Inca sper...

Cum se face ca in toate visele si cosmarurile ce ma bantuie in fiecare noapte apari tu?Ma straduiesc din rasputeri sa aflu raspunsul la aceasta intrebare de mai bine de 3 luni.Dar de ce toate raspunsurile sunt aberatii,nimic clar, nimic ce ar putea avea logica?Poate pentru ca te iubesc?Sa fie oare aceasta intrebare raspunsul la intrebarea mea?Nu stiu.Stiu doar ca la fiecare rasarit de soare cand acesta isi trimite razele pentru ami mangaia si alina chipul pe care sute de lacrimi s-au uscat cu timpul imi verific telefonul in speranta ca atunci cand il voi debloca voi gasi un apel sau un mesaj de la tine.Dar nu.Niciodata nu am gasit nimic in afara de dezamagire si alte mii de ganduri ce-mi aduc lacrimi pe chip.Poate sunt proasta ca inca tin ca o nebuna la tine.As prefera,acum,sa regret ceea ce am facut decat sa regret ca nu am facut,iar acum imi arde mintea la gandul ca nu am facut acel lucru caruia ii simt lipsa,acel lucru ce-mi este vital.Ar fi putut fi totul perfect daca spusele tale ar fi fost adevarate,iar egoismul tau nu ar fi existat,daca ai fi apreciat ceea ce ai si sa fi reuntat la incercarea esuata de a avea mereu mai mult decat ai deja.Se spune ca majoritatea oamenilor invata din greseli,dar tu nu te afli in  acea majoritate,poate ca nici eu,asta pentru ca te-am iertat de mii de ori indiferent de greseala-ti facuta sau de suferinta-mi provocata.Dar continui sa sper ca voi reusi sa te am inapoi,ca vei realiza cat de mult te iubesc si ce insemni pentru mine,dar poate cand iti vei da seama va fii prea tarziu iar eu voi fii deja plecata si tu vei fii deja o amintire pustie in mintea mea.