Si poate ca sunt masochista,dar vreau sa-ti vad durerea pe fata.Sa vad cum scrasnesti din dinti de durere,cum incerci sa-ti stapanesti lacrimile.Dar nu voi face asta,pentru ca te iubesc chiar daca nu meriti dragostea mea.Si acum stau intinsa pe frunzele ruginii de toamna ce impanzesc pamantul,il acopera precum un covor,si ma uit la stele gandindu-ma la acel timp in care ma minteai,acea minciuna,acel vis spulberat.Sperante naruite si-o dragoste esuata e ceea ce mi-a mai ramas in sufletu-mi pustiit,acolo unde domneste durerea si suferinta.Si-mi spun :NU DISPERA!!!Ceva imi spune ca totul va fii bine si ca poate lucrurile vor lua o intorsatura radicala ce va reusi sa-mi schimbe viata si sa o duca pe noi culmi acolo unde tristetea si durerea este un lucru necunoscut.Si o adiere usoara ce-mi rataceste prin par cateva frunze ce vestesc venirea toamnei imi intrerupe gandirea.Dar prefer sa raman asa,privind in gol,concentrata doar la sunetul produs de adierea usoara a vantului rece de toamna ce-mi aduce frunzele rosiatice deasupra capului intr-un dans greu de deslusit.E ceva magnific,deoarece mi-a rapit atentia in totalitate,lasandu-mi mintea goala,eliberandu-ma de ganduri triste,de durere si suferinta,lasand in urma doar imaginea dansului frunzelor uscate de toamna,glasul si atingerea vantului ce-mi ravaseste bluclele la intervale regulate de timp.Am pierdut vremea astfel aproximativ o ora.Gandindu-ma la nimic important si ascultand soaptele aduse de vantul ce adia usor pe langa fata-mi palida,unde cu cateva zile in urma alunecau lacrimi ce-mi afisau durerea si suferinta pe chip.Dar acum nu mai sunt,sau uscat,adierea usoara ce-mi alinta chipul le-a sters si le-a uscat usor pentru a-mi alunga durerea,lasand in urma o stare de nepasare si un mare gol in interiorul piptului ce-mi este obosit de la numeroasele batai ale inimii epuizate din pricina dureri si intoxicata de lacrimile ce au cazut lin pe ea dea lungul timpului.
Simt cum incep sa ma dezguste cuplurile,dragostea.Imi devin antipatice saruturile,alinturile,iubirea.Poate pentru ca am pierdut asta sau pentru ca am cautat mult prea mult si nu am gasit ceea ce vroiam si meritam cu adevarat.Cand vad doua persoane sarutandu-se mi se umezesc ochii,cand ii aud spunandu-si "Te iubesc" simt cum imi da cineva o palma.Ma apasa gandul ca nu voi reusi sa am asa zisa perfectiune in dragoste,acea poveste cu final fericit pe care o visez si mi-o doresc.Toate vrem sa gasim perechea perfecta care sa ne indeplineasca toate visele,placerile,fanteziile si "mofturile".Dar e destul de greu sa gasesti asta indiferent cat de mult ai cauta.Poate daca am lasa ca totul sa vina de la sine,fara sa speram sau sa visam la asta,poate va aparea mai repede decat credem.Si chiar daca nu v-a fi printul chipes ce vine pe calul alb cerandu-ne dragostea v-a fi baiatul ce ne va iubi si pe care daca vrem il putem schimba in baiatul perfect.Dar inainte de toate trebuie sa apara iar dupa e nevoie de mult timp pentru ca totul sa mearga perfect exact asa cum ar trebui.
