25 de motive pentru care ITI MULTUMESC!

1.Iti multumesc ca m-ai inteles mereu!
2.Iti multumesc pentru serile in care vorbeam la telefon si-ti povesteam totul.
3.Iti multumesc ca m-ai ascultat indiferent ce tampenii as fi spus.
4.Iti multumes ca ai fost mereu langa mine.
5.Iti multumesc pentru toate sfaturile pe care mi le-ai dat.
6.Iti multumesc ca ai fost mereu tu,si nu te-ai schimbat.
7.Iti multumesc pentru critici si morala pe care mi-ai tinut-o de-a lungul timpului.
8.Iti multumesc ca nu m-ai abandonat niciodata,chiar daca uneori o meritam.
9.Iti multumesc pentru tot ajutorul pe care mi l-ai acordat.
10.Iti multumesc ca ai renuntat la fericirea ta pentru a mea.
11.Iti multumesc ca ai pus prietenia noastra pe primul loc iar iubirea pe locul doi.
12.Iti multumesc pentru fiecare imbratisare pe care mi-ai oferit-o.
13.Iti multumesc pentru privirea blanda ce o aveai cand vorbeai cu mine.
14.Iti multumesc pentru fiecare discutie a noastra.
15.Iti multumesc pentru fiecare zambet ce reuseai sa mi-l asezi pe fata-mi trista.
16.Iti multumesc pentru ca nu spuneai niciodata "Ti-am spus eu!" chiar daca ai fi vrut sa faci asta.
17.Iti multumesc pentru dragostea ce mi-ai aratat-o.
18.Iti multumesc pentru fiecare seara petrecuta impreuna.
19.Iti multumesc pentru toate amintirile noastre.
20.Iti multumesc ca mi-ai aratat o alta fata a lumii in care traim.
21.Iti multumesc pentru fiecare lucru pe care m-ai invatat sa-l fac.
22.Iti multumesc ca mi-ai fost alaturi cand plangeam.
23.Iti multumesc pentru increderea pe care ai avut-o in mine.
24.Iti multumesc ca citesti asta acum!
25.Iti multumesc ca ai fost cea mai buna prietena a mea atata timp!
26.Iti multumesc!!!
                               

Sinfonia inimii mele...

Vreau sa aud sinfonia inimii mele pronutandu-ti numele clar in timp ce penita stiloului scrijeleste foaia alba umpland-o cu cuvinte dulci si amare.Credeam ca e asa de greu sa ajung la tine,la prietenia ta.Dar totul s-a dovedit a fi prea usor,mult prea usor.Oare e adevarul ceea ce-mi spui?Oare cuvintele-ti sunt sincere?Oare acesta esti tu?Tentatia e mare,fericirea orbitoare.Daca voi continua asa ma voi arde si voi suferi iar?Asta sti doar tu. Planul tau ti-e cunoscut doar tie...sau poate si ei.Dar acest plan chiar exista sau e doar o iluzie in mintea-mi incetosata?Poate da,poate nu...dar un singur lucru e clar,iar acela e ca                                                                                       Te Iubesc!

Craciun Fericit!

Ochii sunt fereastra sufletului!

Si vad in ochii-ti caprui amintirile noastre.Vad totul cu atata claritate, asa cum nu am mai vazut vreodata. Dadusem uitarii toate visele ce mi le-am creat cu ajutorul tau,dar acum au renascut in mine lasandu-ma cu acel sentiment placut de fascinatie.Cand iti cobori usor privirea spre mine,ajungand sa ne privim ochi in ochi simt cum se deschide usa sufletului tau,aceea inchisa cu sute de lacate.Oare sunt prima care a reusit sa vada asta?E asa frumos sa-ti privesc sentimentele misunand usor in interiorul tau,facandu-mi-se cunoscute.Nu credeam vreodata ca privirea ta suava dar ce are si o urma usoara de dispret poate ascunde acest amalgan de sentimente si ganduri bune si frumoase.As sta ore-n sir langa tine,simtindu-ti privirea atintita asupra ochilor mei albastri.Iti iubesc sentimentele,gandurile,privirea,te iubesc pe tine!

16 Decembrie!My day

Cuvant,sarut si gest

Mi-e dor sa-ti simt degetele unduindu-se usor pe liniile corpului meu alb si firav.Ma poti face nebuna daca vrei,pentru ca ai tot dreptul sa o faci,deoarece toate acele atingeri,acele cuvinte,acele miscari,acele saruturi iti erau interzise dar tot aveai parte de ele chiar daca le obtineai usor fortat,iar mie mi-e dor de toate astea.Dar acum,in acest moent toate acele lucuri imi lipsesc,cu toate ca atunci imi stergeau zambetul de pe buze.As da orice pentru inca un sarut tandru si placut ca cel ce-l primeam cu ceva timp in urma.Dar acum ce-as putea face sa obtin ceea ce vreau cand tu imi spui ca nu m-ai iubit niciodata?Spunand asta te minti si pe tine,nu numai pe mine.Nu poti face nimic ca sa ma faci sa cred ca nu m-ai iubit niciodata,deoarece sentimentele tale reieseau din propriile-ti gesturi si cuvinte.Totul era in acel sarut tandru,in acea atingere delicata,in acele cuvinte soptite frumos si mai ales in acele lacrimi prelinse rand pe rand pe chipurile noatre.Si-ti sunt recunoscatoare pentru toate aintirile frumoase,si chiar daca suna ciudat si pentru amintirile neplacute in care sufeream si plangeam datorita tie,gesturilor si cuvintelor tale.
         Ce simt acum e doar o combinatie intre sentimentul de ura si cel de dragoste.

Iubire si Prietenie

Si incepe sa-mi intre din nou in corp acel sentiment placut ce ma face fericita, aducandu-ma in extaz,fascinandu-ma cum nu a mai facut-o vreodata.Dar ce-as putea face cand persoana pe care o iubesc nici nu stie ca exist?Sa  las totul asa m-ar durea prea mult.As vrea ca el sa stie ca sunt nereu in spatele lui,pasandu-mi de el,chiar daca nu stiu prea multe despre el.Dar ce conteaza pana la urma?Ar trebui sa-mi fac curaj si sa ma confrunt cu situatia .Dar care din cele 3 posibilitati existente sa o aleg?Cea de a renunta si de a incerca sa dau uitare sentimentelor ce inca sunt in formare sau sa ii impartasesc sentimentele ce i le port,din umbra,fara ca el sa stie asta sau sa infrunt adevarul si sa-i vorbesc?Nu stiu si nici nu ma pot decide deoarece sprijinul meu a disparut,ea a disparut,si asta doar dintr-o cearta prosteasca.Si pentru ce?Pentru un baiat pe care pana la urma amandoua il vom abandona in scurt timp.Dar nu voi lasa asta asa,ma voi duce la ea si ii voi vobi,spunandu-i ca totul a fost doar o "joaca" prosteasca si ca ar trebui sa dam uitarii totul.

