar daca imi aduce mii de lacrimi pe obraji, oricata rautate as primi nu ma pot schimba. 
Eu...eu ofer iubire tuturor. Pentru mine iubirea inseamna fericire, putere, curaj, inseamna totul. Daca nu as iubi, as muri. Sunt o persoana puternica, dar am momente in care simt cum ma prabusesc, cum nu mai pot sta in picioare, cum pamantul vrea sa cad si sa ma fac unul si acelasi lucru cu el. Dar nu pot sa las ca toate astea sa se intample. Nu pot accepta sa nu fiu optimista si sa nu cred in mine. Am momente de slabiciune, moemnte in care plang, momente in care vreau sa fiu singura, izolata de toate persoanele si tot raul ce ma inconjoara. Uneori ajung sa fiu zdrobita, la pamant, lipsita de ajutor. Dar chiar si atunci gasesc undeva in interiorul meu puterea de a ma ridica.
Pentru cei ce nu stiu, pentru mine prietenia si iubirea sunt cele mai frumoase sentimente. Sunt sentimentele ce ma caracterizeaza, ce ma definesc. In ceea ce priveste prietenia, dau totul. Renunt la tot pentru cel de langa mine, pentru cel ce sper ca tine la mine si imi e alaturi mereu. Dar de multe ori ma insel, gresesc si ma doare. Dar continui sa fac aceeasi greseala la nesfarsit. Si nu, nu repet aceeasi greseala din nestiinta, o repet doar datorita faptului ca asa sunt cladita. Nu pot rezista fara iubire si prieteni. Cat despre iubire, ea imi da totul. Ea ma defineste intr-u totul. Fara doar si poate, daca iubesc si ceea ce impartasesc imi este intors, sunt cea mai fericita persoana din lume. In ciuda varstei, chiar stiu sa iubesc, stiu sa apreciez si pastrez langa mine ceea ce-i mai bun. Dar nu pot pastra cu forta langa mine ceea ce nu vrea sa fie acolo si ceea ce considera ca acolo nu-si are locul.
Am ajuns la concluzia ca pentru anumite persoane sunt o comoara a carei valoare este inestimabila, cat pentru multi alti reprezint doar un cufar gol. Multi ma subestimeaza si invidiaza. Iar toate astea dor. Dar nu am putut arata niciodata lumii intregi ca sunt ranita, ca sunt cu moralul la pamant. Imi iubesc prietenii mai mult ca orice si doar ei stiu ce e in sufletul si mintea mea fara ca eu sa le spun nimic. Din pacate doar putine persoane au avut rabdarea si vointa sa ma cunoasca cu aevarat, caci restul au avut doar incercari esuate. Au preferat sa se de-a batuti doar pentru ca mintea si sufletul meu sunt mari si incarcate de lucruri uimitoare.
Mi s-a spus ca sunt cea mai buna persoana pe care a cunoscut-o cineva vreodata. Oare chiar asa e? Poate ca da, poate ca doar acea persoana ma cunoaste cu adevarat.
Sunt o persoana care nu se fereste de nimeni si de nimic. Nu mi-e teama de nimic. Ador sa dau sfaturi si sa-i ascult pe cei din jurul meu. De multe ori le spun persoanelor din jur ce e bine si ce e rau, dar nici una nu a ascultat de la inceput ceea ce i-am spus, si a preferat sa isi dea seama mai tarziu ca ceea ce i-am spus era adevarat.
Asta sunt eu...o persoana buna, cu un bagaj mare de sentimente si amintiri. O persoana care isi exteriorizeaza sentimentele si trairile prin scris. Imbin sentimente opuse, ma lupt cu realitatea in care traies si cu destinul ce a ales sa lupte impotriva mea. Nu ma dau niciodata in laturi de la nimic. Lupt pentru ceea ce ma face fericita chiar daca nu obtin. Visez si sper la nesfarsit ca pot schimba ceva si pe cineva din lumea asta mare si complicata in care traiesc. Am atatea lucruri in minte, atat de multe de spus despre mine, dar ma pierd scriind. Ma concentrez asupra unui lucru si il dau la o parte pe cel ce acum un minut mi-a invadat gandul. Poate acest post nu contine descrierea mea completa. Dar numai daca tu, cel ce citesti acum acest post ai vointa si rabdarea sa citesti tot acest blog iti vei da seama cine sunt eu cu adevarat. Dar cum stiu eja, nimeni nu va face asta. Nimeni nu are rabdarea necesara pentru a ma cunoaste cu adevarat. Daca ar avea-o, ar ramane uimiti. Dar din pacate pana acum nimeni nu a avut rabare...

Iubesc din nou...

Voi scrie despre ceva ce de cateva saptamani ma apasa si nu ma lasa sa-mi eliberez mintea.M-am indragosit. Da, chiar m-am indragostit. Incep sa simt din nou acel sentiment ce imi incalzeste sufletul si ma face fericita. E atat de placut sa am din nou pe cineva in inima si mintea mea in fiecare minut al zilei. Orice as face, orice as vedea ma trimite cu gandul la el. E atat de bine sa adorm din nou in fiecare noapte cu gandul la cineva, iar a doua zi dimineata primul gand sa fie tot el. Acest el imi invadeaza din ce in ce mai mult inima si mintea, respingand astfel pe oricine altcineva care vrea sa se apropie de mine si sa-mi capteze atentia. Dar toate aceastea sunt de prisos. Ceea ce simt pentru el va ramane doar o opera de nivelul sublimului gravata in vid. Nu va sti niciodata ceea ce se afla in spatele unor fotografii inocente, zambete cu adevarat sincere si cuvinte incarcate de sentimente, inscriptionate aici, pe acest blog. E inutil sa sper ca imi poate impartasii aceleasi sentimente. Nu va exista niciodata cuvantul "noi", nu vom putea fi definiti niciodata de acest cuvant. Chiar daca stiu ca e imposibil ca noi doi sa fim impreuna, continui sa sper ca va exista o zi in care ma vei privi cu alti ochi si imi vei spune ca ma iubesti la fel de mult cat o fac eu...

Gandim mult dar nu ceea ce trebuie...

