Imi doream de mult sa abordez acest subiect... Multi ma intreaba si se intreaba de ce scriu, pentru ce o fac. Unii cred ca este o pierdere e timp, altii ca e doar o insiruire de cuvinte fara sens si rost , o poastare de care nimanui nu ii pasa. Acum ar trebui sa dau raspunsurile la toate aceste intrebari. De ce scriu? Scriu pentru ca asta ma elibereaza, asa pot fi eu insami, pot spune exact ce gandesc si ce simt fara ca cineva sa ma judece. Cand creez un nou post pun in el o bucatica din mine, din sufletul meu. Daca nu as mai putea scrie as innebuni, as fi inchisa in mine, nelasand nici un sentiment sau gand sa iasa la iveala. Da, poate e inutil sa arunc milioane de cuvinte in zeci de posturi pe un singur blog ce apartine unei singure minti. Multi spun ca sunt prea mica ca sa scriu despre durere, iubire, viata sau orice altceva ce reprezinta maturitatea. Dar toti privesc la aparente, la detaliul anilor, nu vor sa vada ce se ascunde in spatele acestora, nu vor sa descopere ganduri ce poate nici un adult nu le are, sentimente prea puternice pentru un adolescent. Mi-am injectat in vene de-a lungul timpului atata ura, iubire, fericire, tristete, zambete si lacrimi incat sunt un amestec de ganduri si sentimente ce ar putea intelege orice tip de persoana. Dar la ce bun sa inteleg pe oricine daca nimeni nu ma poate intelege pe mine? Nimeni nu poate sa intleaga ce e in mintea mea, in sufletul meu si mai ales in inima mea... Uneori imi doresc ca tot ce scriu aici sa nu fie vazut de zeci sau mii de persoane, as vrea doar ca anumite post-uri sa fie vazute de cine trebuie. Dar oricat de mult mi-as dori asta este imposibil...Scriu ca sa fiu eu!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu