Goliciune...

Stau in fata oglinzii si-mi privesc goliciunea.Dar nu cea exterioara,ci cea interioara. Sufletul,inima,mintea,toate acestea-mi sunt goale.Singurul lucru ce le mangaie usor e vantul ce zboara fiecare ramasita a unei amintiri placute sau macabre.Era un timp in care credeam ca e din ce in ce mai rau,ca aceasta goliciune ma va omora,dar sa dovedit a fii mai placut decat imi imaginam.Mintea mie libera,sentimentele au disparut alergand afara din mine si tot ceea ce mar fi facut fericita sau trista a plecat,s-a evaporat tot.Iar acum sunt neutra,nu mai am nevoie decat de aer pentru a trai si parca asa e mult mai bine.Acum pot fii scorpia ce am incercat sa fiu de nenumarate ori.