Nu!!Aici nu!Acesta e locul meu,doar al meu.E locul meu fara tine.E evadarea mea.Nu-mi invada si acest loc ce nu ma aduce in contact cu tine sau cu amintirile noastre.Vreau sa ma lasi,sa pleci.Sau mai bine plec eu,oricum ar fii iti este indiferent.Iesi odata din viata mea!Lasa-ma sa-mi regasesc drumul, sentimentele, visele si sperantele,sa mi le recladesc. Dar tu continui sa apari aici,langa mine,distrugandu-mi concentratia,si incercarea de a te uita.Lasa-ma,atat iti cer!Am rezistat,am suportat si am mintit pentru tine.As fi facut orice pentru tine. Acum iti cer sa faci doar un singur lucru pentru mine.Lucrul pe care ti-l cer este sa ma lasi in pace,sa ma lasi sa te uit.Lasa-ma!
Sincer,esti in mintea mea din momentul in care m-am trezit azi.Nu mi te pot scoate din cap.Ma uit la poza ta toata ziua iar amintirile imi revin in fata ochilor la viata,dar nu ma supar,nu ma deranjeaza.Imi amintesc cand ne-am sarutat prima oara.Inca o mai simt pe buze.Timpul in care stateam si radeam cu tine.Imi amintesc toate aceste lucruri marunte.Imi amintesc cand am plans impreuna,dar singurul lucru pe care as vrea sa-l uit este amintirea in care tu imi spui "La revedere".In fiecare minut al zilei sper ca telefonul sa sune,iar numarul tau sa apara pe ecran.Si acum a aparut,dar ezit inainte de a raspunde.Te aud spunandu-mi "Buna" fara nici o ezitare,ca si cand totul ar fi ca inainte.Dar nu,tu ai gresit,eu te-am iertat de fiecare data,dar acum nu.Recunosc,te iubesc.Dar in acest moment am gasit puterea de a-ti spune si eu "La Revedere".
1.Te urasc pentru ca te iubesc.
2. Te urasc pentru ca m-ai facut sa plang si sa sufar cum nu am mai facut-o niciodata in viata mea.
3. Te urasc pentru ca nu ai fost sincer cu mine.
4.Te urasc pentru ca ai luat-o in brate si ai sarutat-o pe alta.
5. Te urasc pentru ca te-am bagat in viata mea.
6.Te urasc pentru ca nu pot sa te uit.
7.Te urasc pentru ca am aflat de la altii ceea ce tu nu ai avut curaj sa spui.
8.Te urasc penru ca nu mi-ai spus ca o sa pleci.
9.Te urasc pentru ca iti este indiferent ce mi se intampla si pentru felul in care te porti cu mine.
10.Te urasc pentru tacerea ta.
11.Te urasc pentru toate lucrurile si locurile ce-mi aduc aminte de tine.
12.Te urasc pentru clipele frumoase petrecute impreuna,cand ma faceai sa ma simt speciala...
13.Te urasc pentru ca nu stiu ce simti acum.
14.Te urasc pentru ca nu m-ai lasat sa te cunosc indeajuns.
15.Te urasc pentru ca am crezut prea mult in tine,in iubirea ta si in ceea ce imi spuneai.
16.Te urasc pentru ca nu ma iubesti,poate nu m-ai iubit vreodata...
17.Te urasc pentru ca te iubesc enorm,si mi-am dat seama de asta prea tarziu...
18.Te urasc pentru ca tu esti primul si ultimul la care ma gandesc dimineata si seara,inainte sa ma trezesc si sa adorm.
19.Te urasc pentru fiecare sms pe care il scriu dar nu ti-l trimit.
20.Te urasc pentru ca nu esti langa mine.
21.Te urasc pentru toate dezamagirile pe care le-am avut din cauza ta.
22.Te urasc pentru toate noptile albe in care m-am intrebat:"De ce?De ce s-a terminat totul asa?"
23.Te urasc pentru ca plec si nu o sa te mai vad...
24.Te urasc pentru ca ai reusit sa mergi mai departe.
25.Te urasc pentru ca m-ai scos din viata ta.
26.Ma urasc pentru ca te-am pierdut!
Zile,luni de agonie sunt acelea care au inceput cu ziua in care mi-ai spus ADIO.E ceva la tine ce ma face sa te iert mereu.Dar acea fata ce ierta a disparut.A plecat de mult.Vei fi mereu cel mai bun lucru pe care nu l-am avut niciodata,iar eu voi fii mereu cel mai bun lucru pe care l-ai avut si caruia i-ai dorit plecarea.Poftim,acum plec,de langa tine,din viata ta si din fata ochilor tai fermecatori de un caprui hipnotizant,de un caramel superb.Alba-ca-Zapada l-a lasat pe print SOLO,nu printul pe ea.Si te asigur ca vei regreta ziua in care m-ai cunoscut si cea incare am plecat.Nu sunt genul care sa lase tipul acela de amintire ce dupa cateva zile dispare.Nu,amintirea mea va ramane vesnic.Te asigur!
As vrea sa pot da drumul lacrimilor si cuvintelor murdare ce ma bantuie.Dar adevarul este ca am ramas fara lacrimi,iar mintea mi-e prea obosita si invadata de ganduri si cuvinte infecte ce nu-mi permit sa le alung afara din mine.De ce totul ma face sa sufar?De ce nu pot scapa de aceasta tristete?As da orice pentru un zambet larg afisat pe fata mea,pentru o cascada de resete ce mi-ar obosi plamanii.Dar nu primesc nimic din toate astea.Nu pot zambi sau rade cu adevarat.
Continui sa arunci cu idiferenta si suferinta doar prin privirile tale.Te bazezi pe faptul ca indiferenta doare cel mai tare,dar nu te-ai gandit nici macar o clipa ca poate si eu sunt indiferenta,mai ales la propria-ti indiferenta.
Paris...mmm.Se spune ca este orasul dragostei,orasul unde romantismul te intampina la fiecare pas pe care-l faci pe strazile lungi si inguste ale frumosului oras al carui simbol este Turnul Efel,al carei constructii te vrajeste,provocandu-ti halucinatii de care devi dependent extrem de usor.Simt cum vraja Parisului imi inunda venele precum un drog,acesta imi redacteaza in minte sute de povesti de dragoste al caror final este mereu fericit.Dar ma trezesc dintr-o data buimaca si confuza in fata uimitorului peisaj oferit de etajul superior al Turnului si ganduri tulburatoare ma bantuie.Imi imaginez cum ar fi sa fii in aceasta aventura uimitoare langa mine,plimbandu-ne pe strazile Parisului,oferindu-mi flori si spunandu-mi cat de mult ma iubesti,furandu-mi saruturi la intervale mici si regulate de timp,sa admiram frumosul peisaj ce ne este oferit de frumosul Paris.Dar aceste imagini incep sa devina incetosate in mintea mea.De ce oare?A inceput ploaia.Aceasta imi sterge imiginile fascinante din cap si cele doua lacrimi ce s-au strecurat e fata mea.Nu a durat mult pana ce am ajuns sa fiu uda pana la piele,dar nu vroiam sa plec,vroiam sa stau acolo,in ploaie,sa simt cum aceasta imi sterge tristetea din suflet.Dar se opreste,si odata cu aparitia curcubeului dispare complet tristetea si dezamagirea ce-mi invada sufletul.
E vineri si astept cu nerabdare ca ultima ora sa ia sfarsit,dar secundele trec tot mai greu lasandu-ma cu un sentiment de asteptare si de agitatie nebun.Imi verific ceasul din minut in minut,par o nebuna,dar gandul ca doar cateva minute ma despart de weekend ma aduce-n extaz.Trecura si ultimele minute ale orei iar clopotelul suna zgomotos,umplandu-mi urechile de sunetul libertatii.Iesind pe coridor in graba vad cum toata lumea se grabeste pentru a ajunge cat mai repede acasa.E ceva ciudat,asteptam cu atata nerabdare weekend-ul ,dar acesta nu ne da niciodata oportunitatea de a face tot ceea ce ne propunem pe parcursul saptamanii,si din nou ajungem la ziua de luni pe care o privim cu dispret datorita faptului ca ne aduce din nou in contact cu scoala si profesorii.
Deci crezi ca ma cunosti acum.Ai uitat cum tu ma faceai sa ma simt atunci când imi distrugeai sufletul.Dar,va multumesc pentru durere,ma facut sa ma inbunatatesc,sa devin din ce in ce mai buna la jocul pe care-l jucati.Si datorita voua voi ajunge cat de curand sa ma bucur de victorie,pentru ca voi castiga acest joc cu orice pret,si va voi arata vointa si incapatanarea de care dau dovada.
