Un final fericit.

Au trecut doar cateva minute de la aflarea crudului si durerosului adevar,si il aud intrebandu-ma duios si usor,in timp ce cobora cu pasi apasati si grabiti,scarile in urma mea:
-Ce-ar trebui sa fac ca sa ma iubesti?
Am simtit o urma de nesinguranta in inteririorul corpului la auzirea acestor cuvinte.Chiar am crezut pentru cateva secunde ca imi vorbeste serios,dar aceste iluzii au disparut imediat ce mi-au trecut prin fata ochilor cele intamplate cu doar cateva minute inainte.
-Nimic,absolut nimic!Am rostit aceste cuvinte taios,incercand sa-mi stapanesc lacrimile ce-mi inundau ochii in timp ce el era la doar cativa metri distanta de mine.
-Ce-ar trebui sa fac ca sa iti pese?Ce trebuie sa fac cand realitatea devine brutala?Cand se-ntampla asta simt nevoia de a abondona,dar nu pot,stiu  ca trebuie sa raman in picioare in aceasta batalie.Stiu ca te iubesc mai mult ca orice si ca vreau sa fii a mea.I-am simtit rasuflarea calba si usoara pe ceafa cand rosti aceasta fraza.
-Realitatea va fi mereu brutala.Si da,poate ai ramas in picioare in aceasta batalie dar in fata mea ai decazut si nu mai am de ce sa imi pese.Mai ranit prea mult!

-Stiu!Nu meritai ceea ce ti-am facut.Tu meriti tot ce e mai bun pe lumea asta pentru ca,Andreea,te iubesc!La auzirea acestor cuvinte o lacrima imi aluneca usor pe obrazul drept,dar am indepartat-o pentru a nu observa nimeni ca ea a fost acolo.
-Mai dezamagit.Chiar te-am iubit dar mi-ai frant inima cu brutalitate.
-Tocmai dupa ce te-am pierdut mi-am dat seama ce am avut,si ma trezesc ca tu nu esti aici!
-Ba da,sunt aici,dar nu pentru tine.Iam raspuns rastit dar cu o urma de ezitare in glas.
-Ce trebuie sa fac sa ma doresti?Ce-ar trebui sa fac sa fiu ascultat?Jur,as face orice numai sa ma asculti o clipa.Spuse el venind cu pasi apasati dar lenti si mai aproape de mine,si cu o urma de lacrimi in ochii-i albastri.
-Nu mai e nimic de facut.Totul e pierdut.Sunt pregatita pentru ati acorda clipa pe care tocmai mi-ai cerut-o si sa te ascult,dar sa nu dureze mult.
-Ok.Atunci voi incerca sa spun ceea ce am de spus concis si la obiect.
-Asa sa faci!
-Stiu ca ti-am gresit enorm de mult.Stiu ca am fost un prost si ca te-am pierdut,dar te iubesc mai mult ca orice.Imi doresc sa fii a mea,mereu langa mine.Am gresit,recunosc,dar cu totii facem greseli nu?
-Asa e.
-Nu ma intrerupe te rog.
-Ok.
-Da,dar omul a fost creat pentru a gresi,a iubi,a fi iubit si mai ales pentru a ierta.Nu vreau sa te invinovatesc,dar amandoi am gresit,chiar daca nu in cantitati egale.Dar ar trebui sa avem curajul si taria de a ne ierta unul pe celalt pentru ca ne iubim,iar tu nu poti contesta acest lucru.
Acestea fiind spuse se apropie si mai mult de mine,imi ridica barbia,imi sterse lacrimile ce nu realizasem ca mi s-au prelins pe fata pana in momentul in care lea indepartat cu o atingere usoara,se apropie usor si ma saruta.Odata ce-mi atinse buzele am raspus sarutului fara nici o urma de ezitare,iar cand se indeparta imi sopti usor:
-Te iubesc!
Iar eu nu am stat nici o secunda pe ganduri si i-am spus fara sa ezit:
-Si eu te iubesc!