Tentativa...

Intre mine si el nu a mers totul perfect.Mi-a gresit de multe ori si de fiecare data l-am iertat pentru ca il iubeam ,si de fiecare data cand era langa mine.Asta pana-ntr-o zi cand am vrut ceva special...ceva care sa nu uit,o amintire frumoasa.Ce-i drept am obtinut-o pe moment dar sa dovedit a fii o minciuna.Era seara,pe la ora 22 batu cineva la usa,eram sigura ca era el,si am simtit cum inima mi-o ia la goana la gandul ca urma sa fie langa mine sarutandu-ma si aratandu-mi dragostea ce mi-o purta.Am mers cu pasi usor grabiti catre usa pentru ai deschide cat mai repede.Odata usa deschisa el trecu pragul cu pasi rapizi sarutandu-ma usor.In acel moment am simtit ca ma iubeste.A fost minunat.Dar discutiile noastre au degenerat si am ajuns la un subiect care l-a facut sa-si arate sensibilitatea ascunsa in spatele mastii dure ce o purta.In momentul in care am vazut cum i se preling lacrimi cu repeziciune pe fata-i alba mi sa umplut sufletul de bucurie,dar in acelasi timp si de tristete,pentru ca el suferea.I-am sters lacrimile cu o atingere delicata,dar ele continuau sa-i curga pe fata.Am simtit cum mi se umezesc ochii.Mi-a trecut rapid prin minte gandul ca am facut baiatul dur sa aiba incredere in mine si sa planga in fata mea.Am alungat acel gand foarte repede pentru a putea fii in totalitate atenta la el si la ceea ce va urma sa spuna.Trecura aproximativ 20 de secunde,in care am incercat din rasputeri sa-mi stapanesc lacrimile,am reusit sa o fac,dar in momentul in care buzele sale nu au mai fost unite una de cealalta am stiut ca va spune ceva si am ascultat cu atentie cu ii aluneca pe buze cele doua cuvinte ce mi-au distrus toata incercarea de mai devreme de a-mi stapani lacrimile.TE IUBESC au fost cuvintele ce lea rostit printre lacrimi,apropiindu-se usor,sarutandu-ma si stergandu-mi lacrimile cu o atingere usoara.Atunci chiar am crezut ca e adevarat,ca am reusit sa il schimb,sa-l fac sa-si scoata sentimentele la iveala.Dar nu trecu mult pana incepu sa ma sarute intr-un mod total diferit de cel in care obisnuia sa o faca deobicei.Nu am spus nimic,nu am ezitat,deoarece imi placea .Dar totul a inceput sa degenereze fara sa-mi dau seama la inceput.Dar devenise ceva brutal,ma forta sa fac ceea ce nu vroiam.Mi-a rupt camasa ce o purtam cu o usurinta incredibila.In acel moment mi-am dat seama de ceea ce urma,de ceea ce avea de gand sa faca.Atunci am inceput sa il bruschez,sa ma zbat ,dar fara rezultat.Forta sa s-a dovedit a fii mai mare decat a mea.Imaginile din trecut imi zburau prin fata ochilor,doar ca totul se intampla acum cu persoana pe care o iubeam si in care aveam incredere.Nu stiu cum am reusit sa ma eliberez si sa-i indepartez mainile de pe mine,dar am facut-o.Nu la mult timp dupa asta am simtit cum intru usor in stare de soc.Auzeam vag scuzele pe care si le cerea si rugamintile de al ierta.Nu am putut reactiona in urmatoarele minute.Dar cand am reusit in sfarsit sa gandesc cat de cat limpede am avut curajul de ai spune ca-l urasc in timp cel impingeam cu brutalitate spre usa.La inceput nu a vrut sa plece,continua sasi ceara scuze,sami spuna ca nu a vrut,ca nu sa putut controla.Dar eu nu puteam gandi,analiza sau crede ceea ce zice asa de limpede ca deobicei.Asa ca am ales sai dau o palma in timp ce i-am deschis usa de la intrare pentru a putea iesi cat mai repede posibil pentru a ma lasa sa-mi fac ordine in ganduri.Credeam ca voi reusi sa gandesc limpede dupa cateva ore dar nu...au durat zile intregi pana ce am reusit sa-mi revin...si nici in ziua de azi nu pot spune ca miam revenit complet din ceea ce sa intamplat.