Asculta!!!

Asculta vocea inimi mele,un amalgam de cuvinte ce le-am pus cap la cap,o "poveste" inceputa ce nu o pot termina.Asculta sunetul din adancul inimii,este doar inceputul descatusarii,al eliberarii, al fericirii absolute.A venit timpul ca visele mele sa fie auzite,ele nu vor fi puse de o parte sau schimbate in ale tale,doar pentru ca tu nu asculti.Asculta,sunt singura si la rascruce de drumuri,confuza si nedumerita,nu ma simt acasa in casa mea,iar asta e extrem de ciudat.Si am incercat si incerc sa spun ce am de spus.Ar fi trebuit sa sti ce insemni pentru mine.Acum am incetat sa mai cred in tine,nu sti ce simt.Sunt mai mult decat ai facut tu din mine.Am urmat vocea data de tine dar acum trebuie s-o gasesc pe a mea,si asta cat mai repede.Ar fi trebuit sa asculti,e cineva aici inauntrul meu,cineva care am crezut ca a murit cu mult timp in urma.Acum razbat ca visele sa-mi fie auzite,nu vor fi puse deoparte sau transformate in ale tale doar pentru ca nu ma asculti.Nu stiu unde mi-e locul dar voi merge inainte daca nu vei asculta vocea inimii mele,o "poveste" inceputa si pe care o voi duce la bun sfarsit!

Bun venit Decembrie!!!

Azi spun "Adio" toamnei,iar tot azi spun "Buna" iernii.Aceasta zi imi inspira un aer fericit,fascinant dar si usor trist.De ce fericit?Pentru ca vine iarna,cu fulgii sai albi de zapada,cu sarbatorile de iarna.De ce trist?Pentru ca peste cateva luni v-a mai trece un an.Dar sa lasam la o parte lucrurile triste deoarece sarbatorile de iarna trebuie sa emane iubire si fericire in jurul nostru.Iarna imi inspira dragoste,cadouri,fericire,zambete si momente deosebite,asa ca....BUN VENIT DECEMBRIE!!!

Precum un hot...

De ce am facut asta?De ce i-am destainuit totul?De ce nu mi-am putut tine gura?De ce?De fraiera,pentru ca ma incred in cineva mai mult decat trebuie.Trebuia sa fi fost doar noi doi acum,sa fie ca inainte,dar asta pana apare iar ea precum un hot,furandu-mi fericirea,zambetul,tot...Oare daca ar intelege cat inseamna el pentru mine ar mai face asta?Ce intrebare stupida,normal ca ar face-o.Ar fi trebuit sa fiu doar eu,el si restul lumii,atat!Dar e imposibil,deoarece va exista mereu ACEA persoana ce va incerca sa mi-l fure.Mereu va fii la fel,mereu va incerca sa-mi fure cel mai bun prieten,pe el.Ce-mi ramane de facut e sa lupt in continuare pentru prietenia noastra.Dar ce se va intampla atunci cand voi ajunge la capatul puterilor?Nici nu vreau sa ma gandesc la acel moment....

O singura data.

Dragostea ne poate atinge o singura data si ne poate parasi o   viata,asa ca nu da cu piciorul unicei tale sanse!

Sfarsitul lumii...

Si vad cum cerul vrea sa inghita pamantul,cum bile de foc se revarsa cu putere asupra orasului. Privesc ingrozita din mijlocul iadului ce-mi ingrozeste priverea lasandu-ma muta si fara putera de a mai da vreo comanda propriului meu corp pentru a fugi,chiar daca fuga mea ar fi in zadar.Nu pot sa nu observ frica,groaza dar si acea  urma mica de speranta de pe chipurile oamenilor ce alearga in graba de a gasi un adapost pentru a-si salva vietile.In fuga lor alarmanta simt cum se izbesc cu putere de mine punandu-ma la pamant.Simt cu tot raul naturii ma loveste omorandu-ma fara mila,iar cand eram pregatita sa trag pentru ultima data aer in piept si sa-mi las inima sa concerteze inca 5 secunde inainte de a-mi inchide ochii pentru totdeauna nu am mai simtit nimic,absolut nimic iar o lume perfecta mi se asternu la picioare,dar atunci ma trezesc in camera mea,in patul meu,buimaca si confuza.A fost un vis...

Mi-e dor de el!!!

Mi-e dor.Mi-e dor de el,de cel mai bun prieten al meu.El era mereu aici pentru mine impartasind binele si raul impreuna.Cand unul plangea celalt il inveselea si invers.Ne completam perfec.Imi lipsesc serile friguroase de iarna in care doar urmele picioarelor noastre erau intiparite pe zapada proaspat asternuta peste strazile orasului.Dar ce s-a intamplat cu toate astea?Ce s-a intamplat cu el?Cu noi?De ce ne-am distantat asa?Urasc faptul ca nu pot gasi raspunsuri la aceste intrebari.Si-acum toata prietenia noastra consta intr-un singur "Buna!" cand ne intalnim intamplator,un lantisor daruit cu drag in ambele cazuri si o poza prafuita ce-si traieste viata pe biroul meu.El s-a schimbat,eu m-am schimbat,poate acum suntem diferiti dar stiu sigur ca impreuna vom fi ca un puzzle bine facut oricand si oriunde.Si ce-as putea face sa materializez trecutul in prezent?Sa iau eu initiativa mi-e prea frica deoarece nu stiu la ce sa ma astept de la el acum.Dar jur ca acum imi voi alunga frica din corp si ii voi spune ceea ce simt si gandesc.Ii voi spune cat de dor imi e de el si cat de mult vreau sa fim din nou ca inainte,adica cei mai buni prieteni.

Pozele...

    Pastreaza pozele.Ele nu se schimba niciodata...doar oamenii din ele o fac!

                                                               [For C...]

O prietenie adevarata.

