Ganduri...

Si devine din ce in ce mai greu sa supravietuiesti in aceasta lume. E din ce in ce mai greu sa faci un pas inainte fara sa fi judecat pentru alegerea ta si drumul pe care ai ales sa mergi. Devenim din ce in ce mai suspiciosi, mintim din ce in ce mai mult, dragostea dispare pe zi ce trece lasand ura si rautatea sa se instaleze in noi. Nu mai stim ce e iubirea, ce e fericirea, ce sunt lacrimile de bucurie sau cele de tristete. Luptam pentru lucruri materiale in loc sa alergam dupa sentimente. Suntem doar pentru noi insine, nu ne pasa de cei din jur. Continuam sa alungam oamenii dragi de langa noi si sa ii tinem aproape pe cei ce ne folosesc. Intr-adevar, in ziua de azi nu stii cine iti este cu adevarat prieten si cine nu, nu stii in cine sa te increzi si pe cine sa crezi. Facem alegeri gresite, ne lasam purtati de prejudecati si orgolii. Ma intreb oare unde o sa ajungem daca vom continua asa... Probabil vom trai intr-o lume in care iubirea va fi considerata un sentiment din categoria SF iar ura si rautatea vor fi la ordinea zilei. Ma-ntreb de ce respingem socializarea si vrem sa ramanem in acelsi cerc inchis de prieteni, nu mai exista dorinta de a explora si a gasi lucruri noi. Alergam dupa lucruri infantile. Putini sunt cei ce in aceste vremuri stiu ce e iubirea. Nu multi stiu sa o arate si sa o impartaseasca. Multi doar joaca un rol in care iubirea le e arma. Alti iubesc iubirea dar nu o gasesc, iar cei ce se iubesc reciproc nu au curajul sa si-o spuna unul celuilalt. De ce e atat de greu sa iubim? Pentru ca ne e teama de suferinta, pentru ca suntem mult prea comozi ca sa ne implicam in ceva ce necesita seriozitate si stabilitate.Acum stau si ma gandesc si ajung la concluzia ca am scris toate aceste lucruri degeaba pentru ca ele vor ramane in arhiva blogului fara ca celor ce citesc aceste cuvinte sa le pese cu adevarat. Scriind toate aceste lucruri nu pot schimba nimic, nici daca acest post ar fi citit de intreaga lume. Dar voi continua sa scriu chiar daca o fac doar pentru mine. Voi continua pentru ca asta ma ajuta sa ma eliberez de sentimente, ganduri si regrete. Asternand gaduri si amintiri prafuite aici, pe acest fundal alb pot spune cu exactitate cine sunt cu adevarat. Daca cineva ar vrea sa ma cunoasca cu adevarat ar fi deajuns sa citeasca macar o mica parte din acest blog si isi va da seama cine sunt eu cu adevarat...

Identici pe jumatate

Traim intr-o lume in care ne bazam pe idei preconcepute si detalii inutile. In viata nu trebuie sa iti para rau de nimic pentru ca ai una singura si trebuie sa te bucuri si sa traiesti fiecare clipa asa cum e ea, fie ca e buna sau rea. In viata cazi, te ridici, plangi, suferi, razi, zambesti, iubesti, urasti, adori, dispretuiesti, te simti bine, te plictisesti sau te simti si rau, oricum ar fi nu dispera pentru ca asta e viata. Fiecare om are trairile lui, sentimentele lui, gandurile lui. Am ajuns la concluzia ca toti suntem la fel, fiecare detinem aceeasi inima, suntem identici din punct de vedere sentimental, nu ne delimiteaza si nu ne ridica nimic fata de ceilalti in afara de mintea noastra, de creier, de inteligenta innascuta si cea dobandita de-a lungul timpului.

Ce e amorul?

Ce e amorul? Sau mai bine zis... Ce e iubirea?
E ceva ce te ridica pe un drum anevoios sau lin pe culmile inalte ale fericii, acolo unde totul ti se pare perfec si imposibil de distrus. Dar pe cat de repede ajungi acolo sus, tot atat de repede, ba chiar mai repede si cazi, zdrobindu-te de asfaltul rece si umed al lumii rele in care traim. Si te doare, suferi, plangi si nu poti schimba nimic pentru ca ei, baietii sunt doar niste simplii vanatori, iar tu esti prada lor. Iar tu, esti soarecele, iar ei pisica pana cand te prinde si te doboara, iar atunci rolurile de inverseaza si tu devii doar o noua achizitie la numeroasa lor colectie de inimi furate si zdrobite cu nepasare. E ceva ce doare si iti sfasie de fiecare data cate o bucatica sin inima, ajungand la un moment dat sa nu o mai ai. Ramai fara inima, iar atunci devii ca ei, rea si nepasatoare. Dar pana atunci mai ai de indurat suferinta provocata de vorbele lor murdare si mincinoase. Daca ar stii ei, baietii, cate nopti am pierdut plangand pentru ei, cate lacrimi am varsat si cate vise ni s-au spulberat nu ar mai repeta greselile facute cu nici o fata. Dar chiar daca ar stii ar fi imposibil ca ei sa se schimbe. Asta e natura lor, sa raneasca simbolul frumusetii, femeia. Nu stiu sa aprecieze sentimentele ce le avem pentru ei. Ei continua sa alerge dupa ambalaje ieftine dar frumoase, nefiind atenti la sufletele ce ascund fiinte si sentimente adevarate nu papusi plastifiate. Dar chiar si asa, scriind toate astea nu voi schimba nimic, orice as face eu, orice cuvant in plus pe care l-as scri aici ar fii de prisos pentru ca lor nu le pasa. Sunt atat de nepasatori incat nici nu se vor deranja sa citeasca aceasta insiruire de cuvinte pline de durere ale unei fete ce stie ce e aceea dragoste si ce e aceea durere.

El e diferit...

El nu e la fel ca ceilalti. E bun, grijuliu si stie sa-ncalzeasca sufletul cuiva doar prin cateva cuvinte rostite cu caldura din adancul inimii sale mari si extrem de bune. Cand il privesc in ochi vad toata bunatatea ce o detine in sufletul sau pur de copil matur. Mai vad si o urma de dragoste ce mi-e adresata. Aceeasi dragoste pe care ti-o port si eu. E sentimentul ce ma face sa zambesc cand e langa mine, cand ma trange de mana si ma imbratiseaza cu o caldura pe care nu am mai intalnit-o la nimeni pana acum. Ma face sa vreau sa fiu in preajma lui in fiecare minut al zilei. Continuie sa ma faca sa zambesc cu fiecare secunda care trece agale pe lanag noi si iubirea noastra.Cand sunt langa el as vrea sa transform secundele in ore iar orele in zile. Nu pot sta departe de el. Nu pot lupta cu sentimentele ce i le port cu drag. Chiar de incerc sa le infrunt, lupta cu ele ar fii in zadar, au ajuns sa fie mai puternice decat mine. Voi continua sa-l iubesc pana-n momentul in care-l voi revedea.

Prieteni cu beneficii

Cei mai buni prieteni sau potentiali iubiti? Prietenie sau iubire? Dragoste sau indiferenta? Ce e intre noi? Ce ne desparte? Ce ne retine? E doar un joc. Suntem doar prieteni cu beneficii. Avem sentimente superficiale si vieti diferite. De fapt gresesc. Eu te iubesc, chiar te iubesc cu adevarat. Dar ceea ce simti tu e doar ceva superficial, e doar o minciuna ce tine in piciore o amintire de neuitat. Daca as putea m-as juca astfel la nesfarsit. Nu m-as opri niciodata din a te iubii daca as stii ca ai continua cu acest joc ce ma fascineaza. Te ajut sa aflii totul despre noi, fetele, iar tu ma ajuti sa va inteleg pe voi, baietii. Chiar si asa continui sa iti spun sau mai bine zis sa gandesc: - Hai, vino mai aproape, saruta-ma, spune-mi ca ma iubesti chiar daca ma minti, simte caldura privirii si a corpului meu cand esti atat de aproape de mine. Priveste cum reusesti sa fii singurul baiat ce a izbutit sa ma emotioneze cu adevarat. Oricat de mult imi place mie acest joc e momentul sa pun STOP si sa o iau de la capat. Nu vom ajunge nicaieri astfel, iar asta imi ordona mintea ce reuseste sa gandeasca rational, nu inima ce gandeste prin iubirea ce ti-o port. Azi uit tot ce tine de NOI si redevenim cei mai buni prieteni chiar daca te iubesc.

Ai o singura viata.

Ai o singura viata asa ca traieste-o din plin. In mintea ta exista un singur vis cu adevarat maret si important asa ca implineste-l, fa-l sa devina realitate, lupta pentru atingerea lui. Ai o singura persoana ce o poti iubi cu toata fiinta ta si cu adevarat asa ca nu ezita sa o faci, sa-i arati ceea ce simti pentru ea. Ai mii de ganduri bune si rele in minte asa ca nu le lasa sa ramana acolo, imparataseste-le personelor carora le sunt adresate. Nu uita niciodata ca mii de oameni isi doresc inima ta, gandurile tale bune si tot ce ai tu mai bun si mai frumos. Nu fii indiferent. Privestele sentimentele cum radiaza in jurul lor in timp ce vor sa ajunga la tine, in corpul tau, in mintea ta. Nu ii lasa sa plece fara a le da macar o sansa. Lasa-i sa-ti arate ceea ce simt, ceea ce gandesc si ceea ce pot. Nu trada, nu minti si nu lasa pe nimeni sa-ti distruga sentimentele,gandurile,visele. Nu-ti distruge singur tot ceea ce ai mai de pret. Nu lasa sa iasa toate sentimentele din tine neoferindu-le cuiva care intradevar le merita. Nu le risipi. Pastreaza-le, ofera-le, simte-le si fa-le sa creasca. Nu fii copil! Priveste realitatea, viata, visul, sentimentul, gandul, totul. Priveste-ma pe mine si spune-mi ca ma iubesti... Dar toate astea sunt doar ganduri infantile gravate in vid imposibil de materializat si mult prea greu de pastrat in interiorul meu...

Nu fi orb!!!

Prostutule, nu fi orb! Priveste-ma in ochi, uita-te atent si ai sa-mi vezi povestea, adevarul, si vei mai vedea si cat de mult te iubesc. 
De ce vrei sa ma faci sa urasc ziua in care mi-ai intrat in viata si-n inima? De ce ma urasti atat de mult? De ce nu vrei sa ma asculti si sa vezi ca-ti vreau doar binele?
Nu fi orb! Ea e rea, nu vrea binele nimanui. Vrea doar binele ei. Ii raneste pe toti pentru a obtine ea totul.
Acum ma vezi, nu? Ma vezi zilnic si nici macar nu apreciezi asta. Dar ce vei face in momentul in care voi disparea? Oare iti voi lipsi? Oare ma vei cauta ori ma vei lasa sa plec fara a-ti lua ramas bun sau fara a-mi mai da prilejul de a mai vorbi vreodata cu tine dupa ce voi pleca?
Poate ca eu nu-ti voi lipsi, dar tu mie da. Imi va lipsi zambetul tau, strangerea de mana ce mi-o daruiai, sarutul timid, imratisarea calda si incercarea ta aproape continua de a ma face fericita si de a-mi aduce zambetul pe buze.
Voi pleca, imi va fi dor, dar jur ca nu voi putea fi suparata pe tine. Nu te voi putea ura vreodata. Nu te pot ura pentru ca insemni totul pentru mine. Nu stii cat de multe as face si am facut pentru tine. Habar nu ai cate sacrificii am facut pentru a putea continua sa-ti vorbesc si sa-mi pentrec timpul cu tine. Orium ar fi nu mai conteaza acum...

Ceea ce simt

Imi ceri sa-ti spun ceea ce simt pentru tine, imi ceri sa-ti spun tot ce e in inima mea. Ei bine, iti voi spune daca intradevar vrei sa sti asta. 
Cand ma suni simt cum inima mi-o ia la goana si un zambet sincer si larg mi se afiseaza pe fata oricat de suparata as fi fost pana in acel moment. Cand ma tii de mana simt cum bunatatea ta intra in mine, trecand prin fiecare vena a corpului meu, facandu-ma sa nu mai am nici macar un gram de rautate in interiorul meu. Cand ma strangi in brate simt cum toata lumea din jurul meu dispare, lasandu-ma sa fiu doar eu cu tine. Cand te apropii usor de mine si ma alinti simt cum intreg corpul incepe sa-mi tremure de emotii. Cand imi umbli delicat prin par simt ca ma iubesti si ca sunt singura fata care exista pentru tine chiar daca nu e asa. Cand imi vorbesti serios simt bunatatea si sinceritatea ta iesind la iveala. Cand treci pe langa mine, chiar de ma saluti sau nu, simt ca esti rau pentru simplul fapt ca nu i-ai spus "buna" si nu m-ai intrebat "ce ai faci?", si chiar de faci asta tot simt ca eti rau petrru faptul ca nu te-ai oprit din drumul tau ca sa stai macar un minut cu mine. Cand te vad vorbind cu alta fata simt cum gelozia ma inunda asa cu nu a mai facut-o vreodata. Cand te vad in curtea scolii sau pe hol si nu esti cu mine simt nevoia de a face orice numai sa mai trec odata pe langa locul in care te aflii tu, pentru ca, poate, astfel vei veni si vei sta cu mine. Cand ma necajesti, ma tachinezi sau ma faci sa ma simt oarecum prost, facand toate astea doar in gluma, simt afectiunea ta fata de mine chiar daca poate ea nu exista cu adevarat. Cand ma minti simt ca vrei sa ma aperi, sa nu ma ranesti cu adevarul ce sti ca ma va durea. Cand ma certi simt ca vrei sa ma determini sa fiu mai puternica si mai buna decat restul. Cand ma incurajezi simt cum crezi in mine. Cand ne certam simt ca o facem numai din vina mea, simt ca puteam fi mai buna si mai ingaduitoare, astfel incat sa fac in asa fel sa nu ne mai certam. Cand incerci sa ma opresti din plans simt ca-ti pasa cu adearat. Cand ma ajuti simt fericirea ce nu amm-ai simtit-o de mult. Cand ma saruti simt fantezie, bucurie, iubire, mandrie, ma simt frumoasa si speciala, simt inima batandu-mi tare, parca vrand sa-mi iasa din piept si sa ti se daruiasca singura, fara a-mi cere acordul. Cand imi spui ca ma iubesti, chiar de o faci si in gluma, sincer, nu simt nimic, si asta pentru ca nu exista cuvinte sau sentimente sa exprime ceea ce simt in momentul in care imi spui ca ma iubesti. Cand esti langa mine, doar noi doi, ma simt fericita si implinita. Ceea ce simt eu pentru tine e unic si de neegalat, e sentimentul ce imi e frica sa il exteriorizez, sa ti-l arat sau sa ti-l fac cunoscut doar de teama ca tu nu simti acelasi lucru. Ceea ce simt pentru tine e ceea ce ma defineste ca om, ceea ce spune totul despre mine. Este sentimentul ce nu-mi sa voie sa te mint sau sa te abandonez vreodata. Iar de voi face asta candva, sa stii ca nu am facut-o constient. Acest sentiment ce il am pentru tine este cel mai de pret lucru pe care il am in momentul de fata...

Asa simte sa faca!

Inca simt primul sarut pe buze,inca visez ca ma iubesti sau ca ma iubeai candva. Nu vreau, nu pot sa-mi iau adio acum cand stiu ca am insemnat si insemn ceva pentru tine... Nu-mi spulbera visul,nu a alunga de langa tine niciodata si nu-mi spune ca nu m-ai iubit pentru ca stiu ca ai facut-o,am sitit asta in momentul in care buzele noastre s-au lipit continuand cu miscari blande si placute. Ofera-mi doar o ora in care sa-mi fi alaturi inainte ca eu sa plec, iar de vei face asta doar strange-ma in brate,spune-mi ca ma iubesti si saruta-ma pentru ultima data inaite de a ne desparti pentru totdeauna... Acorda-mi din nou acea privire blanda si plina de dragoste ce o ador. Strange-ma in brate si spune-i ca nu vrei sa plec daca intradevar vrei si simti asta. Promite-mi ca-mi vei spune totul si mai pormite-mi ca nu va mai exista nimeni ca mine si nici o amintire ca a mea in viata ta. Nu ma lasa sa mai vars vreo lacrima. Doar tine-ma de mana si spune-mi ca totul va fi bine chiar daca nu va fi asa. Imi doresc ca tu sa fi acel baiat din viata mea care sa lupte pentru dragostea si fericirea mea. Acel baiat ce peste un an se va intoarce la mine si nu ma va mai parasi vreodata.Cel ce ma va tine in brate,ma va saruta si ma va iubi pentru ca asa sime sa faca nu doar pentru a ma face fericita. 

Sinceritatea si bunatatea ta...

Esti ceea ce nu am crezut ca vei putea fi vreodata. Ador sa vad cum sinceritatea si bunatatea din tine iese la iveala. Dar totusi e prea tarziu. De ce ai facut-o asa de tarziu? Oricum ar fi, acum, la final, nu mai conteaza asta. Important e ca ai facut-o si acum. Poate vei continua sa o dai in bara,dar nu te voi putea judeca. Stiu prin ce treci,stiu ceea ce simti si ceea ce gandesti. Daca as putea si mai lasa, ti-as fi alaturi mereu,noapte si zi,fara a-ti cere nimic la schimb.As face asta doar din pura placere. Vreau sa-ti arat ceea ce simt,ceea ce gandesc si cine sunt cu adevarat, macar acum, la final.Dar e imposibil daca tu continui sa respingi orice urma de comunicare. Nu vreau sa o mai aduc in discutie pe EA,pentru ca ma voi enerva si voi scire lucruri rele si despre ea dar si despre tine,iar acum nu vreau sa fac asta... Vreau doar sa cred ca totul a fost real,nu doar o minciuna...

Crede-ma!!!

Pana acum nu ai stiut ceea ce gandesc si simt cu adevarat.Dar acum ai sa afli chiar daca vrei sau nu.Daca vei citi asta bine,inseamna ca iti pasa macar putin,iar daca o vei impaturi,o vei baga in buzunar si la un moment dat o vei arunca sau nu o vei citi niciodata inseamna ca intradevar nu-ti pasa de mine.
Poate ma crezi o ciudata.De fapt asta ma crezi,dar in fine nu asta conteaza. Nu conteaza nici ca ma consideri o copila cu vise nebune si cu o perspectiva diferita si mult prea ciudata de a privi lumea.E ceea ce crezi tu si nu cred ca te pot judea pentru asta. In fine...
Eu una sa stii ca m-am saturat de toate astea.Mam saturat sa ma simt folosita si luata in bataia ta de joc.As vreaca macar odata,acum, sa-mi spui adevarul.Vreau doar sa stiu ceea ce gandesti,crezi si simti pentru mine.
Pricepe odata pentru totdeauna ca insemni mult pentru mine,dar asta nu va insemna niciodata ca voi fi proasta ta sau o marioneta pentru tine. Nu vreau sa ajung vreaodata sa regret ca te-am iubit sau ca te-am iertat de atatea ori.Nu vreau sa regret ca te-am lasat sa-mi intri in inima.Nu vreau sa regret fiecare clipa petrecuta cu tine.
Crede-ma ca mai facut sa nu stiu ce se intampla cu mine...

Prostie si inteligenta...

                         

Anumite persoane cred ca mi-au inchis gura, ca tac in fata lor pentru simplu motiv ca nu le raspund provocarilor, dar se pare ca n-au inteles: "UNDE PROSTIA VORBESTE, INTELIGENTA TACE!"

Oare?!

S-a terminat cum am presupus eu....

Ea chiar nu s-a putut abtine macar de data asta. Si a vazut doar cat de fericita ma faci. A vazut sclipirea din ochii mei cand tu ma sunai.Dar ei nu i-a pasat de fericirea mea sau de sufletul tau.Nu a rezistat fara a intervenii sa ne desparta.A preferat sa piarda ea totul in schimbul despartirii noastre. Ar trebui sa o las pe ea in pace acum si sa ma gandesc mai bine la ceea ce sa intamplat si la ceea ce va avea sa urmeze. Am intrebari ce-mi inunda mintea bolnava de dorul fericirii.Intrebari precum: Oare acum plangi si tu ca mine?Oare te doare ca si pe mine? Oare stai intr-un colt gandindu-te la mine asa cum o fac si eu acum? Sau doar stai in fata calculatorului fara ati pasa?Oare gandim si simtim aceleasi lucruri? Sau sunt doar iluziile mele? Sunt intrebari ce nu au raspunsuri. Defapt au,dar numai tu le poti da.Iar daca ele nu sunt sincere nu te obosi sa-mi raspunzi. Dar degeaba ma inteb si scriu asta acum pentru ca oricum tu nu vei citi niciodata gandurile si sentimetele ce le-am "imbracat" in pasiunea de a scrie si le-am asezat aici. Vei sti vreodata ceea ce am simtit in fiecare moment in care erai langa mine?Nu,nu vei sti pentru ca mi-e prea teama sa-ti spun. Nu vei citi niciodata adevaratele "povesti" ascunse in spatele scrierilor mele. Stiu ca ma consideri un copil ciudat ce vrea sa te invaluie cu gandurile si frazele sale filozofice. Defapt,poti crede ce vrei tu.Nu te condamn.Sunt gandurile tale,sentimentele tale. Orice decizie ai lua inima si mintea ma obliga sa ti-o respect chiar daca in anumite cazuri nu-mi doresc sa o fac.Am momente in care-mi doresc sa ma opreasca cineva sau ceva din a mai vorbi cu tine sau macar sa faca sa dispara tot ceea ce simt acum pentru tine. Dar e imposibil.Nimeni nu poate face asta. 

Jura-mi!!!

E aceeasi dimineata! Aceeasi dimineata in care te trezesti,e aceeasi tigara,aceeasi fereastra si acelasi soare...
Diferenta dintre diminetile din-naintea zilei de ieri si dimineata de astazi este cea ca acum tu si sentimentele tale nu va mai aflati doar in visele mele,ci si in realitate.Daca as avea puterea sa micsorez distanta ce ne despare as face-o sa dispara definitiv,daca as putea sa te tin mereu langa mine as face-o pentru totdeauna,daca as putea sa-ti pun sentimentele ce le ai acum pentru mine intr-o cutie,as inchide-o si as pastra-o pentru toata viata.Dar ce spun eu?Iubitule,daca tu citesti asta acum stiu ce crezi.Crezi ca toate astea sunt doar ganduri infantile asternute pe hartie de un copil ce te iubeste enorm.
Fiecare "TE IUBESC" pe care mi-l spui ma face sa tresar, chiar daca la inceput am crezut ca o spui doar pentru a glumi.M-am inselat! Tu chiar ma iubesti! Adu-ti aminte mereu de acum inainte ca si eu te iubesc,si ca asta nu se va schimba niciodata. Dar tot nu inteleg cum gandurile tale s-au impletit cu ale mele,cum gesturile tale s-au unit cu ale mele si cum buzele noastre s-au lipit poate nu intamplator.Dar ce fac eu acum? De ce stau aici si scriu in loc sa te sun si sa-ti spun cat de mult te iubesc? De ce mi-e frica sa nu te pierd?De ce uneori am senzatia ca totul a fost si este un vis sau o alta minciuna? Dar de ce gandesc si ma intreb asta cand tu mi-ai dovedit ca ma iubesti? Cine ar fi venit 15 kilometri pe jos pentru mine doar ca sa-mi fie alaturi? Sunt sigura ca nimeni!Dar tu ai facut-o si simt in privirea ta ca nu-ti pare rau...
Ce ciudat a fost momentul in care mai sarutat pentru prima data!Dar pe cat de ciudat pe atat de special si frumos a fost. Nu o sa uit niciodata cum mai intrebat "Ce-ti doresti in clipa asta?" in timp ce ma tineai in brate,fata ta fiind extrem de aproape de a mea,iar eu raspunzandu-ti de nenumarate ori ca nu stiu in timp ce tu continuai sa spui ca sti ce-mi doresc si ca vrei sa auzi de la mine.In momentul in care mi-am facut curajul sa-mi rostesc dorinta,fara a apuca sa mai trag aer in piept pentru a ma putea concentra la ce avea sa urmeze, tu te-ai apropiat si mai mult de mine si mai sarutat imediat,fara a mai spune ceva. Cum as putea sa uit acest moment?Cum as putea sa uit cum printre saruturi m-ai intrebat de cand imi doream ca tu sa ma saruti si cum eu ti-am raspuns sincer,fara a ezita si fara a-mi fi frica, ca astept asta de mult timp.
Oare pot fi acestea bazele unei povesti frumoase sau doar inceputul unei drame ce se va sfarsi tragic?Eu una continui sa sper ca toate acestea sunt doar inceputul unei povesti frumoase ce va avea sa dureze ceva timp.
Acum as vrea doar sa-mi juri ca ma iubesti cu adevarat si ca nu vom lasa nimic sa ne desparta vreodata.Ea nu va trebui sa stie niciodata ceea ce numai noi doi stim.Jura-mi ca vom fi doar noi doi si ca nu ma vei minti!Te rog jurami toate astea...

Cafea si ceea ce nu vei sti...

Vezi ceasca de cafea de pe noptiera?Vezi cum chipul tau se oglindeste in lichidul negru si amar ce ceasca il contine?Tu nu vezi.Dar eu da! Te vad pe tine lanaga mine,te vad tinandu-ma in brate si nedandu-mi drumul vreodata.Dar o vad si pe ea,cu sufletu-i plin de ura ce mi-o poarta ca tu esti cu mine acum si nu cu ea. Poate fiecare gest sau cuvant al tau e o minciuna sau un joc.Dar daca nu e asa si ma indoiesc fara sens de tine si de ceea ce spui? Am mii de intrebari ce nu au inca raspunsuri,si nu cred ca vor avea vreodata.Vreau sa mai simt odata acel sarut,acea imbratisare,acea strangere de mana calda si placuta.Oare se vor mai repeta aceste lucruri sau doar acelea au fost?!Oare vom continua sau se va sfarsi doar dupa cateva zile?Daca se va termina asa de repede nici nu vei sti cat ma vei putea rani. Si chiar adaca o vei face.Chiar de ma vei rani.Nu voi putea sa-ti spun "Adio!" chiar daca as vrea sa o fac. Dar in adancul inimii mele simt ca se va termina curand,iar vina va fi a ei... O urasc! Nu-mi vine sa cred cum o asemenea scorpie mi-a putut fi prietena... Dar sa o lasam pe ea la o parte acum cat inca mai esti langa mine in sensul ce-l ador. Nu vei sti niciodata cat de mult iubesc sa-ti aud vocea in difuzorul telefonului meu,sa-ti simti si sa-ti vad ingrijorarea ce o ai cand mi se intampla ceva nu tocmai bun,nu vei sti cat de mult ador sa ma tii in brate si sa ma strangi de mana atunci cand esti langa mine.

Imi oferi inspiratie...

Imi reprosezi ca te mint dar daca ti-as spune adevarul ar fi de o mie de ori mai rau.De ce nu te-as minti cand tu vrei sa-mi furi singurul lucru de pret pe care-l mai am?De ce vrei sa-mi furi placerea de a scrie si de a-mi exprima sentimentele prin asta?Da,imi oferi inspiratie,am sute de ganduri ce vreau sa le astern pe hartie sau sa le las sa iasa din mine tipand.Dar nu pot din cauza ta,continui sa ma opresti si sa ma acuzi de ceea ce nu fac.Imi spuneai mereu ca-mi vei fi mereu alaturi cand am nevoie...dar acum de ce nu esti langa mine stergandu-mi lacrima ce-mi arde odrazul?Pentru ca ai mintit!!!Nici macar nu-ti pasa.Am fost doar un pion pe tabla ta de sah,iar tu ai ajuns cu el in celalalt capat al tablei pentru a-ti putea recupera regina.Felicitari,ai recuperat-o,iar pe mine m-ai aruncat fara a-ti pasa ca am fost mereu langa tine ascultandu-te chiar daca uneori nu aveam chef sa te aud vorbind despre EA!Lupti pentru ceva imposibil de atins, gonesti persoanele ce te iubesc de langa tine pentru ceea ce iubesti tu.Poate daca te-ar iubi as intelege...Dar nu,nu o face!Nu ti-ai pus niciodata intrebarea ca daca te-ar fi iubit cu adevarat, asa cum crezi tu, acum a-ti fi fost impreuna?Continua sa fi un catelus ce nu-si da seama de lesa stransa in care e prins.Eu capitulez chiar daca ma doare si mi-e greu sa te uit!Si daca ar trebui sa-ti mai spun doar doua cuvinte nu stiu pe care le-as alege...TE IUBESC sau TE URASC?Cred ca putin din amandoua....

Iubire.

Cu toate ca nu e prima data, as vrea sa vorbesc despre iubire si ceea ce inseamna ea pentru mine si cum o vad eu prin ochii altora dar si prin ai mei.
Iubirea pentru mine e cel mai frumos sentiment care exista.Cel mai pur si mai sincer sentiment ce-l poti simti vreodata.El se dezvolta si creste acum,in anii de liceu si de ce nu chiar si mai devreme.Se intampla, acum, in aceasta periada, sa iubesti cu toata fiinta ta, si iubesti totul ,zambetul sau strengaresc si in acelasi timp inocent, ochii sai de un caprui fermecator, rasul sau si lucrurile copilaresti ce le  face pentru a te simti mai bine.Fiecare simte si ar trebi sa stie ce e iubirea.Nu e doar un simplu sentiment ca si celelalte.E ceva ce te poate duce pe culmi inalte ,unde totul e perfect si unde chiar si luna impreuna cu soarele privesc uimite la sentimentele ce radiaza in tine si in jurul tau cu atata putere.E atat de minunat sa iubesti...

Nu le ceda nimic!!!

                             Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din                                                                opiniile tale.Celorlalti nu le face onoarea intrasigentei tale.

Bizar...

Totul a inceput extrem de bizar,dar frumos.Increderea oarba pe care mi-ai acordat-o mi-a dat satisfactie iar asta ma facut sa nu te tradez.Te-am ajutat,te-am ascultat si te-am inteles chiar daca uneori poate nu aveam chef sa fac asta.Acum e altfel...abea daca ne mai salutam iar de telefoane si conversati lungi ca cele de odata nici nu incape vorba...Mie dor de tine,de vocea ta,dar si de acea privire ce odata imi era adresata.Ma intreb de nenumarate ori pe zi "Ce vezi la ea?!" si nu-mi pot raspunde deloc la aceasta intrebare ce continua sa ma bantuie in ficare zi. Ce vise,ce intrebari si ce concluzii de copil nu?Asta crezi tu despre mine? Sa sti ca te inseli...

Baga-ti mintile-n cap!!!

Pe prima pagina a povestii noastre viitorul parea atat de luminos.Chiar daca s-a dovedit a nu fi asa nu stiu de ce ma mai surprinde inca.Pana si ingerii au partile lor rele,iar tu ai demonstrat asta si ai dus-o la noi extreme.Orice se va intampla tu vei fi mereu eroul meu chiar daca ti-ai pierdut mintile in adevaratul sens al cuvantului.A fost greseala mea!Am crezut in ochi sinceri si m-am ars.Am vazut lacrimi in ochii tai cand ma raneai,dar nu erau adresate mie,ci ei.Am avut incredere si speranta ca esti ceea ce cautam de atata timp.Dar am ajuns la concluzia ca esti la fel ca restul dar ai si ceva diferit fata de altii.Esti un om bun dar care raneste,esti sensibil dar nu te doare cand faci pe cel caruia ii pasa de tine sa planga,dai totul pentru NIMIC si pierzi totul,inclusiv NIMICUL!Iubesti dar urasti,glumesti dar plangi,ai incredere dar minti,lupti dar pierzi!Sunt sute de contradictii ce ti le-as putea enumera.Te contazici pe tine insati,te darami singur si tot singur te ridici ca apoi sa poti cadea din nou.Lasi in urma persoane ce te iubesc si dai totul pentru cea pe care o iubesti tu dar ea nu.
PS: Baga-ti mintile-n cap!!!!!!

Paste fericit!!!

- Nu ma lasa sa trag!!!

-  Mama, ia-mi pistolul din mana! Ca de nu o vei face voi trage in ea, o voi omari, si-l voi rani pe el.Va fi asa de suparat daca o voi face,nu ma va ierta niciodata.Dar vreau sa o fac sa dispara macar in ziua ce trebuia sa fie doar a mea. Dar ea apare si atunci distrugandu-mi visele si sperantele.

Daca as avea intradevar un pistol si un cartus ce ar contine doar 3 gloante l-as folosi cum stiu eu mai bine. Un glont va fi al ei, unul aruncat spre el, dar fara sa-l innimereasca, iar ultimul are cheia inimii mele. Daca nu sunt eu, atunci nu va fi nici ea in inima lui pentru ca o voi ucide iar astefel el nu va mai avea pe nici una dintre noi.Da,ii va parea rau...mai mult de ea dar poate cat de putin si de mine. Il iubesc, e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultima perioada...si nu vreau sa-l pierd,dar decat sa traies cu ideea ca el mar vinde oricand pentru inima ei nu ma lasa sa-i dau voie ei sa mai traiasca...

PS : Nu as putea face sta niciodata pt ca l-as rani pe EL!:)

Doare rau...

As vrea sa pot spune ca ceea ce simt acum nu am mai simtit niciodata.Dar as minti!Nu e prima data cand primesc o palma si nu va fi nici ultima.Dar doare si mai tare atunci cand o primesti de la persoana pe care o iubesti.Si am crezut tot ce spunea,poate mintea sau era adevarul ascuns in spatele mastii sale.Poate chiar ma iubeste si crede ca sunt o fiinta atat de minunata.Dar daca nu e asa?Daca nici macar o secunda nu a crezut ceea ce a spus?Surioara lui mai mica, cea pe care spunea ca o iubeste atat de mult,va disparea in durere spunandu-i un simplu "ADIO" incercand sa-l faca sa-i para rau.Eu,eu sunt sau eram surioara lui mai mica si il iubesc asa de mult dar daca el nu o face ce sens are sa continui sa lupt de una singura cad din partea lui nu primesc nici un stimulent?Ii voi spune "ADIO",si-l voi lasa sa plece.Dar ma va durea atunci cand il voi vedea trecand pe langa mine uitandu-se la mine fara sa ma salute sau trecand fara a se uita in ochii mei.Doare,si doare rau cand vad ca aunci cand suntem doar noi doi se comporta normal si atat de perfect,iar cand apare si altcineva in peisaj totul se strica si incepe sa ma raneasca, reusind sa ma darame la un moment dat.Dar nu coteaza, ma ridic,dar totusi urmele raman.Si il iubesc,vreau sa fie mereu fratiorul meu mai mare!Vreau sa-i spun ca e cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata,si chiar asa e.Dar nu pot,pentru ca mi-e frica de cum va reactiona.Si ce ma fac daca am fost doar o jucarie in mainile sale?Daca m-a folosit pentru a o face pe ea geloasa si pentru a se putea impaca cu ea?De ce cand nu mai vorbea cu ea simteam cum imi umple corpul cu fericire iar acum ca ea a aparut din nou in viata lui e atat de dur si diferit? Si totusi il iubesc...dar nu vreau sa ma raneasca din nou.

He is my big brother!!!

Suntem atat de diferiti,dar totusi identici.El e completarea povestii mele, imiginea sufetului meu in chip de baiat,e alinarea gandurilor mele si umarul pe care ma pot duce oricand am nevoie sa plang.Ma iubeste,il iubesc,dar e o iubire diferita,e ca aceea dintre frati iar el e fratele meu si eu surioara lui mai mica pe care o credea prostuta dar si-a dat seama ca aparentele inseala.Ma completeaza,il completez si-mi place sa vad cum ma regasesc in paginile cartilor si in peliculele filmelor dar cel mai fascinant e cand ma regasesc in persoana si gandurile lui.Va avea mereu locul sau in inima mea chiar daca eu va trebui sa plec,lasandu-l singur iar eu am acea parte din inima lui in care doar eu pot ramane si intra in ea.Privirea si vocea sa calda reuseste mereu sa-mi incalzeasca sufletul chiar si atunci cad el imi spune ca nu-i bine ce fac.El poate oricand sa se puna in locul meu,sa-si puna "papucii" mei si sa-i lase sa-l duca pe aleea vietii mele.Ar intelege totul,chiar si fiecare greseala.As putea oricand sa fac si eu acelasi lucru.Ador sa-l inteleg,sa-l ascult si sa vorbesc cu el.E prietenul,fratele pe care mi l-am dorit din totdeauna si am visat la el mereu,iar acum ca l-am gasit nu vreau sa-l las sa plece.Si daca-l voi lasa va fi doar atunci cand va pleca alaturi de mine.

Imi lipseste fratiorul meu!!!

Tine-ma departe de tine dar totusi pastreaza-ma aproape de tine,mintea si sufletul tau.Nu vreau sa plec lasandu-ne asa cum nu am crezut ca vom ajunge vreodata.Ar trebui sa fie totul ca acum ceva timp,cand totul era mirific iar fiecare minut petrecut alaturi unul de celalt era sublim si plin de fericire si foantezie.Imi lipsesc acele clipe,acele vorbe.Imi lipseste acel timp!Imi lipsesti tu si prietenia ce se legase cu sfori stranse intre noi!Imi lipseste privirea ta atintita asupra mea,imi lipsese imbratisarea ta,strangerea de mana,primul dans,prima soapta.Imi lipsesti!!!Nu stiu ce as putea face sa te aduc inapoi langa mine!Erai si esti fratorul meu dar imi lipsesti din momentul in care am plecat amandoi pe cai diferite datorita minciunilor ce ne inconjurau!                                                                                      Imi lipseste fratiorul meu!!!

Si totusi VA URASC!!!

Viata inseamna sentimente,trairi,soapte dulci,vorbe cu gust amar si lacrimi pline de ura.Fiecare persoana de aici,toti ce-i care ma inconjurati acum scotandu-va coltii aveti sentimente.De ce urati dragostea si poate chiar si fericirea?Ce satisfactie aveti trezindu-va la fiecare rasarit de soare cu ura si dispret in ochi si suflet?Si totusi cred si simt ca acolo,in interiorul vostru ar exista macar o urma de sentimente ce poate au ramas inca pure,neintoxicate de fumul cel inhalati din tigarile pline de ura ce va-nraiesc.Poate e mai simplu sa ma las batuta.Dar nu tot ce este simplu este si corect.Daca as face asta ce-ati crede?Normal...ca sunt o proasta si ca ati reusit sa ma doborati,asa cum incercati de atata timp.Cateodata stau intinsa in pat,sau in banca la scoala si incerc sa privesc prin ochii vostri...cu toate ca pot face asta,pot sa vad totul asa cum vedeti voi ,ceea ce vad ma-ngrozeste si ma sperie enorm.Nu exista om pe care sa-l puteti aprecia in toata fiinta lui.Vad prin ochii vostri cum toata lumea are in cel mai bun caz un singur defect daca nu o mie asa cum credeti voi.Nu e nimeni in masura sa judece pe nimeni.Mai ales atunci cand cei ce judeca se cred perfecti.Si nu,nu ma voi da batuta asa cum vreti voi sa fac ,iar de azi voi spune DA la tot ce-i bun si-mi apare in cale lovindu-ma in fata.Tu,tu,tu,chiar si tu...puteti face ce vreti,am capitulat!Eu nu ma lupt de dragul de a fii remarcata!Si nici ca-mi pasa de barfe ,vorbe,gesturi sau orice altceva.Si va spun "Face-ti ce vreti!Nu-mi mai pasa!"!Acum ajung sa va multumesc ca poate voi,cu rautatea voastra ma-ti facut mai puternica...POATE.Prefer sa plec,lasansu-va sa credeti ca sunt o lasa,dar asta demonstraza multe si despre mine,dar si depsre voi.Unul e puternic,incercand sa aplaneze totul usor si cu grija iar celalt,sau mai bine spus ceilalti dau dovada de o incapatanare bolnava si de o rautate inconjurata de tiranitate.Si se apropie momentul in care trebuie sa-nchei  totul si sa va las frustrarile sa misune intre voi impreuna cu ura si rautatea se va inunda corpul.Acum e momentul in care plec,incheind acest capitol cu capul cat pot eu de sus lasandu-va o mica amintire cu mine plina de ura in ochii si mintea vostra.Si da,privirea plina de ura si dispret era adresata voua,pietre cu sentimente de ura ce inlocuiti oamenii intr-un mod macabru.Si mai am doar doua cuvinte sa va spun si am sa inchei!Cu toate ca nu insemnati nimic pentru mine, totusi VA URASC!

Sinucidere...

Poate uneori ai nevoie doar de un stimulent, sau chiar de un zambet sincer cand te intorci cu spatele iar el vine si te intoarce delicat,oprindu-te din drumul tau grabit, pentru ati spune ca vrea sa stai cu el si sa-l lasi sa te salveze si sa-l poti salva.Dar esti asa speriata,lacrimi iti curg pe obrajii rosii in timp ce el incearca sa le opreasca dar incercarea sa nu da rezultate.Si simti inauntrul tau cum vrei sa te poti sinucide,sa ramai fara aer,sa-ti lasi inima fara batai.Dar el nu vrea,nu te lasa sa-ti pierzi viata pentru ca el,acolo,in interiorul lui,e un amalgan de sentimente ce striga sa iasa afara.Iar tu faci pasul spre marginea cladiri sa te arunci.Nici nu incape vorba ca el sa te lase si-ti spune ca vei omora doua suflete.Cu ochi-n lacrimi il privesti cu o urma de dispret cand il auzi si vezi ca vrea sa-ti salveze viata.Dar asta vroiai nu?Sa nu te lase sa te sinucizi!Acum de ce nu sari in bratele sale cand le are intinse?De ce nu il saruti multumindu-i si spunandu-i ca-l iubesti?Ai auzit ce vroiai sa auzi de la el!De ce mai vrei sa te arunci in neant?Spuneai ca nu il simti langa tine,iar acum e!De ce faci asta?Crezi ca face asta de fatada?Sa te poata judeca apoi?Nu,e doar eliberarea sentimentelor lui!Uita-te atent in ochii sai si vezi lacrimi ce-i roiesc sub pleaope,abtinanduse din rasputeri sa nu le lase sa evadeze.Priveste!!!!E langa tine gata sa se arunce el doar ca sa traiesti tu.De ce continui sa-i faci rau?Inteleg,te-a ranit,dar acum e aici,langa tine incercand sa te salveze.Stai aici!Ramai cu el!Nu mai fii asa de incapatanata si ambitioasa!Uita-te atent,vrea sa fiti impreuna,vrea sa fiti amandoi fericiti!De ce ii faci asta?Spuneai ca-l iubesti!Acum ii spui ca-i prea tarziu cand il auzi implorandu-te si spunandu-ti ca te iubeste enorm si ca i-a fost frica sa recunoasca ceea ce simte.Nici atunci cand era suparat pe tine nu-si doarea ca tu sa cazi in vreun fel.Si spuneai ca e din ce in ce mai greu in fiecare zi cand nu e langa tine...Acum este langa tine si vrea sa fi si tu langa el si nu spiritual,ci fizic.Vrea sa-ti poata simti atingerea calda si plina de dragoste pura.Nu-i face rau!Te iubeste!Asculta-l inca un minut si te va face sa ramai cu el,sa nu te arunci!Dar nu ai vrut,i-ai spus ca-l iubesti si ca-ti pare rau....apoi te-ai aruncat cu ochi-n lacrimi,uitandu-te cat mai mult la el in cadere.Ce ai vazut atunci?Ai vazut cum e distrus si strigand disperat de ce i sa intamplat lui asta.Si-ti pare rau ca ai facut-o acum...dar ai gresit,nu l-ai ascultat...Te-ai aruncat...

Sa aveti o primavara frumoasa!!!

Ai gasit la mine!!!

     Ai avut nevoie de un umar pe care sa plangi?L-ai gasit la mine.Ai avut nevoie de un sfat?L-ai gasit la mine.Acum am eu nevoie de ambele si chiar mai mult...dar nimeni nu-i aici,acum!E doar o noua durere in suflet...

Un basm...

    Viata e un basm,doar ca prin definitia basmului acesta are un final fericit si un potential continut trist.Insa viata e opusul...continutul acesteia are nuante                      de fericire si iubire iar finalul este trist si tragic...

Vad si simt!

                          Vad dragostea in ochii tai,simt sarutul in buzele tale,                                vad atingerea pe mana ta si-ti aud inima spunand ''Da''!

Nu regret!

Un vis frumos,un cosmar sau o fantezie?Ce a fost el?Poate nici una din acestea,sau chiar toate...dar ce mai conteaza?El a disparut,ea la fel...si in curand si eu...Poate ca acesta a fost rolul viatii mele,impulsul catre nou,catre vise pline de fantezie ce le-as putea materializa.Si in ciuda fiecarei palme ce-o primesc de la viata,continui sa visez cu ochii deschisi si sa merg in continuare cu capul sus fara sa regret nimic,chiar daca de cateva ori poate v-am aratat ca regeret ce-am facut.Nu,nu regret nimic,tot ce-am facut am facut dupa ce m-am gandit si nu-mi pare rau de nimic!Si vad in ochii vostri acea urma de regret,de vinovatie si de tristete.Am spus ca-mi pare rau?!Da,asa e.Dar am mintit,imi place cum sunt acum,imi place ceea ce sunt acum.Poate am avut nevoie de asta sa-mi pot da seama de cine imi e intradevar alaturi.Prieteni falsi gasesti la fiecare colt,dar atata egoism,ipocrizie si rautate nu am mai vazut niciodata.Si realizez in final ca e cel mai bun lucru pe care l-am putut face vreodata si nici ca-mi pasa de voi si de ceea ce credeti voi despre mine si despre fiecare gest pe care-l fac.Iubesc privirea plina de ura ce mi-o adresati.

Mana destinului.

               Totul incepe cu acea intepatura calduroasa ce-o simti in interiorul inimii. Asta e doar inceputul sentimentului, acelui sentiment, acelui gand de iubire ce ai sa-l porti multa vreme cu tine-n suflet. O singura soapta, o singura atingere, un simplu zambet strengaresc aruncat in graba si simti cum iti lumineaza ziua. Si cum am ajuns sa simt asta? Cum ai ajuns sa simti asta? Cum am ajuns aici, acum?

               Viata, destinul si pura intamplare face ca totul sa fie asa cum e acum, adica aproape de perfectiunea absoluta. Iar el, a aparut in viata mea cu totul diferit si mai special decat orice lucru feeric de pe pamant. Simt cum nimic altceva nu mi-as mai putea dori cand sunt in preajma sa. Si acum a venit vremea aceea in care trebuie sa dau timpul inapoi si sa scrijelesc usor, cu penita stiloului, pe foaia alba din fata mea intreaga poveste...

              Fiind o zi calduroasa si plictisitoare de vara am hotarat sa ma duc la biblioteca din oras si sa imprumut o carte pe care aveam sa o citesc pentru a-mi alunga sentimentul de o usoara nefericire si pe cel de plictiseala. Cartea ce am imprumutat-o a fost una de dragoste, ce a avut un impact mare asupra mea. Acea carte m-a impresionat, m-a facut sa gandesc lucruri ce nu le mai gandisem inainte, si era asa de bine cand inima imi era plina de fericire si o oarecare dragoste superficiala, zic eu. Dar nu cartea, cat comentariile lasate pe marginea paginilor ingalbenite de timp m-au facut sa simt toate astea. Din cate intelesesem din acele comentarii sublime, minunate si atat de pline de dragoste si sinceritate, mi-au dat o oarecare banuiala ca ele ar putea fi scrise de un baiat ce avea aceeasi pasiune ca si mine, cititul. La finele cartii, pe ultima pagina, am gasit o adresa si numele baiatului ce a scris superbele comentarii ce mi-au umplut din nou inima cu acea caldura puternica.

              Avand adresa si numele acestuia am hotarat, luandu-mi inima-n dinti, sa-i scriu. In scrisoarea mea erau insiruite cuvinte ce aveau sa-i transmita ca acea carte si comentariile sale scrise pe marginile filelor de poveste au avut un impact major asupra mea. Acesta mi-a scris inapoi si astfel am inceput sa conversam din ce in ce mai mult prin scrisori. La putin timp dupa toate acestea, intr-una din lungile mele scrisori, am indraznit sa-l rog sa-mi trimita o poza cu el. Incepand sa simtim ceva unul pentru celalalt, Andrei mi-a spus ca,daca ma simt apropiata de el si daca sentimentele mele sunt adevarate nu conteaza cum arata. Acestea fiind spuse, am inteles totul, iar situatia a reluat cursul sau normal, continuand sa ne scriem unul celuilalt exact ca si inainte de a-i solicita fotografia.

             Vorbind din ce in ce mai mult si cunoscandu-ne din ce in ce mai bine am hotarat sa ne intalnim in parcul central. Fiind un loc exrem de aglomerat acesta a spus, ca sa ma poata recunoaste, sa tin cartea in mana, iar el va avea un trandafir rosu precum picurii de sange.

             Ajunsa la locul intalnirii scrutam cu ochii, foarte atenta,  locul in care ma aflam si  oamenii ce treceau agale pe langa mine. Deodata trecu pe langa mine un baiat inalt, frumos, brunet, cu ochii de un albastru atat de intens incat nu mi-am mai putut muta privirea de la ochii-i superbi. Acesta ma privi cu o placere nespusa, dar el nu avea trandafirul rosu in mana. La un interval scurt, usor apasator si dureros, de doar cateva secunde aparu langa mine un domn de aproape 40 de ani ce nu era asa de frumos, cu trandafirul rosu ca focul in mana stanga. Ce as fi putut face? Sa-l aleg pe baiatul frumos, de aroape 20 de ani, aceeasi varsta ca a mea, pe care nu-l cunosteam deloc sau pe barbatul de 40 de ani al carui suflet il cunosteam si il iubeam din scrisori si tinea in mana simbolul recunoasterii noastre? 

              Cunoscandu-i sufletul m-am indreptat catre barbatul de 40 de ani,nu prea frumos, in timp ce baiatul minunat ce-mi fascinase privirea se opri la doar cativa pasi de mine si  ma intreba:

              - Vii cu mine?

              Bulversata de alegeri si decizii inima imi era sfasiata. Am stat ingandurata timp de un minut, un minut apasator si dureros precum un cutit ce-ti taie o vena. In timp ce baiatul se indeparta, am aluat decizia de a-l alege pe domnul ce tinea in mana trandafirul, spunandu-i:

              - Buna ziua! l-am salutat cu un ton sfios. Trandafirul imi este destinat, iar tu esti Andrei?  l-am intrebat cu glas tremurat.

              Imi raspunse cu glas molcom si melodios:

              - Copila nu stiu ce se intampla aici, dar Andrei este tanarul brunet ce a trecut mai devreme pe langa tine si care m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si daca vei veni la mine sa-ti spun ca te asteapta la cafeneaua din capatul parcului.              Auzind acestea , i-am multumit politicos domnului ce-mi inmana trandafirul si am plecat cu pasi repezi spre cafenea. Aici, Andrei ma astepta la o masa destul de retrasa, pentru a putea discuta in intimitate. Cand ma vazu se ridica si veni sa ma conduca, iar ajunsi la masa imi trase scaunul, comportandu-se ca un adevarat domn.

              Intalnirea a fost una grozava, una cum nu am mai avut parte pana atunci. Am petrecut ore in sir discutand, nedandu-ne seama de timpul ce trecea extrem de repede. Am observat la un moment dat ca se facuse ora 22:30, asa ca am plecat din cafenea. Dar intalnirea noastra nu avea sa se sfarseasca aici, aceasta a continuat cu o lunga plimbare prin parc, o plimbare ca nici alta de pana atunci. La un moment dat ma lua de mana si se uita bland si protector la mine cu acei ochi de un albastru intens ce-i adoram, apropiindu-se usor mi-a luat fata in maini si m-a sarutat lent, intr-un mod ce m-a fascinat. In acel moment am simtit cum povestea  noastra are sa fie scrisa in stele si cantata de luna cu un glas incet si timid. Noaptea aceea avea sa fie cea mai frumoasa dintre toate pe care le traisem pana atunci.

              Facandu-se tarziu, Andrei m-a condus acasa. In fata blocului ma saruta si ma stranse in brate de parca ar fi vrut sa nu-mi mai dea drumul vreodata. Odata ce am fost eliberata din stransoarea sa am intraznit sa-l intreb:

             - Totul a fost real? Maine cand ma voi trezi vei mai fi aici, cu mine? i-am adresat aceste doua intrebari cu glasul tremurand si cu lacrimi in ochi, ce ajunsesera rapid sa se prelinga pe fata, in timp ce el ma privea afisand un zambet discret.

             -Da,voi fii aici! Mereu, din acest moment, pentru totdeauna!

            Aceste cuvinte ma facura sa izbucnesc in plans fara a-mi putea controla lacrimile.Totul era asa de ciudat si de frumos pentru mine, era ceva ce nu ma traisem vreodata. Singurul lucru ce-mi trecu prin minte atunci era ca-l iubesc si imi era teama sa nu plece crezand ca am inceput sa plang ca o ciudata in loc sa ma bucur. Dar nu facu asta, din contra, e apropie, ma saruta pe frunte si ma lua in brate soptindu-mi usor:

            -Te iubesc! Vreau sa stiu ca esti bine, da-mi cheile de la aprtamentul tau si voi sta cu tine in seara aceasta!

            Incantata de ideea ca va sta toata noaptea alaturi de mine, am scos cheile din geanta si i le-am inmanat. El imi sterse lacrimile, ma saruta si ma ruga sa-i arat unde locuiesc.

            Ajunsi in fata usii, imi dadu drumul din bratele sale unde era asa de bine, unde ma simteam minunat, deschise usa in timp ce ma lua de mana si am intrat in casa.

          Seara se anunta a fi una minunata. In camera mea, cu lumina stinsa, doar stalpii de iluminat de afara aruncau doua-trei raze ce indrazneau sa lumineze difuz camera. In bratele lui totul era asa de diferit si de frumos. Nici nu-mi amintesc cand am reusit sa adorm.

           A doua zi, de dimineata, Andrei nu era langa mine, acest lucru speriandu-ma foarte tare. Din fericire am gasit un biletel pe perna de langa mine pe care scria: ''A trebuit sa plec acasa,nu te teme, totul este in regula. Uite numarul meu, suna-ma cand te trezesti! Te iubesc! Andrei.". Biletelul sau  ma linisti, dar imediat am pus mana pe telefon si l-am sunat. Andrei mi-a raspuns cu o voce asa de calda si de dulce incat orice urma de tristete din sufletul meu a fost alungata. Astfel am stabilit sa ne intalnim la ora 11:00 la cafeneaua la care am fost cu o zi in urma.Totul a fost minunat. Intalnirile noastre, el, totul. Asa ca acestea aveau sa fie bazele unei relatii extrem de frumoase.

          Pe parcursul a trei luni, incepand din ziua in care ne-am intalnit pentru prima data, am strans o colectie mare de trandafiri rosii, amintiri, imbratisari si saruturi, iar acum totul continua la fel se frumos si special.

          Am scrijelit pe aceste foi povestea noastra, modul fascinant in care ne-am cunoscut. Am scris totul cu inima batandu-mi tare si picuri de dragoste asternuti pe-o foaie. Poate viata nu-i ca-n povesti, dar atunci cand le intalnesti in viata reala, e bine sa le traiesti!

          Iubeste ce ai in prezent si nu te uita inapoi, pentru ca vei regreta!

Oglinda.

Cu tot ce se intampla azi nu stii daca vii sau pleci...dar tu crezi ca esti pe drumul cel bun,viata e aliniata in oglinda, nu o da in bara.Uitete la mine cand iti vorbesc,tu te uiti la mine dar eu ma uit prin tine,in interiorul tau si vad o oarecare durere si o urma de mahnire,vad sangele din ochii tai,vad dragostea deghizata,vad durerea aici, in mandria ta,vad ca nu esti multumit...Si nu mai vad pe nimeni altul in interirul tau,ma vad doar pe mine uitandu-ma la tine...Tu mi-a spus ca ei pot intelege omul care sunt...Deci, de ce mai suntem aici vorbind unul cu altul?Vad adevarul in minciunile tale,nu vad pe nimeni alaturi de tine dar eu sunt cu tine atunci cand esti singur iar tu ma corectezi atunci cand ma uit gresit,vad acea vina in spatele rusinii,iti vad sufletul prin geamul ferestrei,vad cicatricile care au ramas.Te vad pe tine, ma uit la acea.....Uitandu-ma la mine acum, imi pot vedea trecutul,aprinde-o, sa afume acea oglinda,chiar aratam bine intr-o oglinda sparta.Vad zambetul mamei mele,vad schimbarea, vad mesajul si nici un mesaj nu poate fi mai clar decat cel transmis de inima ta,asa ca am inceput cu omul din oglinda...TU!

E doar un vis...

Acordurile unei chitare proaspat cumparata, fericirea cu care degetele ating coardele fragile,feeria din glasu-mi usor ragusit si fascinatia ce mi-o aduce fiecare nota ma face sa cu ochii deschisi si sa las doar picurii de ploaie din visul meu sa ma inconjoare si sa ma ude usor in timp ce frunzele copacilor batrani danseaza lin pe acordurile chitarei mele.Dar totul e doar un vis,un simplu vis de copil...Acum m-am trezit,am revenit la realitatea cea crunta si rea...O viata complet fericita e doar un vis...

Ramai in prezent!!

    Iubeste ce ai in prezent,nu te mai uita inapoi ,pentru ca mai tarziu vei                                                     regreta!!

In bratele lui...

Cand sunt in bratele sale ma simt atat de sigura,incat nici cel mai urat lucru                                         nu poate schimba asta...

Mai bine ma prefac!

E mai bine sa ma prefac ca sunt bine decat sa-i vad pe cei din jur prefacandu-se ca le pasa.Nu vreau sa vad cum isi pun acea masca si vin spre mine incercand sa para ingrijorati si ma-ntreaba : "Ce-ai patit?Ce s-a intamplat?Esti in regula?".Nu vreau sa-i vad prefacandu-se!

Spune-i!!!

  Vreau sa-i spui ca e la fel de bun ca tatal lui,vreau sa-i spui ca e in regula daca ma iubeste,vreau sa-mi spui daca e in regula daca-l iubesc!Spune-i cat                                   de mult inseamna pentru mine!!!