Orasul dragostei.

Paris...mmm.Se spune ca este orasul dragostei,orasul unde romantismul te intampina la fiecare pas pe care-l faci pe strazile lungi si inguste ale frumosului oras al carui simbol este Turnul Efel,al carei constructii te vrajeste,provocandu-ti halucinatii de care devi dependent extrem de usor.Simt cum vraja Parisului imi inunda venele precum un drog,acesta imi redacteaza in minte sute de povesti de dragoste al caror final este mereu fericit.Dar ma trezesc dintr-o data buimaca si confuza in fata uimitorului peisaj oferit de etajul superior al Turnului si ganduri tulburatoare ma bantuie.Imi imaginez cum ar fi sa fii in aceasta aventura uimitoare langa mine,plimbandu-ne pe strazile Parisului,oferindu-mi flori si spunandu-mi cat de mult ma iubesti,furandu-mi saruturi la intervale mici si regulate de timp,sa admiram frumosul peisaj ce ne este oferit de frumosul Paris.Dar aceste imagini incep sa devina incetosate in mintea mea.De ce oare?A inceput ploaia.Aceasta imi sterge imiginile fascinante din cap si cele doua lacrimi ce s-au strecurat e fata mea.Nu a durat mult pana ce am ajuns sa fiu uda pana la piele,dar nu vroiam sa plec,vroiam sa stau acolo,in ploaie,sa simt cum aceasta imi sterge tristetea din suflet.Dar se opreste,si odata cu aparitia curcubeului dispare complet tristetea si dezamagirea ce-mi invada sufletul.