Intre mine si el nu a mers totul perfect.Mi-a gresit de multe ori si de fiecare data l-am iertat pentru ca il iubeam ,si de fiecare data cand era langa mine.Asta pana-ntr-o zi cand am vrut ceva special...ceva care sa nu uit,o amintire frumoasa.Ce-i drept am obtinut-o pe moment dar sa dovedit a fii o minciuna.Era seara,pe la ora 22 batu cineva la usa,eram sigura ca era el,si am simtit cum inima mi-o ia la goana la gandul ca urma sa fie langa mine sarutandu-ma si aratandu-mi dragostea ce mi-o purta.Am mers cu pasi usor grabiti catre usa pentru ai deschide cat mai repede.Odata usa deschisa el trecu pragul cu pasi rapizi sarutandu-ma usor.In acel moment am simtit ca ma iubeste.A fost minunat.Dar discutiile noastre au degenerat si am ajuns la un subiect care l-a facut sa-si arate sensibilitatea ascunsa in spatele mastii dure ce o purta.In momentul in care am vazut cum i se preling lacrimi cu repeziciune pe fata-i alba mi sa umplut sufletul de bucurie,dar in acelasi timp si de tristete,pentru ca el suferea.I-am sters lacrimile cu o atingere delicata,dar ele continuau sa-i curga pe fata.Am simtit cum mi se umezesc ochii.Mi-a trecut rapid prin minte gandul ca am facut baiatul dur sa aiba incredere in mine si sa planga in fata mea.Am alungat acel gand foarte repede pentru a putea fii in totalitate atenta la el si la ceea ce va urma sa spuna.Trecura aproximativ 20 de secunde,in care am incercat din rasputeri sa-mi stapanesc lacrimile,am reusit sa o fac,dar in momentul in care buzele sale nu au mai fost unite una de cealalta am stiut ca va spune ceva si am ascultat cu atentie cu ii aluneca pe buze cele doua cuvinte ce mi-au distrus toata incercarea de mai devreme de a-mi stapani lacrimile.TE IUBESC au fost cuvintele ce lea rostit printre lacrimi,apropiindu-se usor,sarutandu-ma si stergandu-mi lacrimile cu o atingere usoara.Atunci chiar am crezut ca e adevarat,ca am reusit sa il schimb,sa-l fac sa-si scoata sentimentele la iveala.Dar nu trecu mult pana incepu sa ma sarute intr-un mod total diferit de cel in care obisnuia sa o faca deobicei.Nu am spus nimic,nu am ezitat,deoarece imi placea .Dar totul a inceput sa degenereze fara sa-mi dau seama la inceput.Dar devenise ceva brutal,ma forta sa fac ceea ce nu vroiam.Mi-a rupt camasa ce o purtam cu o usurinta incredibila.In acel moment mi-am dat seama de ceea ce urma,de ceea ce avea de gand sa faca.Atunci am inceput sa il bruschez,sa ma zbat ,dar fara rezultat.Forta sa s-a dovedit a fii mai mare decat a mea.Imaginile din trecut imi zburau prin fata ochilor,doar ca totul se intampla acum cu persoana pe care o iubeam si in care aveam incredere.Nu stiu cum am reusit sa ma eliberez si sa-i indepartez mainile de pe mine,dar am facut-o.Nu la mult timp dupa asta am simtit cum intru usor in stare de soc.Auzeam vag scuzele pe care si le cerea si rugamintile de al ierta.Nu am putut reactiona in urmatoarele minute.Dar cand am reusit in sfarsit sa gandesc cat de cat limpede am avut curajul de ai spune ca-l urasc in timp cel impingeam cu brutalitate spre usa.La inceput nu a vrut sa plece,continua sasi ceara scuze,sami spuna ca nu a vrut,ca nu sa putut controla.Dar eu nu puteam gandi,analiza sau crede ceea ce zice asa de limpede ca deobicei.Asa ca am ales sai dau o palma in timp ce i-am deschis usa de la intrare pentru a putea iesi cat mai repede posibil pentru a ma lasa sa-mi fac ordine in ganduri.Credeam ca voi reusi sa gandesc limpede dupa cateva ore dar nu...au durat zile intregi pana ce am reusit sa-mi revin...si nici in ziua de azi nu pot spune ca miam revenit complet din ceea ce sa intamplat.
Aveam multi hoti ce intentionau sa-mi fure inima dar se pare ca au disparut.Niciodata nu am avut noroc, niciodata nu am inteles cum se iubeste.Cum se iubeste?Am avut multe momente ce nu durau pentru totdeauna.Acum sunt in coltul acesta,iar el incearca sa ne aduca din nou impreuna si sa-mi arate cum se iubeste,dar parca sunt un copil de 2 ani caruia chiar si atunci cand i-ai explicat de o mie de ori tot nu intelege.Pentru o secunda ai fost aici.Acum de ce esti acolo?Si-mi spui ca e dificil sa nu privesti felul in care corpul meu se misca ca si cum niciodata nu as fi avut prieten.Cand eram doar o fetita aratam atat de bine si eram asa de inocenta,dar acum am crescut,zbor ca o binecuvantare, dar nu pot avea un om care sa ma priveasca 5 secunde facandu-ma sa nu ma mai simt singura.Niciodata nu m-am indoit de mine insumi.Asadar cand am crescut,paream ca si cum m-as intoarce in trecut.Acum sunt aici, in coltul asta blestemat cautand prin ganduri si privind pe deasupra umarului.Aveam multe vise ce s-au transformat in iluzii.Faptul ca am vazut cum lumea e afectata de deciziile mele mi-a dat putina incredere dar s-a dovedit ca nu a fost vina mea.N-au fost intentiile mele sa stau aici vorbind cu tine,fiind singurul care ma asculta.Dar te admir datorita puterii si vointei ce o detii,si ma cufund la fel ca toate amintirile noastre.Si as vrea sa spui :"Iubito, nu fi trista!Nimeni n-o sa mai glumeasca.Am vazut multi hoti, si hotii continuie sa fie necinstiti!".Dar continui sa nu spui nimic lasandu-mi un gol mare in interiorul inimii,continui sa fii hotul necinstit ce mi-a furat inima si nu vrea sa mi-o mai inapoieze.Si-mi spui: "Vreau sa stii,ca meriti ce e mai bun,esti frumoasa.Si vreau sa stii ca esti departe de obisnuit!".Dar de ce nu cred?Poate pentru ca nu stiu cum se iubeste.Vreau sa ma inveti cum sa iubesc.AJUTA-MA sa invat cum sa iubesc.Ai reusit,m-ai invatat ce e iubirea si cum sa iubesc dar de ce acum,deschizand ochii sunt in camera mea,in patul meu,nestiind inca cum sa iubesc?A fost un vis.
Cum se face ca in toate visele si cosmarurile ce ma bantuie in fiecare noapte apari tu?Ma straduiesc din rasputeri sa aflu raspunsul la aceasta intrebare de mai bine de 3 luni.Dar de ce toate raspunsurile sunt aberatii,nimic clar, nimic ce ar putea avea logica?Poate pentru ca te iubesc?Sa fie oare aceasta intrebare raspunsul la intrebarea mea?Nu stiu.Stiu doar ca la fiecare rasarit de soare cand acesta isi trimite razele pentru ami mangaia si alina chipul pe care sute de lacrimi s-au uscat cu timpul imi verific telefonul in speranta ca atunci cand il voi debloca voi gasi un apel sau un mesaj de la tine.Dar nu.Niciodata nu am gasit nimic in afara de dezamagire si alte mii de ganduri ce-mi aduc lacrimi pe chip.Poate sunt proasta ca inca tin ca o nebuna la tine.As prefera,acum,sa regret ceea ce am facut decat sa regret ca nu am facut,iar acum imi arde mintea la gandul ca nu am facut acel lucru caruia ii simt lipsa,acel lucru ce-mi este vital.Ar fi putut fi totul perfect daca spusele tale ar fi fost adevarate,iar egoismul tau nu ar fi existat,daca ai fi apreciat ceea ce ai si sa fi reuntat la incercarea esuata de a avea mereu mai mult decat ai deja.Se spune ca majoritatea oamenilor invata din greseli,dar tu nu te afli in acea majoritate,poate ca nici eu,asta pentru ca te-am iertat de mii de ori indiferent de greseala-ti facuta sau de suferinta-mi provocata.Dar continui sa sper ca voi reusi sa te am inapoi,ca vei realiza cat de mult te iubesc si ce insemni pentru mine,dar poate cand iti vei da seama va fii prea tarziu iar eu voi fii deja plecata si tu vei fii deja o amintire pustie in mintea mea.
Mereu ne gandim la viitor,ca va venii timpul cand pielea ni se va incretii,parul ne va incaruti iar multe panze de paianje se vor depune pe amintirile si fotografiile intiparite in capul nostru.Dar continuam sa ne gandim cu o teama infinita la momentul in care vom lasa pe lume copiii si oameni iubiti,cand vom pleca de langa ei.Poate sunt inca la o varsta prea frageda pentru a vorbi despre cruda si infricosatoarea moarte ce ne bantuie pe toti in cosmaruri si in serile nelinistite de gandurile ce o pun in centrul atentie.Sunt constienta ca mai am mult pana va veni momentul in care si eu voi ajunge sa incaruntesc ,sa imbatranesc si sa nu mai fiu aceeasi fata dinamica care eram odata.Dar pana atunci mai am multe lucruri de trait,de experimentat si de invatat.Am un liceu de terminat,o facultate ce ma asteapta si serviciul ce mi-l doresc,apoi familia pe care oricine si-ar dorio,dar dupa toate astea va veni vremea in care va trebui sa spun adio lumii ce ma acceptat si ma ajutat sa cresc timp de atatia ani.Va venii ziua in care zilele vor deveni ani iar acestia vor trece cu o repeziciune nemarginita.Singurele amintiri clare din trecut sunt doar fotografiile ingalbenite si deteriorate de timpul ce nu le-a uitat nici pe ele dar nici pe noi.
Nu inteleg cum poti in fiecare dimineata sa suni din clopotelul aflat pe noptiera aflata langa patul tau iar dupa doua minute servitoarea sa-ti aduca micul de jun la pat iar tu nici sa nu-i multumesti.Te imbraci doar ajutata de altii.Nu te poti descurca singura,asta pentru ca exista mereu persoane ce fac totul pentru tine iar tu nu le multumesti in nici un fel.Te urci in limuzina neagra ce te astepta in fata usii de fiecare data,ajungi la scoala si ii dai pe toti la o parte din calea ta doar pentru ca esti bogata si cunoscuta in acest oras.Dar la ce bun toate astea daca nu ai prieteni adevarati,ci doar prieteni ce stau cu tine doar pentru banii si faima ta?Nu mi-as dori niciodata sa duc o asemenea viata.Sau poate mi-as dori dar nu as proceda ca tine,nu as fii increzuta si nu m-as putea da mare asa cum o faci tu.Nu-mi doresc sa fiu in pielea ta nici macar pentru o zi!!!
Ar fi trebuit sa fiu singura fata din lume pentru tine,ar fi trebuit sa insemn totul.Asa a fost pana ce totul a inceput sa se destrame,sa se prabuseasca precum niagara.As fi fost singura care te-ar fi iubit asa cum nimeni nu o v-a mai face,te-as fi putut intelege ca nimeni altcineva.Putea fii totul perfect,dar ai stricat totul cu egoismul tau.Vrei mereu mai mult decat ai.Cauti perfectiunea absoluta,dar nu o vei gasi,pentru ca ea nu exista in realitate,ci doar prin ochii tai.
Mereu vrem sa imortalizam fiecare moment,sa ne ramana fiecare amintire placuta sau neplacuta in minte si in suflet pentru totdeauna precum fotografiile.Dar acestea nu vor ramane clare la nesfarsit si tocmai de aceea avem nevoie de persoanele iubite sa ni le reaminteasca,sa ne reimprospateze acea amintire si acel sentiment placut.Au trecut anii cu o viteza incredibila dar si acum imi aduc aminte prima zi de scoala,prima cearta cu mama,primul baiat pentru care aveam acei fluturasi in stomac numai cand ii auzeam numele,primul sarut si multe altele.Acestea vor ramane vesnic intiparite in mintea mea chiar daca vor deveni prafuite in timp...
Undeva in trecut, parfumuri pariziene, rochii lungi si elegante,dantela subtire si trandafiri albi. Promisiuni pasionale si minciuni dictate de amor. Scrisori si asteptare. Saruturi furate si-o dragoste interzisa.Picuri de ploaie si vant. Rasarit si numele Lui gravat pe vid.
Te iubesc!
Au trecut doar cateva minute de la aflarea crudului si durerosului adevar,si il aud intrebandu-ma duios si usor,in timp ce cobora cu pasi apasati si grabiti,scarile in urma mea:
-Ce-ar trebui sa fac ca sa ma iubesti?
Am simtit o urma de nesinguranta in inteririorul corpului la auzirea acestor cuvinte.Chiar am crezut pentru cateva secunde ca imi vorbeste serios,dar aceste iluzii au disparut imediat ce mi-au trecut prin fata ochilor cele intamplate cu doar cateva minute inainte.
-Nimic,absolut nimic!Am rostit aceste cuvinte taios,incercand sa-mi stapanesc lacrimile ce-mi inundau ochii in timp ce el era la doar cativa metri distanta de mine.
-Ce-ar trebui sa fac ca sa iti pese?Ce trebuie sa fac cand realitatea devine brutala?Cand se-ntampla asta simt nevoia de a abondona,dar nu pot,stiu ca trebuie sa raman in picioare in aceasta batalie.Stiu ca te iubesc mai mult ca orice si ca vreau sa fii a mea.I-am simtit rasuflarea calba si usoara pe ceafa cand rosti aceasta fraza.
-Realitatea va fi mereu brutala.Si da,poate ai ramas in picioare in aceasta batalie dar in fata mea ai decazut si nu mai am de ce sa imi pese.Mai ranit prea mult!
-Stiu!Nu meritai ceea ce ti-am facut.Tu meriti tot ce e mai bun pe lumea asta pentru ca,Andreea,te iubesc!La auzirea acestor cuvinte o lacrima imi aluneca usor pe obrazul drept,dar am indepartat-o pentru a nu observa nimeni ca ea a fost acolo.
-Mai dezamagit.Chiar te-am iubit dar mi-ai frant inima cu brutalitate.
-Tocmai dupa ce te-am pierdut mi-am dat seama ce am avut,si ma trezesc ca tu nu esti aici!
-Ba da,sunt aici,dar nu pentru tine.Iam raspuns rastit dar cu o urma de ezitare in glas.
-Ce trebuie sa fac sa ma doresti?Ce-ar trebui sa fac sa fiu ascultat?Jur,as face orice numai sa ma asculti o clipa.Spuse el venind cu pasi apasati dar lenti si mai aproape de mine,si cu o urma de lacrimi in ochii-i albastri.
-Nu mai e nimic de facut.Totul e pierdut.Sunt pregatita pentru ati acorda clipa pe care tocmai mi-ai cerut-o si sa te ascult,dar sa nu dureze mult.
-Ok.Atunci voi incerca sa spun ceea ce am de spus concis si la obiect.
-Asa sa faci!
-Stiu ca ti-am gresit enorm de mult.Stiu ca am fost un prost si ca te-am pierdut,dar te iubesc mai mult ca orice.Imi doresc sa fii a mea,mereu langa mine.Am gresit,recunosc,dar cu totii facem greseli nu?
-Asa e.
-Nu ma intrerupe te rog.
-Ok.
-Da,dar omul a fost creat pentru a gresi,a iubi,a fi iubit si mai ales pentru a ierta.Nu vreau sa te invinovatesc,dar amandoi am gresit,chiar daca nu in cantitati egale.Dar ar trebui sa avem curajul si taria de a ne ierta unul pe celalt pentru ca ne iubim,iar tu nu poti contesta acest lucru.
Acestea fiind spuse se apropie si mai mult de mine,imi ridica barbia,imi sterse lacrimile ce nu realizasem ca mi s-au prelins pe fata pana in momentul in care lea indepartat cu o atingere usoara,se apropie usor si ma saruta.Odata ce-mi atinse buzele am raspus sarutului fara nici o urma de ezitare,iar cand se indeparta imi sopti usor:
-Te iubesc!
Iar eu nu am stat nici o secunda pe ganduri si i-am spus fara sa ezit:
-Si eu te iubesc!
Frumusetea nu consta in rujuri,farduri si rimel.Frumusetea este ceva ce toti oameni de pe planeta o au in cantitati foarte mari.Dar aceasta conteaza si este vazuta doar prin ochii anumitor persoane,nu a tuturor privitorilor.Dar frumusetea fizica nu este asa de imortanta.Importanta este cea psihica,sufleteasca,acea frumusete a gandurilor tale.Incercati sa va lasati conduse de impuls fetelor.Nu aruncatii banii pe machiaj,pentru ca e inutil.Un baiat nu vrea sa vada o fata ce are fatza acoperita cu o masca de machiaj iar cand si-o da jos arata total diferit.Fiti ceea si cine sunteti.Nu incercati sa schimbati ceea ce ati primit la nastere.
Au trecut doar cateva minute de la aflarea crudului si durerosului adevar,si il aud intrebandu-ma duios si usor,in timp ce cobora cu pasi apasati si grabiti,scarile in urma mea:
-Nu ma intrerupe te rog.