Mereu spui cu mândrie că primul meu cuvânt rostit a fost "mama". Şi poate, întotdeuna a fost şi va fi la fel : Mereu am să rămân fetiţa cea mică a mamei, indiferent de ce fac, sau de cine o să fiu în viitorul apropiat, asta nu se va schimba niciodată.
Cand eram mică adesea mi se punea întrebarea : "Cine este eroul tău, modelul tău în viaţă?". Fără să ezit şi în momentul de faţă răspunsul este acelaşi : MAMA.
Cuvintele mari pălesc în faţa persoanei tale, iar în acest moment nu mai pot spune alte cuvinte măreţe despre un om măreţ. Noi (familia, prietenii, cunoştinţele) te ştim exact aşa cum eşti în viaţa de zi cu zi : un om simplu, dar complex în acelaşi timp, cu un caracter puternic, muncitor, corect, blând şi foarte deshis, cu un suflet mare şi cu o inima şi mai mare. O mamă te învaţă să nu uiţi de unde ai plecat şi îţi oferă încredere pe drumul ce îl urmezi. Tu m-ai învăţat cum să mă port, cum să vorbesc, nu doar cum să am succes în viaţă, ci să port cu onoare numele tău şi ceea ce m-ai învăţat. Datorită ţie am speranţa, înţelepciunea şi credinţa să fiu cinstită cu mine însumi.
Multi imi spun ca sunt prea mica sa pot vorbi despre asta, dar nu e asa. Iubirea nu are varsta, limite sau reguli. Vrei sa iti spun ce cred eu despre iubire? Ce cred eu ca este ea? Ei bine, iubirea nu e doar un sentiment, iubirea e puterea care creaza din doua persoane una singura. Iubirea nu inseamna sex si nici forme voluptoase sau chipuri angelice si muschi. Iubirea e pur si simplu iubire. E atunci cand adormi cu numele persoanei iubite in gand, cand te trezesti cu acel mesaj in care scrie "Buna dimineata!" sau cu apelul pe care il primesti in diminetile tarzii ca sa te trezeasca doar pentru ca ii era dor de vocea ta. Iubirea e atunci cand nu va vedeti toata ziua, iar seara te suna si iti spune sa cobori in fata blocului pentru ca e jos si te asteapta. Adevarata iubire e atunci cand totul ramane intre VOI, totul tine de VOI, totul inseamna VOI si tot ce conteaza e ceea ce simtiti VOI. Sa iubesti inseamna sa dai puterea celui de langa tine de a te distruge, iar el nici macar sa nu incerce s-o faca.
Nimieni nu stie nimic despre nimeni! Toata lumea se joaca cu toata lumea. Sau mai bine spus toti se joaca cu sentimentele si mintea celor din jur. Ce-i drept, ador sa ma joc cu mintea si sentimentele oamenilor, recunosc. Imi place sa vad cum isi pun un milion de intrebari dupa ce fac un simplu gest sau spun cateva cuvinte. Ador sa vad cum nu gasesc raspunsuri in ceea ce ma priveste, in ceea ce vor sa afle. Multi cred ca ma cunosc, ca sunt o carte deschisa in fata lor, dar stii ce? Nimeni nu ma cunoste nici macar pe jumatate. Nimeni nu stie de ce plang noptile si rad cu gura pana la urechi zilele. Totul, ganduri, gesturi, cuvinte, chiar si viata, sunt un joc, un joc de noroc. Daca nu folosesc ce am mai bun si nu pariez tot pe asta, pierd. Pierd prieteni, familie, lucruri, sentimente, pe mine, pierd TOT. Iar daca ai avut ocazia sa petreci ceva timp cu mine cu siguranta stii ca nu-mi place sa pierd. Nu am pierdut niciodata, iar daca voi pierde, acele va fi sfarsitul jocului, nu voi mai incerca sa ma joc cu nimeni si nimic, voi deveni neutra si voi continua sa traiesc, dar fara sa mai risc totul pentru implinirea unui vis.
"M-am plictisit." O propozitie pe care cu totii am spus-o macar odata. Cu totii avem momente cand ne plictisim. Majoritatea persoanelor se plictisesc de lucruri banale sau de lucruri de care nu ar trebuii sa se plictiseasca niciodata. Te plictiseste o melodie, te plictiseste un film, o discutie, televizorul, hainele pe care le ai in sifonier si nu le mai suporti, uneori ajunge sa te plictiseasca chiar si o persoana, un sentiment, o relatie... Intr-adevar, si pe mine ma plictisesc aceste lucruri uneori, dar incerc sa nu le dau importanta pentru ca sunt doar niste lucruri minore. Iar cand spun ca ma plictisesc, vreau sa spun de fapt ca m-am plictisit de lumea asta, de rautatea ce ma asteapta la fiecare pas, de sentimentele bune pe care le impart si de cele negative pe care le primesc la schimb. M-am plictisit sa vad cum oamenilor nu le pasa decat de ei insisi, cum ar fii in stare sa-ti vanda si sufletul pentru a le fii lor bine si a-si duce planul la bun sfarsit sau doar pentru a-si implini anumite dorinte. M-am plictisit sa privesc o persoana cu caldura iar ea sa emane prin privirea ei toata gheata ce-o tine-n suflet. M-am plictisit sa vad cum incerc sa fac bine si primesc rau inzecit. M-am plictisit sa am asteptari de la persoane care poate nu-mi merita nici zambetul, nici atentia si nici prezenta. M-am plictisit sa vad oameni suferind pentru oameni care nu ii merita. M-am plictisit sa astept ca ceva bun sa se intample si totul sa fie bine. Sincer? M-am plictisit si sa iubesc. Da, m-am plictisit poate de cel mai frumos sentiment. M-am plictisit sa-ti pun tie inima pe tava, iar tu in loc sa ai grija de ea, iei primul cutit si o tai in mii si mii de bucatele ori o iei si o arunci undeva departe, ea devenind doar o pulbere. M-am plictisit sa iubesc persoana gresita. M-am plictisit sa te iubesc pe tine mai mult decat pe mine. M-am plictisit sa gresesc cand vine vorba de deciziile pe care le iau in privinta ta. Decizii luate cu inima, nu cu mintea. M-am plictisit de tine, de ura ta, de raul pe care mi-l faci, de indiferenta ta. M-am plictisit de tine, de imbratisarile tale, de strangerea ta de mana, de saruturile tale... M-am plictisit de tot ce insemni tu chiar daca te iubesc. M-am plictisit sa vad cum alte zeci de persoane simt ceea ce simt eu acum. Stii ce simt? Simt cum din dragostea ce ti-o port se naste o ura profunda... Sa te feresti mereu de ura celui ce candva te-ai iubit!
"Niciodată nu mi-a plăcut aroganța unui bărbat și nici momentul în care el a concis că sunt ireparabil îndrăgostită de el. Prea puțini au înțeles că sunt, de fapt, o femeie complicată, care nu se mulțumește niciodată cu puțin. Am nevoie necontenit de dovezi de dragoste și afecțiune. Am nevoie să mi se spună că sunt frumoasă. Cedez greu. Poate asta mă face specială, nu știu. Mi s-a spus zilele trecute că sunt o femeie în adevăratul sens al cuvântului. Nu știu dacă sunt. Uneori sunt o copilă capricioasă. Și, mai presus de toate, mă îndrăgostesc greu și sunt greu de iubit și de păstrat. Nu lupt pentru o persoană decât dacă mi se dovedește că merită efortul. Nu sunt o puștoaică care se aruncă legată la ochi și ia decizii din pasiune de moment. Urăsc bărbații care nu înțeleg asta. Nu mă las cucerită de două vorbe frumoase. Acord timp bărbatului de lângă mine nu pentru că mă îndrăgostesc după ce am ieșit la o cafea, ci pentru că îmi place să cred că în fiecare dintre noi este ceva demn de iubit. Îmi place să văd în străfundul sufletului. Să înțeleg ce, cum și de ce. Îmi plac poveștile despre iubirile lui pierdute, doar ele l-au făcut bărbatul care este astăzi. Dar atenția pe care o acord nu are nici cea mai mică legătură cu iubirea. La mine iubirea se naște greu… și moare greu. Da, port în suflet amintirea unui om pe care încă îl iubesc. Nu caut să-l înlocuiesc cu nimic, nu caut asemănări între el și cel căruia îi acord timpul meu. Am o poveste în spate care m-a făcut ceea ce sunt azi, care m-a făcut atât de rece și de greu de păstrat. Dar merit! Jur că merit. Și-ar putea-o spune toți cei care au avut privilegiul să-i iubesc cu adevărat."
Iti e teama de ceva? Ai avut vreodata acel sentiment pur de frica, sa simti ca esti prins intr-o cutie, fara oxigen si fara scapare? Ai simtit vreodata ca nu poti rezolva o situatie indiferent ce ai face, ce ai alege? Se spune ca ar trebuii sa te gandesti mereu la tine, sa te pui pe tine insati pe primul loc iar apoi sa te gandesti la cei din jurul tau. Dar ce faci cand nu poti face asta? Ce faci cand nu-l poti rani nici pe cel de langa tine dar nu iti poti face rau nici tie insati? Pe cine alegi sa ranesti, pe tine sau pe cel de langa tine? Alegi sa-ti sfasii sufletul in mii de bucati sau sa provoci tristete persoanei dragi de langa tine? Nu stii, nu poti alege. Cand iubirea si prietenia ajung sa se bata cap in cap tu esti corpul si trebuie sa reusesti sa controlezi asta cumva. Dar daca nu poti si continui sa fii prins in continuare intre cele mai mari puteri ale vietii? La ea nu renunti pentru ca iti e cea mai buna prietena, e sora ta, e cea care stie totul despre tine, cea care a fost mereu langa tine, iar la el nu poti renunta pentru ca e ceea ce cautai de atata timp, nu poti pentru ca el a aparut in viata ta cand te asteptai mai putin dar cand aveai mai mare nevoie si pur si simplu nu poti lua o decizie, nu poti alege si ajungi sa te distrugi incercand sa gasesti o cale de mijloc... Incerci sa procuri fericirea de care ai nevoie dar totusi nu vrei sa oferi suferinta celor din jur. E imposibil sa obti fericire fara sa oferi suferinta..
Iubire sau dragoste. Numeste-o cum vrei tu. Este cel mai frumos sentiment pe care il traim,pe care il avem de mici. Este lucrul care ne diferenteaza de celelalte fiinte. Avem caldura in ochi si in suflet,pe care daca o impartasim cu altii..devine intensa.Cand esti copil,ai un suflet pur si nepatat. Iubesti orice lucru colorat sau orice perosoana care iti zambeste bland. Insa pe masura ce te maturizezi,iti legi iubirea la ochi si o impachetezi in cutii mici pe care nu i le vei mai darui oricui. De asemenea pui deoparte si o cutie putin mai mare,colorata altfel. Acea cutie i-o vei darui sufletului tau pereche. Persoana aceea prea speciala pentru care esti pregatit sa dai totul. Prin aceasta cutie am inceput sa cotrobai si eu. Cand am asezat acei stropi de iubire in acea cutie,n-am stiut cum o voi simti mai tarziu. Am descoperit cateva secrete pe care am inceput sa le impartasesc deja cu o persoana prea speciala. Cel mai important secret pe care l-am aflat de o vreme este ca iubirea,desi este cel mai divin sentiment,nu aduce doar bucurie. Intr-o mare parte,cand inveti sa iubesti,inveti si sa suferi. Pentru ca cel ce te iubeste te va face,poate chiar neintentionat sa suferi. Vei afla ce inseamna dorul si ingrijorarea. Insa nu aceasta este definitia completa a iubirii. Iubirea este plina de bunatate si se ascunde intr-un suflet bland. Sufletul acela iti va purta de grija si te va face sa zambesti. Te va lua in brate si-ti va oferi cel mai primitor umar pe care sa plangi. Iubirea da speranta si uneste alte milioane si milioane de suflete;este rabdatoare si nu cere graba. Iubirea exista dintotdeauna si pastreaza acea lumina care nu se va stinge prea curand. Este vesnic vie si vegheaza ca ingerii. Este o boala cronica fara de care nu poti fi niciodata sanatos. E chiar parte din suflet,un tipat arzator in inimile noastre. Este legea vietii,ceea ce naste fiecare in sufletul sau. Doar timpul este capabil sa ne arate cum s-o pretuim. Iubirea este acea scanteie incoruptibila,indivizibila si infinita care implica atractia,conversatia,incapatanarea,dorul,compromisul si emotia. Inlatura tristetea si transcede in fericire eterna. In cautarea ei,merita sa alergi toata viata..
Hai sa jucam ruleta ruseasca! Arata-mi tot ce simti acum si iti voi inmana pistolul cu care vei avea puterea sa ma ucizi. Doar spune-mi ce simti si vei scapa de condamnarea la moarte, daca vei spune adevarul voi renunta in a mai apasa tragaciul ce va trimite glontul spre inima ta. Dar pana te decizi, mai lasa-ma sa te privesc o data, sa iti mai simt privirea atintita asupra mea, sa te mai tin o data de mana inainte de a te condamna la moarte. Nu vreau sa mori, dar asa e iubirea, asta e jocul, iar acestea sunt regulile: unul din noi va pierde, una din cele doua inimi ce bat cu putere in camera intunecata in care ne aflam va inceta sa mai bata. Acum nu mai conteaza cine a gresit, cine a mintit si cine a spus adevarul, acum conteaza doar ceea ce inimile noastre ascund in adancul lor. Iubire, ura sau nevinovatie? Viata sau moarte? Inca incerci sa gasesti raspunsul potrivit pentru a putea indrepta pistolul spre mine. Dar nu, acum pun STOP sentimentelor ce inca le am si apas cu lacrimi in ochi, dar cu zambetul pe buze, tragaciul pistolui ce-l tin indreptat spre tine de mai bine de 5 minute. Minti, urasti, nu iubesti, inseli si gresesti, iar tot ce ramane de facut e sa platesti! Glontul iti strapunge pieptul in timp ce camasa ta alba devine rosie de la sangele ce-ti tasneste din inima rece. Am castigat razboiul pe care l-am purtat cu cel a carui inima isi face auzite ultimele batai. Victoria ar trebuii sa aduca odata cu ea si bucuria nu? Ei bine, eu nu ma bucur, iar lacrimile de pe obrajii mei nu sunt lacrimi de bucurie, sunt dovezi ale suferintei si a sentimentelor ce ti le-am purtat...
Oamenii speciali la care vei ajunge sa tii enorm de mult intra in viata pe cat de repede, pe atat de simplu. As vrea sa pun stop, sa pot sa ma opresc din toata nebunia asta ce-mi place s-o numesc "fake love". Mi-ar placea sa am puterea sa te privesc in ochi si sa iti spun ca nu vreau sa mai continuam asa. Dar nu pot, pur si simplu acest sentiment fals, aceste gesturi false nu ma lasa sa spun nu. Dar nici nu-mi e usor sa accept tot ceea ce se intampla. Ma omoara, ma omoara gandul ca nu pot spune nimanui despre povestea asta si trebuie pur si simplu sa ma inchid in mine si sa simt cum vinovatia se aseaza in mintea mea cu o greutate insuportabila. As vrea sa te urasc, dar nu pot. Nu pot nici sa te iubesc, stiu doar ca vreau sa te tin langa mine cat mai mult timp. Nu pot sa nu fiu afectata, nu pot sa uit ce se intampla, nu pot sa te iert, nu ma pot ierta nici pe mine ca ti-am permis atatea... Nu pot, pur si simplu nu pot sa ma prefac ca nu existi si sa-mi iau viata de la inceput lasand in urma greseala facuta. Defapt, nu cred ca e o greseala, din moment ce m-am simtit bine cand am facut aceasta "greseala" , ceea ce s-a intamplat nu poate fii numit astfel. Daca nu ar exista sentimentul de vinovatie ce-mi strange inima ca intr-o menghina, sugrumandu-mi orice sentiment si speranta ca as putea uita sau schimba ceva la situatia in care ma aflu mi-ar fi mai usor sa trec peste tot ceea ce se intampla.
Tu, tu esti doar un nume gravat in vid acum. Candva ai fost numele gravat cu praf de diamante pe inima mea. Dar diamantele se sparg, iar gand se sparg nu mai ramane nimic din ele. Fiecare particula ce alcatuia acel intreg sublim este spulberata de vantul rece al realitatii. Iar realitatea, realitatea e ca tu nu esti altceva decat un carbune ce i-a placut sa pretinda ca e ceea ce nu este, un diamant, o parte a sublimului, ceva ce nu pot descrie in cuvinte. Dar asta a fost doar un joc de culise, ceva ce spectatorii nu vor afla niciodata. Priveste, sala e plina, oameni asteapta ca piesa sa inceapa, ca tu sa fii ceea ce nu esti defapt. Eu nu pot intra in scena alaturi de tine, nu pot pentru ca eu langa tine nu pot fii altfel decat sunt eu. Nu pot sa joc un rol alaturi de tine, nu pot avea incredere nici in minciunile tale... Hai, iesi! Dute pe scena! Spectatorii asteapta ca tu sa apari, nimini nu stie ca eu sunt aici acum sau ca am fost vreodata atat de aproape de tine. Nu stie nimeni ce se ascunde in spatele tuturor mastilor pe care alegi sa le porti. Niciodata nu ai renuntat la ultima masca, nu ai lasat pe nimeni sa te descopere... Credeam ca vreau asta, credeam pot reusi sa te descopar asa cum esti, dar mi-am pierdut interesul cand am vazut caracterul dizgratios pe care-l afisezi. Nu vreau sa vad ce se ascunde in spatele unei persoane plina de rautate si extrem de dura. Vreau doar ca ce s-a intamplat in spatele scenei sa ramana in spatele scenei, publicul nu trebuie sa stie ce jocuri de culise au avut loc in spatele cortinei. Dute pe scena, ramai acolo si continua sa-ti porti masca in fata tuturor..
