O amintire...

Stau in pat, cu laptopul in brate si o amintire ce si-a pus amprenta asupra mea ma rascoleste brusc. Pana acum nu am scris despre acea amintire, hotarasem sa ramana doar in mintea mea. Dar nu pot sa o mai tin inchisa in acel cufar ferecat cu mii de lacate din inima mea pentru ca se zbate din ce in ce mai tare vrand sa iasa, sa evadeze, sa ma lase sa o uit... Si totusi nu o pot da uitarii, ma face mult prea fericita.
Ar trebui sa vorbesc despre acea amintire in sine si sa o descriu nu sa continui sa ma eschivez datorita fricii. Da, imi e teama sa scriu despre asta pentru ca e una din cele mai frumoase amintiri ce le detin. E acea amintire in care credeam ca am gasit persoana potrivita, era perfect, era totul pentru mine. Dar voi ramane doar la verbul ERA, pentru ca acele momente frumoase au trecut si au urmat altele mult mai dureroase. Acum ar trebui sa vorbesc de tot ceea ce a fost frumos si sa las partea urata a lucrurilor pentru alta data. Ne cunosteam de mult timp, de aproximariv 7 ani, dar o lunga perioada de timp nu ne-am mai vazut si nu ne-am mai vorbit. Asta pana in vara ce tocmai a trecut unde totul s-a schimbat. Nu ne mai vazusem de mult, dar ne-am recunoscut reciproc intr-un parc. Atunci, cand l-am vazut, am decis sa fac eu primul pas si sa merg la el si sa ii spun ca sunt fosta lui colega si ca mi-a fost atat de dor de el. Ma asteptam sa nu ma recunoasca, ca doar au trecut 6 ani de cand nu ne mai vazusem, dar m-a recunoscut. Iar de atunci a inceput totul. Am inceput sa vorbim si nu dupa mult timp am iesit impreuna. Era seara, iar el a intarziat cateva minute la asazisa noastra "intalnire". Exact in momentul in care am vrut sa ma duc spre usa blocului si sa o deschid, a aparut el cerandu-si scuze ca a intarziat. L-am iertat pentru ca nu puteam sa nu o fac, era atat de dragut, inalt, cu ochii caprui precum ciocolata, parul saten, buzele mari si frumoase, iar chipul sau angelic si sufletului lui bun[asa cum am crezut eu ca il are] mi-au creat in minte imaginea de baiat perfect, el era ceea ce credeam ca am nevoie. Am inceput sa ne plimbam, sa mergem spre un parc ce se afla in apropiere. In timp ce ne plimbam am vorbit, am chicotit, ne-am tachinat si am depanat amintiri, asta pana cand am simtit cum mana lui mi-a atins usor soldul tragandu-ma cu caldura mai aproape de el. Nu am ezitat prea mult si am acceptat sa fiu mai aproape de el. Nu trecu mult timp de cand mergeam asa ca simt cum mana lui aluneca usor de pe soldul meu, urmand sa ma ia de mana. Am mers tinandu-ne de mana tot drumul ce ne mai ramasese sa-l parcurgem pana la parc. Intrarea in parc era marcata printr-o bolta de lemn pe care atarnau trandafiri albi si rosii. Dand sa intram in parc, el ma opri exact sub bolta de trandafiri deasupra careia luminau doar miile de stele, ma opreste usor, ma apropie mai mult de el si ma saruta usor si cu caldura, iar acel sarut delicat transformandu-se intr-unul pasional. A fost cel mai romantic lucru pe care l-am trait pana atunci. In acel moment cand buzele noastre formau un intreg am simtit cum inima da sa-mi iasa din piept si atunci mi-am dat seama ca il iubesc. Am petrecut minute bune in acel parc linistit tinandu-ne in brate, tachinandu-ne si sarutandu-ne. Nu trecu mult timp si a trebuit sa plecam deoarece era tarziu. El m-a condus pana acasa, tinandu-ne de mana tot drumul. Ajunsi in fata blocului meu am mai petrecut o ora impreuna, vorbind despre noi, despre ceea ce ne place sa facem despre modul nostru de a gandi si caracterul nostru. Totul se imbina atat de bine, era asa de frumos, dar a sosit si momentul in care a trebuit sa plec si sa imi iau ramas bun de la el si de la acea seara minunata pe care mi-a oferit-o. Dar inainte de a intra in bloc se apropie usor de mine si ma saruta dandu-ma cativa pasi in spate lipindu-ma de perete si luandu-mi fata in maini, ma saruta timp de cateva minute. Am incercat sa ma retrag de cateva ori din sarutul lui dar nu m-a lasat, iar ce-i drept nici nu vroiam sa se termine. Dupa toate astea imi plasa un sarut pe frunte iar apoi unul pe buze, ma stranse in brate si si-a luat la revedere. Se pare ca acel la revedere a fost pentru totdeauna. A plecat si a lasat in inima mea numai dragoste impletita cu ura ce i-o port pentru ceea ce mi-a facut. Acela a fost ultimul moment in care l-am vazut. Da, stiu ca nu are sens ceea ce a facut. Nu are sens faptul ca s-a purtat asa de frumos iar apoi a plecat luandu-mi inima si speranta ce o detineam. Sunt atatea intrebari ale caror raspunsuri sunt la el... Dar nu voi afla nicioadata aceste raspunsuri pentru ca el a ales sa plece... [C.]