A fost o vreme in care am crezut ca faci totul corect,fara minciuni,nici o greseala. Probabil nu eram in mintile mele,defapt chiar nu eram,eram bulversata,condusa si manipulata de dragostea ce ti-o purtam.Atunci cand ma gandesc la momentul in care te iubeam,momentul in care eram aproape sa fac cea mai mare greseala a vietii mele,ti-ai aratat adevarata fata si am vazut adevaratul tu.Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat adevarata-ti fata.Multumesc lui Dumnezeu ca am pacalit glont-ul.Sunt atat de satula de tine si de comportamentul si mintea ta infecta,acolo unde domneste ceata iar drept partenera ii este durerea,durerea pe care o provoci altora.Dar nu mai sunt aceeasi eu,aceea pe care o cunosteai,asa ca mult noroc in ceea ce va urma!Ai fost atat de rau. Sunt atat de ranita pentru asta caci sincer te-ai dovedit a fi cel mai bun lucru pe care nu l-am avut niciodata.Si eu o sa fiu intotdeauna cel mai bun lucru pe care l-ai avut.Pun pariu ca e de rahat sa fi tu chiar acum.Ce trist,vei fii ranit de mine cat de curand.Daca astepti sa-mi pese,tu nu meriti lacrimile mele.Cred ca de aceea ele nu sunt acolo... Stiu ca ma vrei inapoi.Este timpul pentru a face fata situatiei,de fapt eu sunt cea care a scapat.Dumnezeu stie ca asta ma duce intr-un alt loc,un alt timp, o alta lume, alta viata.Multumesc lui Dumnezeu ca am gasit ceva bun in la revedere.
Nu pot spune ca mi-e greu sa ma despart de tine.Nu pot spune ca nu te iubesc.Stiu ca suna crud,dar nu simt nici macar o urma mica de durere.Pur si simplu vreau altceva,ceva,cineva care sa ma faca intradevar fericita,sa simt ca radiez de fericire doar la auzirea numelui sau.Imi pare rau ca o fac,dar o fac pentru ca,nici nu stiu de ce o fac.Defapt da,stiu de ce o fac.Pentru ca mi-ai frant inima si mai dezamagit amarnic.Mereu vei ramane in memoria mea,semn ca ai existat,candva...
Adio.
Se spune ca iubirea este cel mai sincer si mai pur sentiment existent pe lume,dar la fel este si ura.A existat acel moment superb in care am vazut cum iti aluneca pe buze cele doua cuvinte ce eram sigura ca le ai ascunse in adancul inimi in asteptarea de a mi le impartasi."Te iubesc!" au fost cuvintele ce m-au facut sa radiez de bucurie in acel moment.Te uitai la mine cu ochii blanzi,cu o privire iubitoare si protectoare asteptand si sperand ca ceea ce va urma sa spun va fii "Si eu te iubesc".Dar in acel moment,cand eram gata sa las cuvintele sa curga in voia sentimentelor am simtit o urma de nesiguranta in ceea ce mi-ai marturisit cu doar cateva secunde in urma si am simtit imediat cum ochii mi se inunda de lacrimi,dar nu stiu nici acum daca erau lacrimi de bucurie sau tristete.Dar am alungat repede acel gand si m-am apropiat usor de tine pentru a te saruta si a incerca sa-mi stapanesc lacrimile,astefel incat sa nu mi se prelinga pe fata.Mi-ai acceptat sarutul fara nici o urma de ezitare,iar cand m-am indepartat am spus "Si eu te iubesc!".Apoi am simtit cum lacrimile mi se preling pe fata.Dar nu le-am sters,pentru ca eram uimita datorita faptului ca am observat cum pe obrazul drept iti aluneca o lacrima,si am zambit.Nici la doua sacunde dupa ce mi-ai observat zambetul larg mi-ai zambit si tu,apoi am simtit cum buzele tale se lipesc usor si tandru de ale mele in miscari lente si placute.
Am terminat!Sunt o arma fumeganda ce tocmai si-a aruncat ultimul glont ce-l mai avea.Noi am pierdut totul,dragostea a disparut.Ea a castigat batalia,acum nu mai e distractiv.Intre noi a fost ceva magic,si asta e tragic.Nu te-ai putut abtine!Am sentimentul ca lumea mea a fost intinata si ma simt abandonata,iar viata noastra s-a schimbat.Iubitule,m-ai pierdut!Iti jur,nu mai e cale de-ntoarcere.Si m-ai abandonat asa cum isi abandoneaza un copil jucaria pe banca unui parc de la iesirea orasului fara sa vrea sa faca asta,iar cand se intorce dupa ea nu o mai gaseste si sufera din propria-i vina,ca datorita propriei fiinte a pierdut lucrul iubit.Acum stiu ca-ti pare rau.Intre noi a fost ceva minunat,dar tu ai ales dorinta cand mai inselat.Vei regreta,dar e prea tarziu pentru regrete.Cum as mai putea avea incredere in tine vreodata?
X: O mai iubesti?
El: Da,inca o mai iubesc.
Ea: Am petrecut mult timp impreuna si m-am implicat enorm de mult.
X: Il urasti dupa tot ceea ce ti-a facut?
Ea: Nu,nu il urasc.
El: Daca am avea un moment si l-am captura ai fii aici langa mine.Daca as avea secretul,secretul dragostei noastre as incerca sa schimb totul si sa am totul inapoi.Am fost un prost,dar nebun dupa tine cand te-am iubit atat de puieril si nu mi-am dat seama de ceea ce fac.Vreau totul inapoi,vreau tot acum.Daca ar exista o lumina verde si ar avea puterea de a se transforma in galben atunci as fi putut schimba totul,te-as fii facut sa uiti tot ceea ce ti-am facut,toata durerea si suferinta pe care ti-am provocat-o.Daca as fi avut parte de inca cateva minute alaturi de tine le-as fi transformat in ore,iar orele in zile,am nevoie de iubire in mintea si corpul meu.Am fost un prost,un nebun dupa tine.Asta am...nu am stiut ce am avut pana cand te-am pierdut pe tine,iubirea vietii mele,soarele ce-mi lumina fata in fiecare dimineata cand erai langa mine.Fiecare moment pe care il petreceam cu tine nu mai este aici,tu nu mai esti aici,am pierdut totul odata cu tine.Vreau totul inapoi,vreau tot acum.Acum unde e totul?Care tot?Nu mai e nimic!Te iubesc!
X: La-i putea ierta vreodata?
Ea: Nu,pentru ca l-am iertat deja.Insemna totul pentru mine.Luna,soare, stele,cer,pamant,aer, apa,el era totul.Dar niciodata nu voi putea sa o iau de la capat cu el ,nu voi putea fii aceeasi cu el,nu as mai putea fii iubita lui.Inca il iubesc.
X: I-ai putea oferi o a doua sansa?
Ea: As vrea sa-i pot oferi o a doua sansa ,deoarece oricine o merita.Dar nu pot acum.Poate daca v-a mai trece inca ceva timp voi reusi sa ii ofer si cea dea doua sansa pe care o merita din plin iar eu nu i-o pot oferi acum.
Inspirat din Chris Brown-All Back
Se pare ca nu mereu asteptarea este in zadar!In final eu am fost cea care am condus jocul iubirii.Am atacat fara pic de mila in inima,chiar daca te iubesc,dar a meritat deoarece a dat rezultate.Am avut privilegiul de a vedea cum intr-un moment de cumpana,doar la auzirea catorva cuvinte,tii s-au asternut pe fata lacrimi ce mi-au umplut inima si mintea de fericire,de bucuria castigului, dar si de o usoara tristete deaoarece tu,sufereai.E adevarat ca si baietii plang cateodata,dar noi fetele nu credeam ca o vor face vreodata in fata noastra nu?Priveste,exista si exceptii.Doar ca acele exceptii isi ascund latura sensibila sub masca plina de rautate ,minciuna si neseriozitate fata de noi.Ei vor ca noi sa credem ca sunt tari ca piatra,ca nu au sentimente si ca nimic nu ii fac sa sufere,dar am ajuns sa cred ca ei sufera mai mult ca noi.Pot spune ca sunt mandra de ceea ce am facut,am reusit sa fac baiatul dur si fara sentimente sa planga in fata mea,sa aiba incredere in mine si sa spuna adevarul ascuns in spatele minciunilor si a gesturilor sale.Recunosc,a fost greu,foarte greu.Dar fara sa vreau am obtinut mai mult decat vroiam,adica adevarul si increderea sa.Am obtinut mult mai mult de atat,iar toate aceste lucruri ma fac sa cred mai mult in mine si in fortele mele.Tot ce sa intamplat m-a facut sa inteleg ca daca imi pun ceva in minte,si imi doresc cu adevarat acel lucru il pot obtine cu usurinta sau mai greu,dar il voi obtine.Si acum pot spune cu zambetul pe buze ca am tot ceea ce-mi doresc,o viata perfecta!
