Refugiere...

Poate vei crede ca mai vait.Dar vreau sa scap,sa evadez din aceasta inchisoare ce inainte imi servea drept propria camera.Totul este infestat,vandalizat si invadat.Intimitatea mea a disparut,nu mai pot gandi si parca nici nu mai pot scrie.Nu stiu ce e cu mine.Simt cum peretii sa apropie incercand sa ma striveasca,sa ma omoare in chinuri groaznice.Si nu pot evada,dar nici nu voi incerca sa evadez pentru ca poate sfarsitul meu ii va multumi pe toti.Poate asa voi fi mai fericita,impacata cu mine,poate asa nu voi mai suferi.As vrea sa vad cui ii pasa cu adevarat de mine,sa vad pe ai cui obraji se vor prelinge lacrimi si pe ale caror fete vor exista zambete de bucurie.Cu toate ca stiu cine va plange si cine va fii fericit as vrea sa ma pot convinge.Vreau sa renunt la tot.Asa voi face,iar dupa asta ma voi refugia in propriile-mi ganduri.Singurul lucru pe care-l iubesc si nu mi l-ar putea lua nimeni e scrisul.Cand scriu ma simt libera,cand scriu plang,cand scriu rad,cand scriu totul e perfect.E singurul lucru ce-mi mai aduce acum o raza de soare in suflet si un zambet timid pe fata.Ceea ce scriu este tot ce am mai de pret pe lumea asta!