Simt ca imaginatia imi joaca feste neincetat.Dar nu.Gresesc,totul e real,tu,noi,tot ce se intampla.E ceva incontrolabil,ceva ce nu putem opri.Ne manipuleaza placerea ,dragostea,viata,ne duce pe taramuri indepartate unde singurele fiinte umane suntem noi.Acum doar cerul mai e limita pentru tot ceea ce simtim si facem.Dar cu totii stim ca asta nu poate dura o vesnicie.Totul are un inceput si un sfarsit,iar in seara aceasta a sosit sfarsitul nostru,a tot ceea ce a fost intre noi.Dar nu dispera,amintirile raman acolo in suflet,ascunse adanc impreuna cu sentimentele ce le-am avut unul pentru celalalt.A venit vremea ca amandoi sa ne punem sperantele,sentimentele,visele si amintirile intr-o geanta si sa coboram din acest tren al vietii in statii diferite.Asta pentru ca poate asa v-a fi mai bine,si daca nu v-a fii,,vom ramane cu amintiri fascinante ce ne pot face sa atingem norii cand simtim ca cerul cade peste noi.Nu vreau sa te acuz,dar trebuie s-o fac,trebuie sa scap de povara aceasta.E vina ta!Doar a ta!Datorita tie se intampla asta cu noi,cu mine.Mi-ai distrus increderea,sentimentele,visele si amintirile.Se pare ca totul a fost o minciuna.Frumos!Dar roata cat ar fii ea de patrata tot se v-a mai intoarce odata si atunci voi fi eu cea care voi rade copios pe seama ta si a ceea ce ai facut si ai patit.Poate sunt masochista,dar sincer,nu-mi pasa.Sunt constienta ca mai masochista decat tine nu voi putea fi niciodata,asta doar daca nu ma vei determina sa fiu.Dar NU,eu trebuie sa-ti arat ca ceea ce fac,fac cu cap si ma gandesc de 10 ori inainte sa fac,spre deosebire de tine,care nu te gandesti nici macar de 2 ori inainte de a spune sau a face ceva.Si asa ajungi sa faci lucruri necugetate si sa gresesti nespus de mult,si asa ajungi sa decazi in fata mea,naruindu-ti toate sperantele pentru a ne impaca.
Tot ce stiu e ca m-ai ajutat cand eram la pamant.M-ai ridicat sufland viata in mine,iti datorez viata.Inainte de viata mea, nu inteleg de ce tu nu vezi la fel ca mine.Lasa-ma sa aprind lumina si sa stralucesc,si sa te pot lumina.Sa-ti arat ceea ce simt pentru tine nu e asa de complicat,dar am nevoie de tine sa ma ajuti sa fac asta.Dar inainte de tot am nevoie de raspunsuri la intrebarile ce ma macina neincetat la care tu raspunzi cu "nu stiu" de fiecare data.Trebuie sa te fac sa intelegi ca totul se intampla cu un motiv,fie ca vrem sau nu,acel motiv exista oricat de stupid sau plin de adevar ar fii,el exista,si nu se v-a intampla nimic rau daca vei gasi curajul sa il cauti,sa il gasesti,apoi sa mi-l impartasesti.Trebuie sa inveti sa fii stabil,cu picioarele pe pamant,sa gasesti sentimentele acelea pure,ce le tii ascunse in cufarul mic,bine prins cu sute de lacate,ce il ai ascuns in adancul inimii.Invata sa impartasesti ceea ce simti si incearca sa eviti producerea suferintei celor din jur,pentru ca niciodata nu se stie cand se va intoarce impotriva ta fara nici o retinere si vei suferii si tu la fel ca cei pe care i-ai facut tu sa sufere.
S-a mai sfarsit o vara,pot spune una minunata din toate punctele de vedere.Dar facandu-i autopsia nu-mi pot da seama ce am facut pentru a o face asa de speciala,de minunata.Probabil nu-mi pot da seama pentru ca eu nu am facut nimic,m-am lasat condusa de impuls,de dorinta,de vointa si placere.VOI ati fost cei care ati facut-o astfel,nu eu.Ai reusit,ati reusit sa-mi daruiti ceea ce se numeste perfectiune,o vara perfecta plina de fericire,zambete si dragoste.Dar totul s-a terminat incepand cu ziua de azi,1 Septembrie,prima zi de toamna ce anunta ultimele doua saptamani ale vacantei,ale fericirii infinite.Mai sunt doua saptamani pana la inceperea scolii,al ultimului meu an de gimnaziu,clasa a 8-a.Sunt trista ca va urma sa plec,sa ma despart de prieteni,dar nu capitulez,nu e un sfarsit de lume,in acelasi timp fericirea ma aduce in extaz la gandul ca voi scapa de rutina zilnica ce miam format-o aici cu si langa voi.
Ma uit la reflectia din oglinda ce o tin in mana.Sunt eu.Dar ce este cu toate aceste maini ce incearca sa ma schimbe,sa ma doboare,sa ma faca sa fiu ceea ce nu sunt?Sunt incercarile nereusite ale persoanelor ce vor sa ma schimbe,a asazisilor prieteni ce stau cu tine numai cand au ei nevoie nu si cand ai tu.Dar nu-i nimic,viata merge inainte asemenea unui tren.Acesta se opreste in statii,primeste noi calatori si abandoneaza altii.Asa este si viata,prietenii vin si pleaca,nimeni nu-ti v-a fii niciodata fidel in totalitate.Mereu v-a exista invidia,gelozia,sentimentul acela ca el e mai bun ca tine sau ca tu esti mai bun ca el,ca nu te merita si ca nu-l meriti.Dar viata este facuta pentru a explora,a invata,a gresi,a ierta,a iubi si a fii iubit.Insa,nu toate povestile au "Happy End",viata nu e precum un film de dragoste de la Hollywood,in viata reala intalnim probleme,greutati,prieteni,dusmani,dar mereu vom trai cu ideea ca ce este al nostru este pus de-o parte si ca la un moment dat v-a iesi la suprafata si vom avea acel "Happy End" ce il asteptam toata viata.
Mie dor de zambetul tau,de imbratisarea ta tandra,placuta,de strangerea de mana puternica ce mi-o daruiai mereu,de chipul tau angelic ce isi avea locul la doar cativa centimetri de fata mea alba ,de sarutul timid ce mi-l daruiai,de noi.Imi lipsesc clipele petrecute impreuna si convorbirile fascinante ce le purtam mereu.Cand eram trista imi aduceai un zambet larg si sincer pe fata,spunandu-mi ca v-a fi bine si ca-mi vei fi mereu alaturi indiferent de reguli si conditii.Imi doresc sa poata fi totul asa cum vreau eu macar o data,o singura data,si sa-mi pot trai si termina povestea visata,ce a fost inceputa odata cu primul sarut ce mi l-ai daruit,dar aceasta poveste nu trebuie sa aiba un final tragic,trist,aceasta poveste va avea un final fericit pentru ca e randul meu sa fac ceea ce vreau si sa fie totul cum vreau eu,adica PERFECT!
Stau aici asteptand o raza de soare urmata de o zi superba,de neimaginat.Aceasta a venit,dar a fost distrusa de un cosmar,un cosmar provocat de tine,persoana in care aveam cea mai mare incredere,persoana pe care o iubesc mai mult ca orice.Dar acum totul e pierdut,nu mai e nimic de facut,nimic de recuperat,totul e distrus.Fii multumit,mi-ai naruit visul,fericirea,speranta,dragostea si ai declansat ura si razbunarea ce o detin.Nu-ti voi permite sa ma mai iei de proasta,mi-a ajuns,e randul meu sa conduc jocul.Daca sunt fata asta nu inseamna ca sunt mai slaba decat tine,nu,ai sa vezi ce eu sunt cea puternica,eu detin puterea in acest joc.Ti-am dat doar putina satisfactie pentru a putea sa te iau prin surprindere in a doua parte a jocului pe care o voi castiga eu.Iti va parea rau ca mai lasat sa plec.Mai pierdut de mult si nu ma voi uita inapoi ascultandu-ti rugamintile.