Simt ca imaginatia imi joaca feste neincetat.Dar nu.Gresesc,totul e real,tu,noi,tot ce se intampla.E ceva incontrolabil,ceva ce nu putem opri.Ne manipuleaza placerea ,dragostea,viata,ne duce pe taramuri indepartate unde singurele fiinte umane suntem noi.Acum doar cerul mai e limita pentru tot ceea ce simtim si facem.Dar cu totii stim ca asta nu poate dura o vesnicie.Totul are un inceput si un sfarsit,iar in seara aceasta a sosit sfarsitul nostru,a tot ceea ce a fost intre noi.Dar nu dispera,amintirile raman acolo in suflet,ascunse adanc impreuna cu sentimentele ce le-am avut unul pentru celalalt.A venit vremea ca amandoi sa ne punem sperantele,sentimentele,visele si amintirile intr-o geanta si sa coboram din acest tren al vietii in statii diferite.Asta pentru ca poate asa v-a fi mai bine,si daca nu v-a fii,,vom ramane cu amintiri fascinante ce ne pot face sa atingem norii cand simtim ca cerul cade peste noi.Nu vreau sa te acuz,dar trebuie s-o fac,trebuie sa scap de povara aceasta.E vina ta!Doar a ta!Datorita tie se intampla asta cu noi,cu mine.Mi-ai distrus increderea,sentimentele,visele si amintirile.Se pare ca totul a fost o minciuna.Frumos!Dar roata cat ar fii ea de patrata tot se v-a mai intoarce odata si atunci voi fi eu cea care voi rade copios pe seama ta si a ceea ce ai facut si ai patit.Poate sunt masochista,dar sincer,nu-mi pasa.Sunt constienta ca mai masochista decat tine nu voi putea fi niciodata,asta doar daca nu ma vei determina sa fiu.Dar NU,eu trebuie sa-ti arat ca ceea ce fac,fac cu cap si ma gandesc de 10 ori inainte sa fac,spre deosebire de tine,care nu te gandesti nici macar de 2 ori inainte de a spune sau a face ceva.Si asa ajungi sa faci lucruri necugetate si sa gresesti nespus de mult,si asa ajungi sa decazi in fata mea,naruindu-ti toate sperantele pentru a ne impaca.
Tot ce stiu e ca m-ai ajutat cand eram la pamant.M-ai ridicat sufland viata in mine,iti datorez viata.Inainte de viata mea, nu inteleg de ce tu nu vezi la fel ca mine.Lasa-ma sa aprind lumina si sa stralucesc,si sa te pot lumina.Sa-ti arat ceea ce simt pentru tine nu e asa de complicat,dar am nevoie de tine sa ma ajuti sa fac asta.Dar inainte de tot am nevoie de raspunsuri la intrebarile ce ma macina neincetat la care tu raspunzi cu "nu stiu" de fiecare data.Trebuie sa te fac sa intelegi ca totul se intampla cu un motiv,fie ca vrem sau nu,acel motiv exista oricat de stupid sau plin de adevar ar fii,el exista,si nu se v-a intampla nimic rau daca vei gasi curajul sa il cauti,sa il gasesti,apoi sa mi-l impartasesti.Trebuie sa inveti sa fii stabil,cu picioarele pe pamant,sa gasesti sentimentele acelea pure,ce le tii ascunse in cufarul mic,bine prins cu sute de lacate,ce il ai ascuns in adancul inimii.Invata sa impartasesti ceea ce simti si incearca sa eviti producerea suferintei celor din jur,pentru ca niciodata nu se stie cand se va intoarce impotriva ta fara nici o retinere si vei suferii si tu la fel ca cei pe care i-ai facut tu sa sufere.
S-a mai sfarsit o vara,pot spune una minunata din toate punctele de vedere.Dar facandu-i autopsia nu-mi pot da seama ce am facut pentru a o face asa de speciala,de minunata.Probabil nu-mi pot da seama pentru ca eu nu am facut nimic,m-am lasat condusa de impuls,de dorinta,de vointa si placere.VOI ati fost cei care ati facut-o astfel,nu eu.Ai reusit,ati reusit sa-mi daruiti ceea ce se numeste perfectiune,o vara perfecta plina de fericire,zambete si dragoste.Dar totul s-a terminat incepand cu ziua de azi,1 Septembrie,prima zi de toamna ce anunta ultimele doua saptamani ale vacantei,ale fericirii infinite.Mai sunt doua saptamani pana la inceperea scolii,al ultimului meu an de gimnaziu,clasa a 8-a.Sunt trista ca va urma sa plec,sa ma despart de prieteni,dar nu capitulez,nu e un sfarsit de lume,in acelasi timp fericirea ma aduce in extaz la gandul ca voi scapa de rutina zilnica ce miam format-o aici cu si langa voi.
X: O mai iubesti?