Acum vorbesc cu tine, persoana care stai in fata ecranului, tu care incepi sa citesti acest post plin de adevar sau minciuna. Dar daca tot ce urmeaza e un pur adevar sau o minciuna nevinovata ramane la alegerea TA.
~Te-ai gandit vreodata la iubire ca la o necesitate nu ca la un simplu sentiment? Ai incercat macar o data sa iti imaginezi cum ar fi viata ta daca nu ai oferii si primii iubirea ce inima ta o detine? Poate ca nu te-ai gandit niciodata la asta, dar acum sigur o faci. Si poate iti imaginezi cum ar fii daca parintii tai nu ti-ar fii alaturi si nu te-ar iubi, cum ar fi daca nu ar exista macar o persoana careia sa ii impartasesti iubirea ta. Acum gandeste-te ca multi nu au parte de iubirea ce o primesti tu, ei nu au familia pe care o ai tu si poate nu stiu ce e aceea o familie sau iubire. Tu, poti schimba ceva, poti obtine iubirea oricui doar luptand pentru ea. Daca te astepti ca ea sa apara fara ca tu sa lupti te inseli. Fi sigur ca daca nu ar exista iubire nu ai exista nici tu. Iubirea a existat candva in cantitati mari, dar usor, usor ea se pierde si isi pierde din intensitatea ce o avea odata. Iubirea e o necesitate pentru ca fara ea nu am putea trai, exista sau supravietui.
~ Ai pretuit vreodata fiecare clipa asa cum trebuia? Te-ai gandit macar odata ca poate maine dimineata viata alege sa iti dea o palma dureroasa si sa nu te lase sa te mai trezesti si sa-ti continui rutina zilnica? Poate nici la asta nu te-ai gandit. Defapt noi ca oameni nu ne gandim la multe lucruri importante pana nu ne lovesc pe noi sau pe persoanele apropiate noua. Nici tu, poate nici eu si multi altii nu stim sa apreciem viata si tot ce ne ofera aceasta. 
Tu chiar ai impresia ca totul ti se cuvine? Chiar crezi ca le pasa tuturor de suferinta ta fie ca e ea banala sau e intr-adevar reala? Ei bine multora nu le pasa, unora ar trebui sa le pese dar sunt prea ocupati sa ii intereseze de tine si de sentimentele tale, iar cei carora le pasa cu adevarat sunt prea putini si sunt acele persoane la care nu te-ai fi asteptat niciodata sa le pese. Invata macar acum sa apreciezi viata si fiecare clipa ce ti-o ofera aceasta pentru ca poate fi ultima.
~Uneori ajungi sa dai totul pentru prieteni si ei sa te lase balta mai apoi. Rare si putine sunt acele persoane ce le poti numi intr-adevar prieteni. Prietenii sunt acele persoane care atunci cand ai mai mare nevoie sunt alaturi de tine fara a-ti reprosa mai tarziu ca te-au ajutat. Sunt cele mai bune si frumoase fiinte din punct de vedere sufletesc. Adevaratii prieteni nu te vor trada niciodata, nu vor alege niciodata sa te de-a la schimb pentru implinirea unui vis propriu, vor fi mereu langa tine chiar daca mii de kilometri va despart. Dar pana vei gasi acesti prieteni nu te lasa indus in eroare de catre cei ce vor sa foloseasca.
~Ai stiut vreodata sa apreciezi lucrurile si momentele frumoase atunci cand s-au intamplat? Mai mult ca sigur ai stiut sa te bucuri cu adevarat de ele dupa ce au trecut, dupa ce au devenit o amintire frumoasa imprimata in sunfletul si mintea ta. Si te mai miri de ce lumea din jurul tau e asa de rea. E rea pentru ca nu stie sa aprecieze clipele frumoase atunci cand se petrec si le apreciaza abea dupa ce acestea sunt urmate de ceva dureros.
Fiecare lucru se intampla cu un motiv, fiecare zambet e urmat de o lacrima, fiecare iubire e urmata de ura, fiecare gand e urmat de cuvinte iar fiecare cuvant e urmat de tacere. Fiecare om gandeste prea mult la lucruri inutile in loc sa se gandeasca la ceea ce merita cu adevarat gandire. Dovada ca ne gandim mereu la ce trebuie este ca 90% din cei ce au citit asta nu s-au gandit niciodata la lucrurile insiruite mai sus, iar reustul de 10% stiu cu adevarat sa aprecieze viata,iubirea, familia si prietenia. <3
P.S.: Este creatie proprie!;;)

Bancnote inutile

De multe ori mi se intampla sa stau cu laptopul in brate, sa ascult melodiile mele preferate cantate la pian, melodii ce le ascult mereu cand dau nastere unei noi postari. Stau pur si simplu si ma gandesc la planeta pe care traim, la miliardele de oameni ce traiesc pe aceasta bila albastra ce o numim Pamant. Ma gandesc cum unii au atatea probleme grave si cum altii se scalda in bani fara a-i ajuta pe cei din jurul lor care au intr-adevar nevoie de banii pe care ei ii arunca pe mofturi si fite. Sunt atatia aomeni pe aceasta plane, iar noi avem nevoie doar de unul pentru a fi fericiti. Dar acela va aparea la momentul potrivit, nu isi va face aparitia cand ne dorim noi mai mult, se va arata atunci cand vom avea mai mare nevoie. Din atatia oamnei, multi uita sa se bucure de lucruri minore, gesturi dragute si cuvinte frumoase. Multi continua sa alerge dupa lucruri materiale si sa se bucure numai de acestea. Unii chiar cred ca pot cumpara orice cu banii. Ei bine, se inseala, banii se duc, dar amintirie si prietenii raman mereu langa tine. Dar daca acestia continua sa alerge dupa bani nu au cum sa aiba amintiri frumoase care sa nu fie legate de niste bancnote valoroase, nu au in jurul lor oameni carora sa le pese cu adevarat de ei. Ii inconjoara doar persoane ce le vor banii, nu fericirea si sa le fie alaturi. Daca vom continua astfel, sfarsitul lumii va veni mai curand decat credem. Iar pe acesta il vom crea noi, prin rautatea si lacomia ce o detinem si o emanam in jurul nostru. Macar tu, tu ramai bun si iubitor daca cei in jurul tau se schimba.