Nu vreau sa-ti spun "la revedere", "adio" nici atat.Vreau sa-ti spun mereu "buna" ,sa stai mereu langa mine aratandu-mi dragostea ce mi-o porti,pentru tot restul vietii.Imi doresc sa fiu fericita,sa-ti pot vedea zambetul fermecator in fiecare dimineata,sa-ti pot simti respratia calda alunecand usor pe fata mea alba in fiecare minut al zilei.Vreau sa-ti pot lua fata in maini si sa te sarut usor spunandu-ti ca te iubesc.Imi doresc sa pot face toate astea zilnic,fara intrerupere.Fericirea mea esti tu,atunci cand esti la doar cativa centimetri distanta de mine, iar cei 10 centimetri ce ne despart unul de celalalt dispar ca printr-o vraja atunci cand te apropii si ma saruti spunandu-mi cat de mult ma iubesti.As vrea sa pot opri timpul in loc pentru ca-mi doresc mai mult ca orice din lumea asta,ca momentul acesta sa dureze la nesfarsit.Tu si eu,un intreg imposibil de invins,despartit si mintit.
E ceva permanent,de neoprit.Nu e ca orice lucru obisnuit,e mai mult de atat,e ceva special,e puterea de a gandi matur,e maturitatea!E ceva cu care nu ne nastem,dar dobandim acest lucru pe parcursul vietii.Doar ca unii dintre noi nu stiu sa aprecieze sau sa se foloseasca de acest lucru extrem de valoros dar in acelasi timp dureros pentru ca odata cu instalarea acestui lucru in noi dispare copilaria,jocul,distractia de copil,dar apar alte "jocuri" specifice adolescentei,dar mereu vei regreta ca nu te-ai bucurat de copilarie asa cum trebuia.Copilaria e importanta,dar maturitatea este ceea ce vom avea tot restul vietii alaturi de noi.
Oricum ai taia un lucru are doua feţe!Una este cea adevarata ,sincera,pura,placuta,cea cunoscuta doar de cei ce merita sa o cunoasca cu adevarat.Iar cealalta este masca pe care ne-o formam de-a lungul vietii.Aceasta masca arata ceea ce nu vrem sa fim,dar ceea ce vrem sa aratam celor ce merita sa vada aceasta masca.Dar uneori ne dam seama ca ne-am pus masca atunci cand nu trebuia,atunci cand persoana careia i-am aratat-o nu merita asta,ca ea merita sa ne vada faţa
pura,neacoperita de masca murdara,plina de minciuni si rautati.Si atunci ce se intampla?Regretam ca am pierdut increderea unei persoane ce ne aprecia,intelegea si ne credea sinceri pana in momentul in care si-a dat seama de masca ce o purtam pentru a ne ascunde sentimentele si gandurile pure.Dar chiar si dupa ce se intampla asta cntinuam sa facem aceleasi greseli fara a ne da seama de ele.
Sunt neajutorata ca un copil pierdut in intuneric si am nevoie de tine sa aprinzi o scanteie.Este un joc!Vreau sa simt ca asta este oarecum dragoste.Acesta este jocul ce ador sa il joc.Te joci cu mine ca si cand as fi o papusa in mainile tale,dar ador asta,as inebuni daca nu ar exista acest joc,care pot spune ca e periculos.Ma atragi,ma respingi,ma saruti,ma amagesti,ma imbratisezi,ma faci sa simt ca totul e perfect apoi totul dispare,ma ranesti si totusi ma iubesti.Nu e doar un joc,nu e doar o flacara ce arde in noi,e un stil de viata,unul chiar foarte ciudat dar si foarte incitant.Ai aprins scanteia de care aveam nevoie pentru a fii fericita,iar acum a devenit un foc mare si greu de stins.Tu imi stergi lacrimile ce mi se preling pe fata atunci cand ma ranesti in jocul nostru nebunesc,aducandu-mi pe fata un zambet larg si sincer urmat de un sarut ce umple aerul noptii tarzii de vara cu fericire si dragoste.Eu iti readuc zambetul acela strengaresc ce il ador,pe buzele tale moi,atunci cand te necajesc sau te supar in toiul jocului fascinant de periculos ce il jucam non-stop.Nu vreau sa pleci,sa ma lasi singura,luand fascinantul joc odata cu plecarea ta.NU,tu vei ramane aici,cu MINE!
pura,neacoperita de masca murdara,plina de minciuni si rautati.Si atunci ce se intampla?Regretam ca am pierdut increderea unei persoane ce ne aprecia,intelegea si ne credea sinceri pana in momentul in care si-a dat seama de masca ce o purtam pentru a ne ascunde sentimentele si gandurile pure.Dar chiar si dupa ce se intampla asta cntinuam sa facem aceleasi greseli fara a ne da seama de ele.