Ea e aici mereu,alintandu-ma si iubindu-ma neincetat.Ea imi da sfaturi si ma asculta.Pe ea o iubesc!!!A fost mereu alaturi de mine indrumandu-ma catre drumul cel bun si spunandu-mi mereu adevarul fara al ocoli oricat de dureros stia ca va fii pentru mine.Mereu mi-a umplut mintea de sfaturi bune pe care eu uneori nu le luam in considerare facand ceea ce vroiam eu cu toate ca astiam ca e gresit.Dar chiar si asa ea mereu ma asteptat cu bratele deschise pregatita sa ma imbarbateze chiar daca uneori nu meritam.Oricat de mult as gresi ea ma va ierta pentru ca e precum sora mea.Ea e sora mea,si o iubesc!

Refugiere...

Poate vei crede ca mai vait.Dar vreau sa scap,sa evadez din aceasta inchisoare ce inainte imi servea drept propria camera.Totul este infestat,vandalizat si invadat.Intimitatea mea a disparut,nu mai pot gandi si parca nici nu mai pot scrie.Nu stiu ce e cu mine.Simt cum peretii sa apropie incercand sa ma striveasca,sa ma omoare in chinuri groaznice.Si nu pot evada,dar nici nu voi incerca sa evadez pentru ca poate sfarsitul meu ii va multumi pe toti.Poate asa voi fi mai fericita,impacata cu mine,poate asa nu voi mai suferi.As vrea sa vad cui ii pasa cu adevarat de mine,sa vad pe ai cui obraji se vor prelinge lacrimi si pe ale caror fete vor exista zambete de bucurie.Cu toate ca stiu cine va plange si cine va fii fericit as vrea sa ma pot convinge.Vreau sa renunt la tot.Asa voi face,iar dupa asta ma voi refugia in propriile-mi ganduri.Singurul lucru pe care-l iubesc si nu mi l-ar putea lua nimeni e scrisul.Cand scriu ma simt libera,cand scriu plang,cand scriu rad,cand scriu totul e perfect.E singurul lucru ce-mi mai aduce acum o raza de soare in suflet si un zambet timid pe fata.Ceea ce scriu este tot ce am mai de pret pe lumea asta!

Inca te iubesc!!!

Imi amintesc cu perfecta exactitate ultima seara ce am petrecut-o impreuna,doar noi doi.Ultima seara in care am simtit ca pot zbura si ca am atins fericirea.Am si acum pe buze acele saruturi firave si dulci.Chiar daca incerc sa ma mint ca nu te mai iubesc,inca o fac.                    
                     

                           Te Iubesc!

Se apropie...

Se apropie cu repeziciune.Parca as vrea sa vina mai repede dar in acelasi timp mi-as dori sa nu vina.De ce-mi doresc asta?Pentru ca intr-un fel as vrea sa-nghet timpul pentru a retrai fiecare clipa placuta din ultimii doi ani la nesfarsit.Dar realitatea ma impiedica si ma aduce mai aproape de cea de-a paisprezecea aniversare.Ma maturizez, cresc, evoluez, "imbatranesc" pe zi ce trece.Odata cu ziua mea ma apropii si mai mult de plecarea mea,de sentimentul acela de vina si acela ca-mi las trecutul si persoanele iubite in urma.Vreau sa spun STOP durerii si rautatii ce ma-nconjoara lasand ca toate lucrurile si sentimentele placute sa misune intrun ritm alert si dansant in jurul meu facandu-ma fericita si increzatoare.Dar imi doresc mereu imposibilul cu toate ca uneori acesta se materializeaza pentru mine.Trebuie sa accept adevarul si sa ma gandesc la viitor lasand ca tot ce se-ntampla sa treaca pe langa mine cu o usurinta de neegalat.Inca 26 de zile pana la implinirea inca unui an de viata.....

Doar un minut...

Cand o vad ca plange ma asez usor langa ea spunandu-i: Mama nu mai plange!Totul va fii bine! Dar nu o pot imbarbata asa cum imi doresc deoarece lacrimile imi uda fata neincetat in timp ce simt ceea ce-o doare.Ce-as putea face cand pamantul o ia razna si se roteste cu o viteza supranaturala?As vrea sa am puterea sa-i opresc rotatia un minut,doar un minut.Sa vad cum toti oameni au incremenit in spatiu si timp pentru un minut.Vreau sa vad cum gandurile lor zboara prin aer impartasindu-mi-le.Vreau sa stiu toate secretele pamantului si vietii omenesti,dar e imposibil,cred.

I'm bad girl!!!

GATA!!!Fata cuminte si ascultatoare a cazut,a plecat,a disparut si a lasat in urma sa o scorpie de neegalat.O da,de data asta e jocul meu.Eu te voi conduce in infern,eu voi prelua controlul si voi face ceea ce vreau din tine.Totul s-a schimbat.Simt cum rautatea imi curge prin vene.Trebuie sa te distrug dar asta doar dupa ce ma voi folosi de tine pana vei deveni uzat si bun de aruncat.Hai vino,saruta-ma,acum pleaca m-am plictisit de tine,intoarcete ca am uitat sa-ti spun ceva,o da mergi mai repede,m-am razgandit,mai plictisit.Te-ai saturat de atitudinea mea?Si ce daca,nu-i dupa cum vrei tu.Te-am avertizat ca vechea Deea a disparut,ti-am spus sa te astepti la ce-i mai rau,mai exact la o scorpiee!Vrei s-o las mai moale?Neah,n-ai sa vezi asa ceva.Am nevoie sa vad epuizare pe chipul tau.Asta se-ntampla daca te joci cu mine,te arzi.Nu raman niciodata cu datorii neplatite!Asa ca daca te-ai saturat de asta ai grija in viitor,daca acesta v-a mai exista!

Am sa raman....

Ei bine,e bine sa-ti aud vocea din nou si e asa de diferita,tu esti diferit.Si sper ca faci bine,iar daca cumva intrebi sunt singura aici diseara,pierduta aici,in acest moment,si timpul pastreaza alunecarea inceata spre neant,iar daca as putea avea doar o singura dorinta te-as avea pe tine langa mine sarutandu-ma si spunandu-mi ca ma iubesti.Dar nu.Astea sunt doar dorinte infantile ce nu se vor materializa.Si chiar daca nu-mi place sa recunosc mi-e dor de tine,am nevoie de tine!Si te iubesc mai mult decat te iubeam inainte chiar daca pentru un timp poate nu am mai existat pentru tine.Si cand este o zi in care nu-ti vad chipul ma cuprinde un sentiment neplacut dar acesta dispare cand vad afisat pe ecranul telefonului numele tau.Nimic nu s-a schimbat,nimeni nu te poate inlocui.Este din ce in ce mai dificil pe zi ce trece.Spui ca ma iubeai inainte si imi pare rau ca este asa deoarece asta nu ma ajuta sa te uit...Dar ma intorc acasa,o sa plec acasa,acolo unde totul v-a fi pustiu si straniu pentru o vreme.Si daca ma vei intreba daca am sa raman,voi ramane pentru ca te iubesc.In timp ce am incercat sa traiesc fara tine lacrimile nu incetau sa-mi cada din ochii pe care-i adori.Sunt singura si ma simt goala,Dumnezeule,ma simt sfasiata pe dinauntru.Ma uit la stele sperand ca si tu faci acelasi lucru si cumva ma simt mai aproape de tine,si te pot auzi spunand ca tie dor de mine si ca ai nevoie de mine dar sunt doar iluzii.Si chiar daca mii de iluzii ma invadeaza voi ramane aici cu tine.Nu vreau sa te pierd niciodata.Si daca ar trebui sa aleg ceva ce m-ar face fericita,te-as alege pe tine,asa ca ramai aici,alaturi de mine,te rog.Tu esti singurul pe care il detin deoarece inima mea s-ar opri fara tïne.

Goliciune...

Stau in fata oglinzii si-mi privesc goliciunea.Dar nu cea exterioara,ci cea interioara. Sufletul,inima,mintea,toate acestea-mi sunt goale.Singurul lucru ce le mangaie usor e vantul ce zboara fiecare ramasita a unei amintiri placute sau macabre.Era un timp in care credeam ca e din ce in ce mai rau,ca aceasta goliciune ma va omora,dar sa dovedit a fii mai placut decat imi imaginam.Mintea mie libera,sentimentele au disparut alergand afara din mine si tot ceea ce mar fi facut fericita sau trista a plecat,s-a evaporat tot.Iar acum sunt neutra,nu mai am nevoie decat de aer pentru a trai si parca asa e mult mai bine.Acum pot fii scorpia ce am incercat sa fiu de nenumarate ori.

Vreau singuratate!

Vreau singuratate. Dar nu s-o simt undeva in interior, vreau sa ma inconjoare.Vreau sa ma lupt cu vantul furios care izbeste stropii in fereastra de care imi sprijin fruntea alba.Vreau sa urmaresc cenusa norilor spargandu-se de asfaltul pustiu, si cioburile ei stranse de racoarea vremii. Vreau sa vad totul leganandu-se dupa aceeasi melodie pe care o ascult neincetat...Vreau sa ma ghemuiesc undeva pe niste pietre aurii si sa admir intalnirea valurilor cu orizontul. Vreau sa simt vuietul puternic imbratisandu-ma cand singuratatea ma cuprinde. Vreau sa simt mireasma umeda a apelor reci care-mi ating picioarele cu atingeri delicate.Vreau sa vad cum cate o stea tese intunericul ce se reflecta in ochii mei albastrii pustii. Vreau sa aud luna cantandu-mi o serenada ce-mi linisteste mintea.Vreau sa simt lumina ei pala incalzindu-ma cand frigul ma-nconjoara.
Astazi vreau sa fiu singura!

Nimic...

Zambesc infantil si-mi trec degetele prin parul pieptanat de vant. Apoi imi continui drumul...Caut literele ce vor astupa golul inspiratiei moarte.Caut textul ce ar trebui sa reprezinte ceea ce simt acum.Dar nimic,nu imi vine nimic in gand.Realizez ca acel moment in care ti-am simtit buzele atingandu-le din nou pe ale mele,unduindu-se usor impreuna intr-un ritm lent si placut cum de mult nu au mai facut-o,ma lasat muta si singura,doar cu ganduri si amintiri de dragoste.Acea pauza lunga si insuportabila in care nu am mai simtit acel gust dulce si acea senzatie fascinanta a fost terorizanta,chinuitore si dureroasa.Dar acum ca a revenit simt cum pot face orice-mi doresc,simt ca as putea escalada chiar si muntele Everest fara a obosi nici macar putin.Si caut ceva,acel ceva,acel text,acel sentiment,dar nu gasesc decat Nimic.Nimic. Nimic. Nimic...

Cel pentru care traiesc si mor...

Nu ar fi trebuit sa astept niciodata asa mult sa spun ceea ce am stiu intotdeauna.Chiar din prima zi credeam ca vei sta mereu cu mine,dar a venit vremea sa pleci.Sa lasi in urma dragostea noastra si pe mine.Inainte sa inchidem luminile si sa-ti inchizi ochii iti voi spune un secret pe care l-am tinut toata viata mea.Tu esti cel pentru care traiesc si pentru care mor,cel pe care-l iubesc,asa ca ma voi intinde aici,langa tine,pana la ultimul adio.As vrea sa-ti dau din dragostea ce ti-o port pentru a ma putea iubi macar un pic,dar asta-i imposibil.Nu-ti pot cere sa ma iubesti,nu-ti pot cersi dragostea ce odata mi-o purtai.Si vreau ca acum sa ma ti aproape,aproape de buzele tale.Asculta ceea ce ti-am spus.Afara lumea isi ridica premiile,toti vor sa vada suferinta pe chipurile noastre,toti vor ca noi sa nu mai existam,dar o sa ma odihnesc in pace cat tu vei stii asta.Si ti-am promis ca voi avea grija de drgostea noastra.Asa voi face,chiar cu mult mai multa grija si fascinatie decat crezi tu ca as putea s-o fac vreodata,deoarece ea e asa de pretioasa si vitala pentru mine.Si vreau sa-ti simt buzele pentru ultima data inainte de a te lasa sa pleci.Si voi spune versurile de iubire in fiecare zi pentru a le auzi mereu,pentru a te simti langa mine mereu.Tu esti cel pentru care traiesc si pentru care mor,asa ca ma voi intinde aici,langa tine,pana la ultimul adio.

Tot rau-i spre bine!

Tot raul e spre bine.De aceea e asa de important sa lasi anumite lucruri sa treaca.Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele. Oamenii trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori castigam, alteori pierdem. Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se inteleaga iubirea. Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta.Inchide usa, schimba discul, fa curat în casa, sterge praful.Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti!

O alta poveste a lui Romeo si Julieta.

O poveste a doi tineri ce se iubeau impresioneaza si azi mii de oameni.Ea il iubea,el de asemenea.Dar iubirea lor era interzisa.Intr-o alta epoca,trandafiri rosii si albi la fereastra,scrisori dictate de amor si inimi furate.Odata ce ai gasit dragostea adevarata, cea pura si fascinanta,ti-e extrem de greu s-o uiti vreodata.Totul decurge mereu aproape perfect,pana cand el te tradeaza sau omoara dragostea, chimia ce este intre voi.Si-atunci totul se spulbera cu o usurinta dureroasa.A murit dragostea, dragostea din el.

Pleaca din mintea mea!!!

Nu!!Aici nu!Acesta e locul meu,doar al meu.E locul meu fara tine.E evadarea mea.Nu-mi invada si acest loc ce nu ma aduce in contact cu tine sau cu amintirile noastre.Vreau sa ma lasi,sa pleci.Sau mai bine plec eu,oricum ar fii iti este indiferent.Iesi odata din viata mea!Lasa-ma sa-mi regasesc drumul, sentimentele, visele si sperantele,sa mi le recladesc. Dar tu continui sa apari aici,langa mine,distrugandu-mi concentratia,si incercarea de a te uita.Lasa-ma,atat iti cer!Am rezistat,am suportat si am mintit pentru tine.As fi facut orice pentru tine. Acum iti cer sa faci doar un singur lucru pentru mine.Lucrul pe care ti-l cer este sa ma lasi in pace,sa ma lasi sa te uit.Lasa-ma!

La Revedere!!!

Sincer,esti in mintea mea din momentul in care m-am trezit azi.Nu mi te pot scoate din cap.Ma uit la poza ta toata ziua iar amintirile imi revin in fata ochilor la viata,dar nu ma supar,nu ma deranjeaza.Imi amintesc cand ne-am sarutat prima oara.Inca o mai simt pe buze.Timpul in care stateam si radeam cu tine.Imi amintesc toate aceste lucruri marunte.Imi amintesc cand am plans impreuna,dar singurul lucru pe care as vrea sa-l uit este amintirea in care tu imi spui "La revedere".In fiecare minut al zilei sper ca telefonul sa sune,iar numarul tau sa apara pe ecran.Si acum a aparut,dar ezit inainte de a raspunde.Te aud spunandu-mi "Buna" fara nici o ezitare,ca si cand totul ar fi ca inainte.Dar nu,tu ai gresit,eu te-am iertat de fiecare data,dar acum nu.Recunosc,te iubesc.Dar in acest moment am gasit puterea de a-ti spune si eu "La Revedere".

25 de motive pentru care TE URASC!

1.Te urasc pentru ca te iubesc.
2. Te urasc pentru ca m-ai facut sa plang si sa sufar cum nu am mai facut-o niciodata in viata mea.
3. Te urasc pentru ca nu ai fost sincer cu mine.
4.Te urasc pentru ca ai luat-o in brate si ai sarutat-o pe alta.
5. Te urasc pentru ca te-am bagat in viata mea.
6.Te urasc pentru ca nu pot sa te uit.
7.Te urasc pentru ca am aflat de la altii ceea ce tu nu ai avut curaj sa spui.
8.Te urasc penru ca nu mi-ai spus ca o sa pleci.
9.Te urasc pentru ca iti este indiferent ce mi se intampla si pentru felul in care te porti cu mine.
10.Te urasc pentru tacerea ta.
11.Te urasc pentru toate lucrurile si locurile ce-mi aduc aminte de tine.
12.Te urasc pentru clipele frumoase petrecute impreuna,cand ma faceai sa ma simt speciala...
13.Te urasc pentru ca nu stiu ce simti acum.
14.Te urasc pentru ca nu m-ai lasat sa te cunosc indeajuns.
15.Te urasc pentru ca am crezut prea mult in tine,in iubirea ta si in ceea ce imi spuneai.
16.Te urasc pentru ca nu ma iubesti,poate nu m-ai iubit vreodata...
17.Te urasc pentru ca te iubesc enorm,si mi-am dat seama de asta prea tarziu...
18.Te urasc pentru ca tu esti primul si ultimul la care ma gandesc dimineata si seara,inainte sa ma trezesc si sa adorm.
19.Te urasc pentru fiecare sms pe care il scriu dar nu ti-l trimit.
20.Te urasc pentru ca nu esti langa mine.
21.Te urasc pentru toate dezamagirile pe care le-am avut din cauza ta.
22.Te urasc pentru toate noptile albe in care m-am intrebat:"De ce?De ce s-a terminat totul asa?"
23.Te urasc pentru ca plec si nu o sa te mai vad...
24.Te urasc pentru ca ai reusit sa mergi mai departe.
25.Te urasc pentru ca m-ai scos din viata ta.
26.Ma urasc pentru ca te-am pierdut!

Plec...

Zile,luni de agonie sunt acelea care au inceput cu ziua in care mi-ai spus ADIO.E ceva la tine ce ma face sa te iert mereu.Dar acea fata ce ierta a disparut.A plecat de mult.Vei fi mereu cel mai bun lucru pe care nu l-am avut niciodata,iar eu voi fii mereu cel mai bun lucru pe care l-ai avut si caruia i-ai dorit plecarea.Poftim,acum plec,de langa tine,din viata ta si din fata ochilor tai fermecatori de un caprui hipnotizant,de un caramel superb.Alba-ca-Zapada l-a lasat pe print SOLO,nu printul pe ea.Si te asigur ca vei regreta ziua in care m-ai cunoscut si cea incare am plecat.Nu sunt genul care sa lase tipul acela de amintire ce dupa cateva zile dispare.Nu,amintirea mea va ramane vesnic.Te asigur! 

Zambet fals.

As vrea sa pot da drumul lacrimilor si cuvintelor murdare ce ma bantuie.Dar adevarul este ca am ramas fara lacrimi,iar mintea mi-e prea obosita si invadata de ganduri si cuvinte infecte ce nu-mi permit sa le alung afara din mine.De ce totul ma face sa sufar?De ce nu pot scapa de aceasta tristete?As da orice pentru un zambet larg afisat pe fata mea,pentru o cascada de resete ce mi-ar obosi plamanii.Dar nu primesc nimic din toate astea.Nu pot zambi sau rade cu adevarat.

Indiferenta.

Continui sa arunci cu idiferenta si suferinta doar prin privirile tale.Te bazezi pe faptul ca indiferenta doare cel mai tare,dar nu te-ai gandit nici macar o clipa ca poate si eu sunt indiferenta,mai ales la propria-ti indiferenta.

Orasul dragostei.

Paris...mmm.Se spune ca este orasul dragostei,orasul unde romantismul te intampina la fiecare pas pe care-l faci pe strazile lungi si inguste ale frumosului oras al carui simbol este Turnul Efel,al carei constructii te vrajeste,provocandu-ti halucinatii de care devi dependent extrem de usor.Simt cum vraja Parisului imi inunda venele precum un drog,acesta imi redacteaza in minte sute de povesti de dragoste al caror final este mereu fericit.Dar ma trezesc dintr-o data buimaca si confuza in fata uimitorului peisaj oferit de etajul superior al Turnului si ganduri tulburatoare ma bantuie.Imi imaginez cum ar fi sa fii in aceasta aventura uimitoare langa mine,plimbandu-ne pe strazile Parisului,oferindu-mi flori si spunandu-mi cat de mult ma iubesti,furandu-mi saruturi la intervale mici si regulate de timp,sa admiram frumosul peisaj ce ne este oferit de frumosul Paris.Dar aceste imagini incep sa devina incetosate in mintea mea.De ce oare?A inceput ploaia.Aceasta imi sterge imiginile fascinante din cap si cele doua lacrimi ce s-au strecurat e fata mea.Nu a durat mult pana ce am ajuns sa fiu uda pana la piele,dar nu vroiam sa plec,vroiam sa stau acolo,in ploaie,sa simt cum aceasta imi sterge tristetea din suflet.Dar se opreste,si odata cu aparitia curcubeului dispare complet tristetea si dezamagirea ce-mi invada sufletul.

Weekend!!!

E vineri si astept cu nerabdare ca ultima ora sa ia sfarsit,dar secundele trec tot mai greu lasandu-ma cu un sentiment de asteptare si de agitatie nebun.Imi verific ceasul din minut in minut,par o nebuna,dar gandul ca doar cateva minute ma despart de weekend ma aduce-n extaz.Trecura si ultimele minute ale orei iar clopotelul suna zgomotos,umplandu-mi urechile de sunetul libertatii.Iesind pe coridor in graba vad cum toata lumea se grabeste pentru a ajunge cat mai repede acasa.E ceva ciudat,asteptam cu atata nerabdare weekend-ul ,dar acesta nu ne da niciodata oportunitatea de a face tot ceea ce ne propunem pe parcursul saptamanii,si din nou ajungem la ziua de luni pe care o privim cu dispret datorita faptului ca ne aduce din nou in contact cu scoala si profesorii.

Din ce in ce mai buna!

Deci crezi ca ma cunosti acum.Ai uitat cum tu ma faceai sa ma simt atunci când imi distrugeai sufletul.Dar,va multumesc pentru durere,ma facut sa ma inbunatatesc,sa devin din ce in ce mai buna la jocul pe care-l jucati.Si datorita voua voi ajunge cat de curand sa ma bucur de victorie,pentru ca voi castiga acest joc cu orice pret,si va voi arata vointa si incapatanarea de care dau dovada.

Tentativa...

Intre mine si el nu a mers totul perfect.Mi-a gresit de multe ori si de fiecare data l-am iertat pentru ca il iubeam ,si de fiecare data cand era langa mine.Asta pana-ntr-o zi cand am vrut ceva special...ceva care sa nu uit,o amintire frumoasa.Ce-i drept am obtinut-o pe moment dar sa dovedit a fii o minciuna.Era seara,pe la ora 22 batu cineva la usa,eram sigura ca era el,si am simtit cum inima mi-o ia la goana la gandul ca urma sa fie langa mine sarutandu-ma si aratandu-mi dragostea ce mi-o purta.Am mers cu pasi usor grabiti catre usa pentru ai deschide cat mai repede.Odata usa deschisa el trecu pragul cu pasi rapizi sarutandu-ma usor.In acel moment am simtit ca ma iubeste.A fost minunat.Dar discutiile noastre au degenerat si am ajuns la un subiect care l-a facut sa-si arate sensibilitatea ascunsa in spatele mastii dure ce o purta.In momentul in care am vazut cum i se preling lacrimi cu repeziciune pe fata-i alba mi sa umplut sufletul de bucurie,dar in acelasi timp si de tristete,pentru ca el suferea.I-am sters lacrimile cu o atingere delicata,dar ele continuau sa-i curga pe fata.Am simtit cum mi se umezesc ochii.Mi-a trecut rapid prin minte gandul ca am facut baiatul dur sa aiba incredere in mine si sa planga in fata mea.Am alungat acel gand foarte repede pentru a putea fii in totalitate atenta la el si la ceea ce va urma sa spuna.Trecura aproximativ 20 de secunde,in care am incercat din rasputeri sa-mi stapanesc lacrimile,am reusit sa o fac,dar in momentul in care buzele sale nu au mai fost unite una de cealalta am stiut ca va spune ceva si am ascultat cu atentie cu ii aluneca pe buze cele doua cuvinte ce mi-au distrus toata incercarea de mai devreme de a-mi stapani lacrimile.TE IUBESC au fost cuvintele ce lea rostit printre lacrimi,apropiindu-se usor,sarutandu-ma si stergandu-mi lacrimile cu o atingere usoara.Atunci chiar am crezut ca e adevarat,ca am reusit sa il schimb,sa-l fac sa-si scoata sentimentele la iveala.Dar nu trecu mult pana incepu sa ma sarute intr-un mod total diferit de cel in care obisnuia sa o faca deobicei.Nu am spus nimic,nu am ezitat,deoarece imi placea .Dar totul a inceput sa degenereze fara sa-mi dau seama la inceput.Dar devenise ceva brutal,ma forta sa fac ceea ce nu vroiam.Mi-a rupt camasa ce o purtam cu o usurinta incredibila.In acel moment mi-am dat seama de ceea ce urma,de ceea ce avea de gand sa faca.Atunci am inceput sa il bruschez,sa ma zbat ,dar fara rezultat.Forta sa s-a dovedit a fii mai mare decat a mea.Imaginile din trecut imi zburau prin fata ochilor,doar ca totul se intampla acum cu persoana pe care o iubeam si in care aveam incredere.Nu stiu cum am reusit sa ma eliberez si sa-i indepartez mainile de pe mine,dar am facut-o.Nu la mult timp dupa asta am simtit cum intru usor in stare de soc.Auzeam vag scuzele pe care si le cerea si rugamintile de al ierta.Nu am putut reactiona in urmatoarele minute.Dar cand am reusit in sfarsit sa gandesc cat de cat limpede am avut curajul de ai spune ca-l urasc in timp cel impingeam cu brutalitate spre usa.La inceput nu a vrut sa plece,continua sasi ceara scuze,sami spuna ca nu a vrut,ca nu sa putut controla.Dar eu nu puteam gandi,analiza sau crede ceea ce zice asa de limpede ca deobicei.Asa ca am ales sai dau o palma in timp ce i-am deschis usa de la intrare pentru a putea iesi cat mai repede posibil pentru a ma lasa sa-mi fac ordine in ganduri.Credeam ca voi reusi sa gandesc limpede dupa cateva ore dar nu...au durat zile intregi pana ce am reusit sa-mi revin...si nici in ziua de azi nu pot spune ca miam revenit complet din ceea ce sa intamplat.

Cum se iubeste?

Aveam multi hoti ce intentionau sa-mi fure inima dar se pare ca au disparut.Niciodata nu am avut noroc, niciodata nu am inteles cum se iubeste.Cum se iubeste?Am avut multe momente ce nu durau pentru totdeauna.Acum sunt in coltul acesta,iar el incearca sa ne aduca din nou impreuna si sa-mi arate cum se iubeste,dar parca sunt un copil de 2 ani caruia chiar si atunci cand i-ai explicat de o mie de ori tot nu intelege.Pentru o secunda ai fost aici.Acum de ce esti acolo?Si-mi spui ca e dificil sa nu privesti felul in care corpul meu se misca ca si cum niciodata nu as fi avut prieten.Cand eram doar o fetita aratam atat de bine si eram asa de inocenta,dar acum am crescut,zbor ca o binecuvantare, dar nu pot avea un om care sa ma priveasca 5 secunde facandu-ma sa nu ma mai simt singura.Niciodata nu m-am indoit de mine insumi.Asadar cand am crescut,paream ca si cum m-as intoarce in trecut.Acum sunt aici, in coltul asta blestemat cautand prin ganduri si privind pe deasupra umarului.Aveam multe vise ce s-au transformat in iluzii.Faptul ca am vazut cum lumea e afectata de deciziile mele mi-a dat putina incredere dar s-a dovedit ca nu a fost vina mea.N-au fost intentiile mele sa stau aici vorbind cu tine,fiind singurul care ma asculta.Dar te admir datorita puterii si vointei ce o detii,si ma cufund la fel ca toate amintirile noastre.Si as vrea sa spui :"Iubito, nu fi trista!Nimeni n-o sa mai glumeasca.Am vazut multi hoti, si hotii continuie sa fie necinstiti!".Dar continui sa nu spui nimic lasandu-mi un gol mare in interiorul inimii,continui sa fii hotul necinstit ce mi-a furat inima si nu vrea sa mi-o mai inapoieze.Si-mi spui: "Vreau sa stii,ca meriti ce e mai bun,esti frumoasa.Si vreau sa stii ca esti departe de obisnuit!".Dar de ce nu cred?Poate pentru ca nu stiu cum se iubeste.Vreau sa ma inveti cum sa iubesc.AJUTA-MA sa invat cum sa iubesc.Ai reusit,m-ai invatat ce e iubirea si cum sa iubesc dar de ce acum,deschizand ochii sunt in camera mea,in patul meu,nestiind inca cum sa iubesc?A fost un vis.

Inca sper...

Cum se face ca in toate visele si cosmarurile ce ma bantuie in fiecare noapte apari tu?Ma straduiesc din rasputeri sa aflu raspunsul la aceasta intrebare de mai bine de 3 luni.Dar de ce toate raspunsurile sunt aberatii,nimic clar, nimic ce ar putea avea logica?Poate pentru ca te iubesc?Sa fie oare aceasta intrebare raspunsul la intrebarea mea?Nu stiu.Stiu doar ca la fiecare rasarit de soare cand acesta isi trimite razele pentru ami mangaia si alina chipul pe care sute de lacrimi s-au uscat cu timpul imi verific telefonul in speranta ca atunci cand il voi debloca voi gasi un apel sau un mesaj de la tine.Dar nu.Niciodata nu am gasit nimic in afara de dezamagire si alte mii de ganduri ce-mi aduc lacrimi pe chip.Poate sunt proasta ca inca tin ca o nebuna la tine.As prefera,acum,sa regret ceea ce am facut decat sa regret ca nu am facut,iar acum imi arde mintea la gandul ca nu am facut acel lucru caruia ii simt lipsa,acel lucru ce-mi este vital.Ar fi putut fi totul perfect daca spusele tale ar fi fost adevarate,iar egoismul tau nu ar fi existat,daca ai fi apreciat ceea ce ai si sa fi reuntat la incercarea esuata de a avea mereu mai mult decat ai deja.Se spune ca majoritatea oamenilor invata din greseli,dar tu nu te afli in  acea majoritate,poate ca nici eu,asta pentru ca te-am iertat de mii de ori indiferent de greseala-ti facuta sau de suferinta-mi provocata.Dar continui sa sper ca voi reusi sa te am inapoi,ca vei realiza cat de mult te iubesc si ce insemni pentru mine,dar poate cand iti vei da seama va fii prea tarziu iar eu voi fii deja plecata si tu vei fii deja o amintire pustie in mintea mea.

Ciclul vietii!

Mereu ne gandim la viitor,ca va venii timpul cand pielea ni se va incretii,parul ne va incaruti iar multe panze de paianje se vor depune pe amintirile si fotografiile intiparite in capul nostru.Dar continuam sa ne gandim cu o teama infinita la momentul in care vom lasa pe lume copiii si oameni iubiti,cand vom pleca de langa ei.Poate sunt inca la o varsta prea frageda pentru a vorbi despre cruda si infricosatoarea moarte ce ne bantuie pe toti in cosmaruri si in serile nelinistite de gandurile ce o pun in centrul atentie.Sunt constienta ca mai am mult pana va veni momentul in care si eu voi ajunge sa incaruntesc ,sa imbatranesc si sa nu mai fiu aceeasi fata dinamica care eram odata.Dar pana atunci mai am multe lucruri de trait,de experimentat si de invatat.Am un liceu de terminat,o facultate ce ma asteapta si serviciul ce mi-l doresc,apoi familia pe care oricine si-ar dorio,dar dupa toate astea va veni vremea in care va trebui sa spun adio lumii ce ma acceptat si ma ajutat sa cresc timp de atatia ani.Va venii ziua in care zilele vor deveni ani iar acestia vor trece cu o repeziciune nemarginita.Singurele amintiri clare din trecut sunt doar fotografiile ingalbenite si deteriorate de timpul ce nu le-a uitat nici pe ele dar nici pe noi.

Faima si avere!

Nu inteleg cum poti in fiecare dimineata sa suni din clopotelul aflat pe noptiera aflata langa patul tau iar dupa doua minute servitoarea sa-ti aduca micul de jun la pat iar tu nici sa nu-i multumesti.Te imbraci doar ajutata de altii.Nu te poti descurca singura,asta pentru ca exista mereu persoane ce fac totul pentru tine iar tu nu le multumesti in nici un fel.Te urci in limuzina neagra ce te astepta in fata usii de fiecare data,ajungi la scoala si ii dai pe toti la o parte din calea ta doar pentru ca esti bogata si cunoscuta in acest oras.Dar la ce bun toate astea daca nu ai prieteni adevarati,ci doar prieteni ce stau cu tine doar pentru banii si faima ta?Nu mi-as dori niciodata sa duc o asemenea viata.Sau poate mi-as dori dar nu as proceda ca tine,nu as fii increzuta si nu m-as putea da mare asa cum o faci tu.Nu-mi doresc sa fiu in pielea ta nici macar pentru o zi!!!

Ar fi trebuit...

Ar fi trebuit sa fiu singura fata din lume pentru tine,ar fi trebuit sa insemn totul.Asa a fost pana ce totul a inceput sa se destrame,sa se prabuseasca precum niagara.As fi fost singura care te-ar fi iubit asa cum nimeni nu o v-a mai face,te-as fi putut intelege ca nimeni altcineva.Putea fii totul perfect,dar ai stricat totul cu egoismul tau.Vrei mereu mai mult decat ai.Cauti perfectiunea absoluta,dar nu o vei gasi,pentru ca ea nu exista in realitate,ci doar prin ochii tai.

Cutiuta cu amintiri

Mereu vrem sa imortalizam fiecare moment,sa ne ramana fiecare amintire placuta sau neplacuta in minte si in suflet pentru totdeauna precum fotografiile.Dar acestea nu vor ramane clare la nesfarsit si tocmai de aceea avem nevoie de persoanele iubite sa ni le reaminteasca,sa ne reimprospateze acea amintire si acel sentiment placut.Au trecut anii cu o viteza incredibila dar si acum imi aduc aminte prima zi de scoala,prima cearta cu mama,primul baiat pentru care aveam acei fluturasi in stomac numai cand ii auzeam numele,primul sarut si multe altele.Acestea vor ramane vesnic intiparite in mintea mea chiar daca vor deveni prafuite in timp...
    

Undeva in trecut...

Undeva in trecut, parfumuri pariziene, rochii lungi si elegante,dantela subtire si trandafiri albi. Promisiuni pasionale si minciuni dictate de amor. Scrisori si asteptare. Saruturi furate si-o dragoste interzisa.Picuri de ploaie si vant. Rasarit si numele Lui gravat pe vid.

                                         Te iubesc!

Un final fericit.

Au trecut doar cateva minute de la aflarea crudului si durerosului adevar,si il aud intrebandu-ma duios si usor,in timp ce cobora cu pasi apasati si grabiti,scarile in urma mea:
-Ce-ar trebui sa fac ca sa ma iubesti?
Am simtit o urma de nesinguranta in inteririorul corpului la auzirea acestor cuvinte.Chiar am crezut pentru cateva secunde ca imi vorbeste serios,dar aceste iluzii au disparut imediat ce mi-au trecut prin fata ochilor cele intamplate cu doar cateva minute inainte.
-Nimic,absolut nimic!Am rostit aceste cuvinte taios,incercand sa-mi stapanesc lacrimile ce-mi inundau ochii in timp ce el era la doar cativa metri distanta de mine.
-Ce-ar trebui sa fac ca sa iti pese?Ce trebuie sa fac cand realitatea devine brutala?Cand se-ntampla asta simt nevoia de a abondona,dar nu pot,stiu  ca trebuie sa raman in picioare in aceasta batalie.Stiu ca te iubesc mai mult ca orice si ca vreau sa fii a mea.I-am simtit rasuflarea calba si usoara pe ceafa cand rosti aceasta fraza.
-Realitatea va fi mereu brutala.Si da,poate ai ramas in picioare in aceasta batalie dar in fata mea ai decazut si nu mai am de ce sa imi pese.Mai ranit prea mult!

-Stiu!Nu meritai ceea ce ti-am facut.Tu meriti tot ce e mai bun pe lumea asta pentru ca,Andreea,te iubesc!La auzirea acestor cuvinte o lacrima imi aluneca usor pe obrazul drept,dar am indepartat-o pentru a nu observa nimeni ca ea a fost acolo.
-Mai dezamagit.Chiar te-am iubit dar mi-ai frant inima cu brutalitate.
-Tocmai dupa ce te-am pierdut mi-am dat seama ce am avut,si ma trezesc ca tu nu esti aici!
-Ba da,sunt aici,dar nu pentru tine.Iam raspuns rastit dar cu o urma de ezitare in glas.
-Ce trebuie sa fac sa ma doresti?Ce-ar trebui sa fac sa fiu ascultat?Jur,as face orice numai sa ma asculti o clipa.Spuse el venind cu pasi apasati dar lenti si mai aproape de mine,si cu o urma de lacrimi in ochii-i albastri.
-Nu mai e nimic de facut.Totul e pierdut.Sunt pregatita pentru ati acorda clipa pe care tocmai mi-ai cerut-o si sa te ascult,dar sa nu dureze mult.
-Ok.Atunci voi incerca sa spun ceea ce am de spus concis si la obiect.
-Asa sa faci!
-Stiu ca ti-am gresit enorm de mult.Stiu ca am fost un prost si ca te-am pierdut,dar te iubesc mai mult ca orice.Imi doresc sa fii a mea,mereu langa mine.Am gresit,recunosc,dar cu totii facem greseli nu?
-Asa e.
-Nu ma intrerupe te rog.
-Ok.
-Da,dar omul a fost creat pentru a gresi,a iubi,a fi iubit si mai ales pentru a ierta.Nu vreau sa te invinovatesc,dar amandoi am gresit,chiar daca nu in cantitati egale.Dar ar trebui sa avem curajul si taria de a ne ierta unul pe celalt pentru ca ne iubim,iar tu nu poti contesta acest lucru.
Acestea fiind spuse se apropie si mai mult de mine,imi ridica barbia,imi sterse lacrimile ce nu realizasem ca mi s-au prelins pe fata pana in momentul in care lea indepartat cu o atingere usoara,se apropie usor si ma saruta.Odata ce-mi atinse buzele am raspus sarutului fara nici o urma de ezitare,iar cand se indeparta imi sopti usor:
-Te iubesc!
Iar eu nu am stat nici o secunda pe ganduri si i-am spus fara sa ezit:
-Si eu te iubesc!