Eu pot! Dar tu?

Am invatat de la viata sa transform durerea in fericire atunci cand ea mi-o ofera in cantitati mari, sa pastrez fiecare gram de fericire pe care il primesc si sa il pretuiesc, sa il depozitez intr-un mic cufar din interiorul inimii mele si sa il inchid de fiecare data dupa ce viata imi mai adauga cateva grame de bucurie. Acum stiu cum sa transform ura in iubire, iar iubirea sa o ajut sa devina un sentiment etern. Nepasarea o fac sa dispara, aducand in locul ei atentie. Poti face si tu asta, chiar mai mult. Dar ca sa reusesti trebuie sa iti doresti cu adevarat, iar fiecare din lucrurile enumerate mai sus vor deveni realitate. Vei avea puterea sa faci tot ceea ce iti doresti. Dar sa nu iti imaginezi ca nu vei avea parte si de dezamagiri. Ele fac parte din rutina vietii. Dar daca stii sa treci peste ele si sa te gandesti la el ca la o noua lectie, ca la o noua oportunitate de a fi mai bun nu te vor afecta intr-u totul, ba chiar deloc. Nu iti imagina acum ca lumea iti va sta la picioare, ca toti vor alerga in jurul tau incercand sa te multumeasca. Nu, daca vei gandi asa, ai facut deja primul pas spre drumul gresit. Trebuie sa lupti si sa faci totul asftel incat sa iti fie tie bine, sa fi fericit si multumit de propria-ti persoana.

Doar tu, nimeni altcineva

Inceteaza sa mai visezi ca lumea e buna, sa crezi ca exista fericire. Accepta ca el nu te iubeste asa cum o faci tu, lasa-l sa vada mai tarziu ca poate a pierdut dragostea vietii lui. Realizeaza odata pentru totdeauna ca nimanui nu ii pasa de tine, ca toti lupta pentru ei si sunt oricand in stare sa te dea pe tine la o parte pentru binele si fericirea lor. Nu mai pune suflet in orice cuvant ce il rostesti sau il auzi. Nu mai visa la fericire si dragoste pentru ca nu le vei primi atunci cand ti le doresti mai mult, le vei primi atunci cand ai intr-adevar nevoie de ele, atunci cand vei crede ca nu o sa mai ai parte de ele nicioata. Asculta-ti inima mereu, las-o pe ea sa vorbeasca pentru ca ea nu minte. Fa tot ce iti place, da-i pe toti la o parte pentru tine, fi rea, egoista dar nu uita sa si iubesti atunci cand trebuie. Da, poate tu, persoana care stai in fata ecranului si citesti ce am scris crezi ca sunt prea dura. Nimic din ce am scris nu e fals, e doar purul adevar, chiar daca acesta doare. Trebuia sa o spun, sa stii si tu ca nu e asa de usor sa traiesti si sa ramai in picioare in lumea asta rea. Chiar crezi ca esti singura persoana pe care o doare, care vrea sa renunte? Ei bine nu, nu esti singura. Sunt milioane de oameni ce au probleme mult mai mari decat ale tale si continua sa lupte ducand durerea pe umeri, oricat de grea ar fi ea. Priveste-i cum nu renunta sa lupte pentru sanatatea lor, cum nu renunta la visul ca la un moment dat le va fi mai bine. Ti se intampla uneori sa simti cum cazi, cum nu mai poti sa induri rautatile, dar trebuie sa realizezi ca nu poti sa renunti, ca trebuie sa te ridici. Uneori iti doresti ca viata sa te ajute sa faci un pas inainte, sa te ajute sa ajungi in fata, dar nu, ea te forteaza sa faci pasi innapoi, sa te legi mereu de trecut, pur si simplu nu vrea sa te lase sa uiti greselile facute, nu vrea sa te lase sa te gandesti la viitor blocandu-te in trecut. Si totusi nu dispera, spera  in continuare ca totul va fi bine si poate odata iti va fi si tie bine si altora rau, asa cum iti e si tie acum.