Prostutule, nu fi orb! Priveste-ma in ochi, uita-te atent si ai sa-mi vezi povestea, adevarul, si vei mai vedea si cat de mult te iubesc.
De ce vrei sa ma faci sa urasc ziua in care mi-ai intrat in viata si-n inima? De ce ma urasti atat de mult? De ce nu vrei sa ma asculti si sa vezi ca-ti vreau doar binele?
Nu fi orb! Ea e rea, nu vrea binele nimanui. Vrea doar binele ei. Ii raneste pe toti pentru a obtine ea totul.
Acum ma vezi, nu? Ma vezi zilnic si nici macar nu apreciezi asta. Dar ce vei face in momentul in care voi disparea? Oare iti voi lipsi? Oare ma vei cauta ori ma vei lasa sa plec fara a-ti lua ramas bun sau fara a-mi mai da prilejul de a mai vorbi vreodata cu tine dupa ce voi pleca?
Poate ca eu nu-ti voi lipsi, dar tu mie da. Imi va lipsi zambetul tau, strangerea de mana ce mi-o daruiai, sarutul timid, imratisarea calda si incercarea ta aproape continua de a ma face fericita si de a-mi aduce zambetul pe buze.
Voi pleca, imi va fi dor, dar jur ca nu voi putea fi suparata pe tine. Nu te voi putea ura vreodata. Nu te pot ura pentru ca insemni totul pentru mine. Nu stii cat de multe as face si am facut pentru tine. Habar nu ai cate sacrificii am facut pentru a putea continua sa-ti vorbesc si sa-mi pentrec timpul cu tine. Orium ar fi nu mai conteaza acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu