Kindness

Cu mult timp in urma o persoana foarte draga mie mi-a spus ca m-am nascut sa ofer bunatate si iubire tuturor persoanelor pe care la intalnesc in viata. Cand am auzit ca mi-a spus asta mi-a fost imposibil sa cred. Eram convinsa ca rade de mine sau vrea doar sa ma faca sa sufar. Cu timpul, mi-a demonstrat ca ceea ce a spus nu a fost o gluma. Ceea ce mi-a spus e adevarat, iar acum il cred si eu. Fiecarei persoane pe care o intalnesc ii ofer mereu bunatate, intelegere, chiar si iubire; chiar daca nu toate persoanele pe care le intalnesc merita asta. Am ajuns sa cred ca intr-adevar pentru asta m-am nascut, nu ma pot opri din a face asta. Oricat de ranita as fi de o persoana, oricata rautate mi s-ar oferi eu nu pot sa devin asa. Nu pot fi rea, rece, inchisa in mine. Fie ca vorbesc cu cea mai buna prietena, fie ca vorbesc cu mama, cel mai bun prieten sau un strain pe care doar ce l-am intalnit fie ca scriu aici, nu pot sa tin ceea ce simt si mi se intampla in mine. Mereu am vrut sa impart totul cu cineva, cu acel EL care apare la un moment dat in viata fiecarei fete/femei. Probabil aceasta dorinta atat de puternica se datoreaza faptului ca am crescut singura si mereu am fost pe cont propriu. Visez la iubire de cand sunt mica, dar nici acum nu am renuntat la acel vis. Continui sa caut iubire in fiecare gunoi fara ca macar sa ma apropii de implinirea visului. Uneori ma gandesc ca poate datorita faptul ca imi doresc atat de mult sa primesc dragoste iar eu am atata dragoste de oferit nu o voi primi niciodata. Pana acum tind sa cred ca mereu am dat-o in bara sau am acceptat sa am langa mine si sa investesc iubire in persoane nepotrivite care nu meritau asta sau nu simteau la fel. Incep sa cred din ce in ce mai mult ca ceea ce imi doresc cel mai mult sa obtin in viata nu voi avea niciodata: IUBIRE.