Oare?!

S-a terminat cum am presupus eu....

Ea chiar nu s-a putut abtine macar de data asta. Si a vazut doar cat de fericita ma faci. A vazut sclipirea din ochii mei cand tu ma sunai.Dar ei nu i-a pasat de fericirea mea sau de sufletul tau.Nu a rezistat fara a intervenii sa ne desparta.A preferat sa piarda ea totul in schimbul despartirii noastre. Ar trebui sa o las pe ea in pace acum si sa ma gandesc mai bine la ceea ce sa intamplat si la ceea ce va avea sa urmeze. Am intrebari ce-mi inunda mintea bolnava de dorul fericirii.Intrebari precum: Oare acum plangi si tu ca mine?Oare te doare ca si pe mine? Oare stai intr-un colt gandindu-te la mine asa cum o fac si eu acum? Sau doar stai in fata calculatorului fara ati pasa?Oare gandim si simtim aceleasi lucruri? Sau sunt doar iluziile mele? Sunt intrebari ce nu au raspunsuri. Defapt au,dar numai tu le poti da.Iar daca ele nu sunt sincere nu te obosi sa-mi raspunzi. Dar degeaba ma inteb si scriu asta acum pentru ca oricum tu nu vei citi niciodata gandurile si sentimetele ce le-am "imbracat" in pasiunea de a scrie si le-am asezat aici. Vei sti vreodata ceea ce am simtit in fiecare moment in care erai langa mine?Nu,nu vei sti pentru ca mi-e prea teama sa-ti spun. Nu vei citi niciodata adevaratele "povesti" ascunse in spatele scrierilor mele. Stiu ca ma consideri un copil ciudat ce vrea sa te invaluie cu gandurile si frazele sale filozofice. Defapt,poti crede ce vrei tu.Nu te condamn.Sunt gandurile tale,sentimentele tale. Orice decizie ai lua inima si mintea ma obliga sa ti-o respect chiar daca in anumite cazuri nu-mi doresc sa o fac.Am momente in care-mi doresc sa ma opreasca cineva sau ceva din a mai vorbi cu tine sau macar sa faca sa dispara tot ceea ce simt acum pentru tine. Dar e imposibil.Nimeni nu poate face asta.