Sfarsitul unei povesti...

Simt ca imaginatia imi joaca feste neincetat.Dar nu.Gresesc,totul e real,tu,noi,tot ce se intampla.E ceva incontrolabil,ceva ce nu putem opri.Ne manipuleaza placerea ,dragostea,viata,ne duce pe taramuri indepartate unde singurele fiinte umane suntem noi.Acum doar cerul mai e limita pentru tot ceea ce simtim si facem.Dar cu totii stim ca asta nu poate dura o vesnicie.Totul are un inceput si un sfarsit,iar in seara aceasta a sosit sfarsitul nostru,a tot ceea ce a fost intre noi.Dar nu dispera,amintirile raman acolo in suflet,ascunse adanc impreuna cu sentimentele ce le-am avut unul pentru celalalt.A venit vremea ca amandoi sa ne punem sperantele,sentimentele,visele si amintirile intr-o geanta si sa coboram din acest tren al vietii in statii diferite.Asta pentru ca poate asa v-a fi mai bine,si daca nu v-a fii,,vom ramane cu amintiri fascinante ce ne pot face sa atingem norii cand simtim ca cerul cade peste noi.Nu vreau sa te acuz,dar trebuie s-o fac,trebuie sa scap de povara aceasta.E vina ta!Doar a ta!Datorita tie se intampla asta cu noi,cu mine.Mi-ai distrus increderea,sentimentele,visele si amintirile.Se pare ca totul a fost o minciuna.Frumos!Dar roata cat ar fii ea de patrata tot se v-a mai intoarce odata si atunci voi fi eu cea care voi rade copios pe seama ta si a ceea ce ai facut si ai patit.Poate sunt masochista,dar sincer,nu-mi pasa.Sunt constienta ca mai masochista decat tine nu voi putea fi niciodata,asta doar daca nu ma vei determina sa fiu.Dar NU,eu trebuie sa-ti arat ca ceea ce fac,fac cu cap si ma gandesc de 10 ori inainte sa fac,spre deosebire de tine,care nu te gandesti nici macar de 2 ori inainte de a spune sau a face ceva.Si asa ajungi sa faci lucruri necugetate si sa gresesti nespus de mult,si asa ajungi sa decazi in fata mea,naruindu-ti toate sperantele pentru a ne impaca.